“Unde ai vrea sa te afli
iacum, in secundele in care citesti aceasta intrebare?”
Raspunsul meu:
In asta secunda…cred ca am nevoie de liniste&pace, deci as vrea sa ma aflu sub umbra unui MARE copac pe undeva din creierii unor munti dintr-o zona a lumii calduroasa, tropicala.
Azi dimineata ne-am trezit cu paranoia si la noi in redactie. FTW?!
Respectiv ni s-au dat sticlute de de-alea de spalat palmele…ceea ce este o.k… si niste instructiuni uber-usefull. De exemplu, in instructiunile gasite pe bireaux se spune ca trebuie sa, citez, “curatam NARILE cel putin o data pe zi cu apa calduta sarata”!!!!!!! Adica…ma si vad in baie cu niste sare in nari facand gargara pe nas…
SAU, daca nu e de bine asa, putem macar cu niste “betisoare din bumbac inmuiate in apa calduta sarata” sa ne curatam narile. Aham
SAU “Abordarea ‘JOS MAINILE DE PE FATA’. Rezistati tuturor tentatiilor de a va atinge orice parte a fetei (cu exceptia cazului in care vreti sa mancati, sa va spalati sau sa va palmuiti)”. Pe bune, chiar asa scrie.
Nu multi stiu insa ca de la Gripa Porcina in Romania nu a murit nimeni, pe cand te gripa-gripa mor cu sutele/miile pe sezon. Isterie media, pf.
Si iata ca unul dintre visurile mele (!) ceva mai pamantesti s-a implinit. Am apucat sa stau de vorba tete-a-tete cu unul dintre fondatorii Carturesti, Serban Radu, sa pun intrebari despre business, despre pasiune si estetic dar mai ales despre CARTE.
Cum alegi o carte, din mii de volume? Cum poti stii ca este cartea POTRIVITA tie? Paiii… “O iei in palme, o deschizi si ‘vezi cum ti se aseaza’, daca simti CEVA cand citesti niste randuri, cand o rasfoiesti. Mai bine iesi dintr-o librarie fara sa cumperi nimic decat sa cumperi 5 produse care nu o sa iti placa deloc!”.
Cititi parte din dialogul meu cu Serban Radu aici.
Adica maine vine in Romanica FONDATORUL retelei sociale Hi5.com. Un anume Ramu Yalamanchi.
Sa transmit ceva anume? Io am cateva intrebari interesante…
Urmariti DailyBusiness.ro! Cotidianul vostru de afaceri, de economie, dar mai ales de FUN! :D (reclama pe fata)
Azi imi faceam baie, eram intins in cada cu dusul pe un umar atarnand. (da, da, este acea zi din luna…pf…termina!) Si cand sunt in baie am prostul obicei de a gandi, de a avea…asa…revelatii imbecile pe care as prefera sa le am, de exemplu, cand calc intr-o balta foarte mare si ma ud la picioare si stiu ca o sa stau asa toata ziua si o sa putrezesc si o sa fac artrita si o sa MOR. La un moment dat. Dar nu, eu am in baie ganduri.
Si azi ma gandeam ca de-a lungul umilei mele existente am intalnit FOAAAAARTE multi oameni si pe unii dintre ei i-am considerat chiar PRIETENI sau chiar AMICI buni. Nimic anormal pana aici. Insa mi se pare ABSOLUT anormal ca acesti oameni sa…PUF…dispara…asa…brusc, din viata mea si eu sa raman nitel…impietrit pe loc si sa nu stiu NICIODATA DE CE au disparut.
Cu accent pe NICIODATA!
Adica as vrea sa fiu SIGUR ca la un moment DAT cel putin, poate inainte sa mor, o sa vina de-alde B, G sau I la mine si sa-mi spuna “Alex, uite, de-asta si de-asta am disparut BRUSC si subit din viata ta. Asta ca sa te lamuresti si tu, ca, na, inainte am vorbit ceva ani si eram amici buni, chiar prieteni”.
Presupun ca shit just happens. Dar…uite…de exemplu la ziua mea acum vreo 2 sau 3 ani am chemat mai multi oameni la numitul Mihai acasa printre care si pe Gabi, un amic pe care aproape ca puteam sa il numesc prieten. Nu vorbeam cu el des dar il stiam deja de vreo 5-6 ani, am mers impreuna pe munte, aveam chestii in comun, eu prieten cu ale sale surori, ma rog. Abia vorbisem cu el cu 2 zile in urma “Ba, vezi ca dau de baut, poti sa vii?” “Da ma, normal. Unde si cand?” “Pai uite acolo si la ora aia”.
Si m-am dus la “ora aia, acolo”, sa il astept. Trec 10, trec 15 minute si nu vine. Dau telefon. Telefonul suna si nu raspunde. Mai stau 15 minute. Mai stau INCA 15 minute, sun, nimic. Nu raspunde.
De atunci, nu a mai raspuns NICIODATA la telefon. Brusc, asa. Naucitor. Fara sa stiu…DE CE?! Am facut ceva…gresit?!
Am intrebat-o pe sora-sa mai mica, la un moment dat, mai mult in gluma. A ezitat si mi-a zis ca…i-ar fi fost jena sa mai raspunda dupa ce n-a ajuns la ziua mea. WHAT FUCK…THE!!?
Si mai am exemple. Oricum, the bottom line este ca…TOTI meritam sa aflam EXACT de ce un anume personaj renunta la prietenia cu cineva. Cel putin atunci cand este vorba de cel putin ceva intens, interesant.
Si v-am zis poveste-asa si ma duc sa…dau o bila, pa.
Un joculet interesant realizat de Visceral si publicat de EA.
Nu stiu cat de jucabil va fi el sau cat de entertaining, insa ideea imi place. S-au luat cele trei bucati scrise de Dante (eu n-am citit decat Infernul…) si calatoresti prin cele noua cercuri ale Iadului, Purgatoriu and all that.
Interesant este ca fiecare cerc are o TEMA aparte – Cercul Furiei, Cercul Crimei, Cercul Ereticilor sau al Violatorilor. Tu esti un fel de…judecator…trebuie sa decizi daca mai dai o sansa celor aflati acolo sau, din contra, ii condamni la chinuri vesnice pentru greselile din viata. Sounds cool…
Azi a adus Mihai, el bosso di tutti bossy Wisky cu Garone cu sucuri si halune la serviciu. Intru imbatarea mintilor noastre.
Fain. :D
Cum ati numi un popor care are cimitire cu nume precum Cimitirul Invierii (ZOMBIE!), Cimitirul Vesel (hmm..) sau Cimitirul PROGRESUL!?
Damn…
O melodie ce mi se potriveste si pariez ca intr-un fel si voua. :)
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=k9m8ODwZ-yw]
(am rezistat impulsului de a scris “gratis” cu caps-lock. Urasc manipularea asta. Dar semn de exclamare tot am pus, ca asa se face in tabloide)
Are gust de ciorapi murdari, desi a costat o groaz` de bani. Cred ca a ciorapi. Nu am mancat (inca) ciorapi murdari. Eventual doar ii miros.
Ati observat, apropos, ca barbatii isi miros ciorapii? Si ca isi miros si degetele, daca se scarpina intre..aaa…in zone intime? E o chestie generala, pe bune.
Eu nu fac asta, evident, pentru ca-s feminin. Ahem. :D