(da, cu “z” si “n” mic, nu port un profund respect…)
Mi se pare o bataie de joc. In fiecare an FIX acelasi lucru. FIX aceleasi parade in FIX aceleasi locuri, cel putin in Bucuresti. Aceeasi sublima armata care defileaza, distrugand cu tancurile asfaltul si poluand fonic zona. Aceleasi transmisiuni LIVE si cativa curiosi adunati pe marginea strazii.
Cateva concerte prin parcuri. Acum oricum nici nu mai stii daca sunt concerte sustinute politic sau…semi-politic. In provincie, politicienii sunt filmati in timp ce “depun coroane de flori la statuia eroului cazut pe frontul de lupta”, cu zambete false si pline de piosenie.
In rest, aproape liniste.
Si fac o comparatie cu ce se intampla in Canada de ziua lor nationala. In Ottawa, unde am stat ceva vreme, TOT ORASUL era pe strada. Si cand zic TOT, nu exagerez. TOTI oamenii imbracati in alb-rosu (sunt toti dinamovisti acolo, m-am interesat), cu spectacole stradale, concerte cu nume mari. Stegulete, chiuituri, veselie. FARA alcool. Haos total, chitare, si peste tot ZAMBETE! Peste tot simti o…energie…puternica. Eu, ca non-canadian, eram MANDRU ca existam printre oamenii aia.
Trist ca ne lipseste si identitatea nationala, si mandria si IMAGINATIA, pentru a face ceva cu adevarat special, a CONVINGE poporul sa iasa din case si sa fie MANDRU ca…aaaaa…ca ce? mmmm…ca acum cateva sute de ani exista un Mihai Vitezu(l) sau un Stefan cel Mare. Ca altceva, mai greu.
pt asta ar trebui sa se si respecte ziua nationala si sa se dea liber…..n-o sa zic unde nu se da liber….o sa zic doar ca sunt frustrata…