Mi-a venit cheful sa ma dau pe tobogan, era de-alea…acoperite, stil SF si mi-a facut pofta. Plus ca nu m-am mai dat de ceva ani in tobogan. Nu am reusit, cineva facuse kk acolo si putea, asa ca am renuntat, insa am realizat ceva. Ceva cul.

Am realizat faptul ca ar trebui sa existe parcuri de distractii pentru OAMENI MARI. Sa fie balansoare, tobogane, scarite, leagane, chestii de-alea de se rotesc, construite pentru OAMENI MARI, in varsta, “maturi”. Pun intre ghilimele pentru ca de fapt, deep down inside sau uneori mai la suprafata chiar, TOTI suntem niste COPII!

Cred doar ca ne ASCUNDEM copilaria asta, ne-o…REPRIMAM, desi nu am vrea asta! TOTI vrem sa ne dam in balansoare, sa nu fim ipocriti! TOTI ne aducem aminte de copilarie si ZAMBIM, indiferent de varsta, cand simtim aerul pe la urechi, cand simtim balanganeala aia faina! Si TOTI am rade mai mult, daca ar exista parcuri de distractii, pe ici pe colo, pentru adulti!

Imaginati-va: Doi barbati la costum, iesind dintr-o cladire business, cu gentile diplomat in maini. Tocmai au incheiat un contract de 1 mil. euro. Vor sa se relaxeze si se duc sa…se dea in leagane. Isi arunca gentile diplomat, se DETASEAZA de munca si de seriozitate si isi ARATA ADEVARATA FATZA, fatza cea umana, cea de copil. Si ii vad pe cei doi aruncandu-si gentile, scotandu-si cravatele si chiuind si zambind fericiti in 2 leagane.