Bai, deci traim in mod CLAR in epoca stresului si stresarii.
Goana pe strada, goana dupa bani, goana dupa nevast si nevasta, goana dupa bani din nou, sa-ti intretii nevastul. Goana dupa faima si glorie si recunoastere sociala. Stopuri, claxoane, injuraturi, crime, vioale, politica, peri albi si osanze. Haos continuu si perpetuu chiar si in parcuri cand dau skaterii peste tine, ocupat tot timpul, sedinte peste sedinte, sefi nervosi si sefe la fel.
Pai tata, si ma mai mira faptul ca dupa 25 de ani incepi sa o iei USOR razna. Adica…ma uit la o colega de 20 (douazeci de ani) care este mai stresata decat era maica-mea la 40 de ani. Si POT sa inteleg de ce.
Pai deci noi o sa murim pe laaaaa..mmmm…37 de ani si jumatate. MAXIM!
Si culmea este ca s-ar putea sa se voteze iesirea la pensie la 70 de ani. Huh? ce? Cum? What? Gizas!
Si azi o colega de la o mare publicatie de business din Romania lua pastile de durere de oase. Uneori altii iau antidepresive.
Sau altii MOR direct, inainte de 40 de ani.
Pai nu mai bine era ca inainte (incep si eu cu “mai bine era ca inainte” :)) ) cand mureai de BOLI, dar nu erai stresat? :)
las mah ca o sa-ti faci si tu credit pt casa pe 30 de ani, credit pt masina, asigurare de viata, 8 copii…si mai vb dupa aia. :)
:)) pai o sa mor instant, iti imaginezi.
Neah, inca sunt destul de putin stresat.
Vorba lu` Adi, din dreapta mea! “Pe la 20 de ani ma stresam la munca! Dupa aia am realizat ca, din contra, tre` sa te distrezi, ca greul vine acasa, cu femeia!”