Muzica, pictura, cinematografia, teatrul, fotografia, sculptura, opere literare, graffitti, orice implica estetic. Oare animalele…adica oare EXISTA animale in afara de rasa umana care sa se arate interesate de ARTA? Sau oare ele au o ALTA definitie a artei, una subiectiva?

De ce cream? Paiiii…eu personal…pentru ca suplinesc anumite lipsuri pe care pragmatismul nu mi le poate oferi. Si pentru ca intru intr-un fel de TRANSA relaxanta, interesanta, in care ma pot afla mai bine. Si pentru ca sunt curios prin definitie. Pentru ca asa ma pot cerceta mai bine.

Ce ne impinge? Hmmm…cred ca…nemultumirile ne imping catre “a crea ARTA”. Cred ca cei care sunt superficiali in fericirea lor marunta (gen…nu`sh…Irinel Columbeanu, Gigi Becali – nu ma intrebati de ce mi-a venit numele lor) nu simt nici dorinta de a crea. Se considera multumiti deci gasesc absolut inutil sa FACA ceva suplimentar.

De asemenea, nu cred ca exista vreun OM pe Terra care sa nu aiba cel putin UN talent. Am mai auzit fraza asta…”eu nu am niciun talent! Nu am voce, nu am talent la pictura, nu cant la nimic, nu scriu…”. Nope,e total fals. AI talente, doar ca inca nu ti le-ai descoperit. N-ai simtit NEVOIA, poate, de a ti le descoperi. Sau ambitia necesara!

Am inteles ca sunt porumbei misto acolo, dar mi-e teama ca-i cam frig pentru asta acum. O sa fac foto and shit, ca de obicei, sper sa am timp sa ma si misc nitel pe-acolo, intrucat in rest o sa fiu cu treaba/trebi. Merg cu avionu`, de pe Otopeni. Sper sa nu mor prea rau.

Si da, am sesizat probleme. Mmmm…le stim cu totii – plaje mizerabile, statiuni varza, locuri din ce in ce mai putine “de pus prosopul”, oameni nesimtiti si amenzi PREA mici, poluare amestecata cu lina apa a marii etc.

Citez din comunicatul dat de initiatorii proiectului, pe care ii sustin intru totul de altfel:

Campania ”Mesaje pentru Marea Neagră”, inițiată şi derulată pro bono de 4 ACE-pr&publicity, pentru susţinerea Institutului Național de Cercetare – Dezvoltare Marină “Grigore Antipa” din Constanța, va demara în această săptămână sub sloganul ”Gândește-te la mare, acționează pentru viitor”.

Obiectivul principal al proiectului este colectarea de fonduri în vederea dotării Institutului ”Grigore Antipa” cu echipamente necesare studierii și reproducerii speciilor amenințate, pentru ca acestea să poată repopula în viitor apele Mării Negre. În prezent, în Marea Neagră se mai exploatează doar 5 dintre cele 26 de specii de peşti cu importanță comercială, printre speciile amenințate numărându-se rechinul, căluţul de mare, delfinul, foca etc.

(misto, nu prea stiam ca avem FOCI in Marea Neagra…ce cul ar fi sa dam nas in nas cu una at some point! A, si chiar…remember delfinii aceia morti, de anul trecut…si chiar si anul asta? pf…sad but true…)

si-acum dechide ochii si calculeaza
ce distanta este intre gand si a rosti,
intre cosmar si tipat
cred ca de atata alb am ajuns sa ne murdarim,
iar tipatul iti este inecat in gura imensa

imagineaza-ti niste bolovani lipiti haotic
pe o panza vida, de parca lumea cea groteasca
nu ne-ar fi fost de ajuns. Inchide ochii si vei visa
ca vei putea sa rozi din pietre, cu ridurile mainii si ale
fetei.

Acum, eu am tot timpul problema cu castile. La un moment dat reusesc sa le ratucesc in asemenea hal ca nu se mai aude decat dintr-o casca. De astea, care si costa vreo 150 de lei, am grija mai mare. Par example nu le-am udat niciodata. Inca.

In rest, unul dintre cele trei ceaiuri pe care le-am luat din Suedia, ceva numit KUSMI TEA, miroase ingrozitor, a ciorap de barbat dupa 3 ore de basket. De-aia, de-l lipesti pe tavan si impute pe o raza de 100 de metri. O sa-l arunc. Aveam mari sperante de la el… (de la ceai, nu de la ciorap).

Scriu nitel mai rar pe blog decat acu` ceva luni deoarece muncesc mai condensat, caut mai mult subiecte horiginale. Scriu mai putin pe stiri, mai mult pe analize/interviuri and shit. This takes more time and energy, nu prea ma mai pot relaxa.

O sa TREBUIASCA sa merg la munte cat de curand, altfel pleznesc. Cred ca Piatra Craiului, da` intai sa dea zapada si sa moara hiberneze ursul carpatin. Carpathicus Ursus, cum i se zice.

Ieri am vazut, inainte de a adormi, in frig, Love in the time of the cholera. Cu ala de si-a tras-o cu 700 de tipe dar era indragostit praf dupa o singura femeie. M-a amuzat ca, intr-un final, la 70 de ani fiind, i-a zis ceva de genu` “Stii…acesta este cel mai fericit moment din viata mea! M-am pastrat virgin special pentru aceasta noapte…”. Nu prea am inteles aluzia la holera, care apare f. putin pe parcursul filmului. Gen 5 minute, adunat, asa…

Mor de foame si innebunesc din aceasta cauza.

Avand in vedere ca nu am mai fost la acest muzeu de cand eram prin clasa a VI-a, cand am fost “cu clasa” si cu profa de geografie (in acel moment numita mea MAMA), am zis ca este timpul sa privesc nitel cu alti ochi rocile de pe-acolo.

Asa ca duminica trecuta am dat o tura pe la acest muzeu. Muzeu National.

Ca parte buna – colectia absolut impresionanta de roci + unele fosile. Atat ca plus. Deci potential foarte mare.

Minusuri…God…ar fi f. multe! De la tipa de la intrare care, in cel mai pur stil romanesc, nu avea rest si era si usor agresiva, pana la coridoarele PROST luminate sau DELOC luminate, lipsa unui personal specializat pe care sa il intrebi…ceva…orice, sau etichetele uneori DELOC lamuritoare. De genul – “Dintele celui mai mare rechin ce a trait vreodata”. Denumire…data la care a trait….NI-MIC!

Dar CEL mai urat lucru, absolut INADMISIBIL intr-un Muzeu National, faptul ca exponatele NU erau LUMINATE (efectiv, lipseau becurile!) si se vedea ca nu fusesera sterse de praf de ANI! Stratul de praf se putea vedea in incretiturile rocilor (acolo unde era lumina that is…si aia proasta si chioara…). Inteleg ca poate nu au FONDURI pentru extindere sau investitii masive, dar stau si ma intreb cat ii costa sa STEARGA DE PRAF pietrele alea, unele foarte rare de altfel si, eventual, sa inlocuiasca pancardele alea absolut comuniste si obosite cu unele noi. Eventual si fotografiile de pe vremea lui Ceausescu, foarte vechi si…cartonate…asa….ieftin de tot.