[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=2SEjE1j2pTY]
Cine l-a cunoscut pe Paul va cunoaste despre ce vorbesc, iar cine nu a avut (inca) placerea de a-l cunoaste, va rog sa va asezati pe spate, linistiti, dar totodata incordati, deoarece va urma o poveste plina de adrenalina, suspans si mai ales…viteza. Pe minus, toate-astea trei.
Inca nu am deschis televizorul dar in mod sigur de o voi face, sti-voi ca prima stire, pe orice canal, ar suna ceva de genul:
“Paul Constantinescu – Noul Rege al Strazii. Numitul Paul Constantinescu, la bordul unui bolid de prin 2000, a depasit orice record. Gonind nebuneste cu 80 la ora pe Autostrada Soarelui, a realizat performanta de a depasi DE DOUA ORI un acelasi…BUTIC. Butic pe sase roti, ce-i drept. De asemenea, Paul Constantinescu a reusit sa depaseasca doua masini, tot drumul: o Dacia 1300 de prin 70 si ceva, care ulterior l-a depasit de altfel, si o masina ce stationa, in apropierea Bucurestiului, pe dreapta. Totul, pe PLOAIE!!! Numitul este dat in urmarire generala, pentru perturbarea minima a undelor unei balti”.
De asemenea, Paul a reusit performanta de a ocoli TOT orasul Constanta pentru a gasi apartamentul…SAU.
Pentru a face povestirea mai savuroasa, voi relata cu exactitate un dialog si emotiile pe care le-am simtit cand am depasit un…SCUTER.
Imaginati-va. Pe dreapta, foarte lipit de marginea soselei, un SCUTER. Care rula cu viteza pe care ti-o permite…un scuter, na. Il vad pe Paul ca se apropie de el, foarte incet si…sta. Se uita de vreo 10 ori in oglinda retrovizoare, parand ca se asigura ca nu vine nimeni din spate, pentru a putea intra in depasire dar… nu face nimic. Timp de vreo 2 minute. Rulam cu viteza unui scuter, in spate, coada de masini (ca pe intreg drumul de altfel).
Dupa doua minute, Paul se decide sa-l depaseasca.
Da semnal stanga preluuuung si se angajeaza in depasirea periculoasa. Ne uitam spre scuterist, implorandu-l din priviri sa ne scuze, el ne intoarce privirile.
“Paul tata, DEPASESTE-L ODATA!!!!!!!!! Mergem PARALEL cu un SCUTER!!!!!!!!!!!!”, zic eu, absolut crizat, din spate.
“PAI INCERC! ASTA FAC!!!!”
“Paul…logic sa o luam…scuterul ala nu OCUPA decat o zecime din banda de mers, dintr-o zvacnitura il depaseai”, continuu eu, dupa ce Paul reuseste sa-l depaseasca.
“Da ma…da` lasa…ca ala si-asa abia mergea cu 20-30 la ora…”
“….PAI ASTA ERA SI PROBLEMA MEAAAAAAAAAAAAAAA!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!”
Pfiu.
Pentru a ma crede, va plasez si doua poze si…o melodie foarte potrivita acestui eveniment. Ulterior, o sa plasez si povestirea de la mare. Prima poza, de mai sus nitel, este DUGHEANA pe care am depasit-o de…doua ori. Mergea cred ca cu 60 la ora, s-a dovedit a fi un adversar…dificil :D
PAUL, te iubimmmmmmmmmmmmm! :) Nu, pe bune, merci mult si sper ca-ti dai seama ca aceste randuri este un pamflet.
Moto-ul tau – “Incet dar sigur! Oricum o sa ajungem candva!”
PS-am depasit multi copaci pe drum.