Distrugere si creatie

Bai tata, de ce intotdeauna este atat de USOR sa distrugi si atat de greu sa (re)cladesti?

Si ma refer in ORICE! Ce usor se distruge o strada si ce greu se pune asfaltul nou! Ce usor si rapid se demoleaza o cladire, si cate luni dureaza sa cladesti alta noua!

In acelasi sens: Cat de usor este sa subrezesti o relatie si ce greu este sa o refaci! Cat de usor este sa-ti distrugi karma si cat de dureros este sa o repari!

DAR…cate satisfactii ai cand stii ca esti pe drumul cel bun…si cate satisfactii ai cand te uiti la ce ai recladit! :)

Din ciclul “hai sa fim curve” va spun ca

pana si felul cum ma strangea de gat animalul, in timp ce ma lipea de perete
(si poate ar fi vrut chiar sa ma si ridice putin de pe sol, doar pentru a-si arata el barbatia)
atat de violent
Si-apoi cum si-o vara in mine, deloc brutal…
Ci doar cu un icnet si o mica patetica miscare zvacnita…

Pana si acestea ma faceau sa-i urmaresc apoi insetata mersul usor cracanat si imbecil
si apasat cu care se ducea dupa aia la baie, in timp ce eu stateam ca o virgula
pe un punct bine determinat pe podeaua calda si uda de sudoarea lui imputita.

…si cat timp isi spala scula in dusul mizer eu ma simt ca o lume ce alearga
desculta in picioare goale peste cioburi si asfalt incins de atata personalitate
Whore
Si in camera mea este perpetuu cald si umed si galben si murdar si stand asa singura
vreau sa il implor sa se intoarca, dar nu prea are rost
pentru ca stiu ca tot ce asteapta este sa-mi urle, aruncandu-mi zece lei, si sa-mi spuna ca
sunt o curva imputita.

Dar poate, daca i-ar fi totusi mila de mine, m-ar lasa sa-i ling adidasii
de firma din piata Veteranilor
si sa vad in ei viitorul constiintei mele in timp ce imi smulge
sutienul de pe pieptul meu lasat si m-ar lipi de un alt perete unde as simti iarasi
zvacnetul scurt si patetic.

Si-mi zic, incet, rugandu-ma…

“N-as fi interesata decat de faptul ca-mi oferi ocazia sa admir
umbra mea de pe peretele opus, care joaca si face acrobatii minunate,
si sa-ti ascult ceasul de la mana cu care ma zgarii pe spate,
cum aproba clipele trecande, si
sa admir picatura de lumina ce intra prin jaluzelele semi-inchise cum
imi cade pe umarul gol
si sa ma gandesc ca de fapt te rogi de mine sa ma ofer tie
si ca atingerea bratului tau fin pe spatele meu
inseamna iubire”.

Sunt o curva, atat de virgina…

1,5 milioane romani sunt, dovedit, cretini zi de zi

Acesta este numarul (SHOCK!!!) al celor ce citesc, zilnic, ziarul LIBERTATEA.
De asemenea, zic ultimele date despre audienta (aprilie 2008-aprilie 2009), urmatoarele cele mai citite sunt tot 2 tabloide…Can-Can si Click. Or something.

Astea insa au cititori mai putini. Doar 800.000 de caciula.

Deci, per total, CEL PUTIN 3,1 milioane de romani sunt CRETINI/PROSTI/SEMI-ANALFABETI/IMBECILI si merita sa MOARA. Din punctul meu de vedere. Nu ar fi nicio paguba. Sunt prea radical? Imi cer iertare. sau nu, nu-mi cer.

In rest, toate bune…soarele e afara inca in spatiu…noi o sa ne mutam sambata pe strada TURTURELELOR…:D yadda-yadda.

Va iubesc pe toti, pe rand. Ma rog, nu pe REGINA de la “roscati si roscate”, care pariez ca citeste tot Libertatea. Pe restul. :)

Campanii impotriva nesimtirii

Sunt mai multe. Alea cu “taranul de Mall”, “taranul de discoteca” sau “taranul de bar”. De sunt peste tot, afise si la TV chiar.

Apoi, sunt campanii pe acele ecrane instalate in statiile de metrou – “Nesimtitul adormit” (si arata doua fotografii, cu un gagiu care doarme pe umarul unui calator nitel crizat, si una in care acela doarme vertical, si calatorul de vis-a-vis este foarte zambitor) sau “Nesimtitul calator”, adicatelea ala de calca oamenii cand intra in vagon inainte de a lasa sa iasa altii. (mama ce placere am sa-i pleznesc si sa-i calc pe-aia…muahahaha! :D )

Mai nou, si Auto.ro a lansat o astfel de campanie – nesimtitii din trafic. Au inceput sa intervieveze blogeri, sa vedem ce o sa iasa.

Per total, campaniile astea-s misto, uneori chiar foarte amuzante. Ma astept sa apara si mai multe si, pana cand o sa devina doar o miscare de marketing pentru cei ce ies cu asa ceva pe outdoor, TV sau Internet, vor fi perfect o.k.

Nu ma astept ca nesimtita infecta care arunca cutii pe strada sa se lase miscata de un astfel de spot, sau ca boul care scuipa seminte pe bulevard sa renunte el la obiceiurile sale de pe camp(ii), insa, usor-usor, poate macar 3-4% din cei vizati vor intelege ceva-ceva.

Mi se pare insa trist, per total, ca in acest an, 2009, INCA mai avem nevoie de astfel de campanii. In alte tari, se fac campanii pentru reducerea emisiilor CO2, pentru responsabilizarea consumului de H20, noi am ramas inca la “cum sa nu fii un m*ist prost in U.E.”.

Cine cauta NU gaseste

Pe bune. In vremurile cand CAUTAM ceva…orice…nu gaseam niciodata. Cautam relatii sociale, cautam oameni, cautam obiecte pierdute, cautam sa ma impun, cautam sa fiu inteles. Si mi-era al dracu` de greu. Ma straduiam PREA mult.

Si la un moment dat, usor-usor, am incetat sa CAUT. Si atunci…uau! Am inceput sa gasesc! Pe bune. Deci parca EI/ELE veneau spre/la mine. Nu ma agitam deloc, ma iritam MAXIM putin cand pierdeam ceva prin casa/pe afara, dar imi trecea in 5 minute. Sau 5 ani, dar tot aia e, timpul fiind foarte relativ! :D

Lucrurile si mai ales oamenii au tendinta de a se proteja in fata altor oameni, care insista, care CAUTA, care VOR ceva anume. Oamenii intra in defensiva usor si se protejeaza, se baga in a lor gaoace/cochilie si asteapta sa intalneasca persoane sigure pe sine, care pur si simplu…merg si fluiera pe strada, zambind, si doar…admirand.

Culmea este ca si cand cautam obiecte nu gaseam! Eram calare pe eBay, Amazon.com, site-uri internationale in general, pe sub pat pe la mine (unde este un haos total, btw…) si rareori gaseam FIX ce voiam si CAND voiam. Si acum, obiectele interesante TRAG la mine. Acei 5 fingers, au venit ca prin minune, in bulk-ul mail-ului meu, desi nu am facut niciodata abonament la dansii… Am descoperit apoi niste reviste foarte vechi, un jurnal tinut de mine acu` `n` ani, CD-uri cu muzici/filme/poze demult considerate pierdute asa…senin si aleator.

Cele mai bune lucruri in viata se intampla cand nu vrei cu adevarat sa se intample.

Ca mine de exemplu! CINE s-ar fi gandit ca Terra va avea un asemenea om?!

Va iubesc pe toti, pe rand, in stil renascentist.

Orange Romania va lansa miercuri iPhone 3GS, la abonamente intre 19 si 59 euro/luna

Sper(am) ca, odata cu lansarea oficiala pe piata din Romania a celui mai nou telefon de la Apple, sa se ieftineasca 3G-ul. Cand o sa ajunga la gen…1.000 de lei, sigur imi iau. Creeaza o bestiala dependenta, prin aplicatiile pe care le poti downloada. Din DailyBusiness.ro – mai jos.

Operatorul telecom Orange Romania va permite de miercuri achizitia a 100 de telefoane iPhone 3GS din magazinul online al companiei, urmand ca in data de 31 iulie, la ora 00:00, clientii sa poate cumpara cel mai nou telefon al Apple la Orange concept store din Bucuresti, unde va avea loc lansarea oficiala a terminalului, a transmis operatorul.
Abonamentele pentru telefon sunt de 19 euro, 39 euro si 59 euro/luna, cu TVA inclus. In functie de abonament, pretul noului telefon variaza intre 199 euro si 519 euro.

Terminalul este disponibil si “la liber”, la preturi intre 450 euro si 650 euro. iPhone 3G S va fi adus in Romania in variantele de 8 Gb, 16 Gb si 32 Gb, in alb si negru.

iPhone 3GS va putea fi achizitionat incepand cu 29 iulie din magazinul online Orange deschis 24 de ore pe zi si din 31 iulie din Orange shop-uri si magazine selectate ale partenerilor Euro GSM, Fonomat si Say.

Pretentii…umane

Cand eram in liceu, ma interesa ca prietenii mei sa fie…fun…inteligenti…empatici. Sa ies cu ei sa ma dixtrez, sa bem o bere, sa dansam, chestiuni de genul.

In facultate, pretentiile au crescut. Cautam oameni foarte culti, deschisi catre nou/open-minded, oameni dezinhibati de la care sa invat, prin si cu care sa evoluez.

In prezent, pretentiile mele sunt extrem de mari…in orice fel de relatie. Caut, pe langa suprafete, un confort interior incredibil, caut sa NU fiu deloc incruntat cu omul respectiv, caut sa ma simt confortabil, sa nu trebuiasca sa folosesc enorm de multe cuvinte pentru a explica ceva. Caut sa fiu inteles din prima, sa nu trebuiasca sa repet cu alte cuvinte ceva ce mi se pare…simplu de priceput. Caut si cer cultura.

Au crescut oare prea mult “pretentiile” mele, sau pur si simplu este ceva…foarte normal, cu trecerea timpului? Cred ca TOTI evoluam, dar ma inspaimanta intr-un fel VITEZA cu care CER (si cred ca si ofer) din ce in ce mai mult! Sunt usor dezamagibil si ARAT asta…pentru cei ce au ochi sa-mi vada privirea. Nu mai vreau amici doar de dragul de a AVEA amici, caut oameni competenti, care gandesc in viitor, care URMARESC ceva destul de clar, puternic, inteligent.

Ma inspaimanta nitel gandul ca peste 3-4-5 ani o sa accept EXCLUSIV persoane cu IQ de 140 si EQ pe masura, o sa lovesc si o sa TAI in carne vie, cum s-ar zice, inainte ca acel cineva sa auda de la mine cuvinte precum “iti sunt alaturi oricand”.

Prietenii vechi vor ramane probabil muuuult timp de acum incolo, sau pentru totdeauna. Si am chiar o LISTA cu ei, pentru a…ma rog…imi pune ordine in relatii si increngaturi. :) Cu unii ma vad mai des, cu altii rar de tot. Insa stiu ca toti acestia se ridica continuu, evolueaza in PARALEL cu mine, astfel incat nu e nevoie sa-i vad des ca sa stiu asta. Si cand ne vedem, continuam de unde am ramas, de pe acelasi plan.

A fi pretentios este…al dracu` de necesar. Nu ma mai entuziasmez si nu caut nici pe departe ORICE. A contraire.