Entuziasm si fericire debordant de…

scabroase.

Acesta cred ca este unul dintre cele mai URATE cuvinte pe care le pot folosi si le folosesc. Rar din fericire.

Sunt TOTAL PRO fericire, entuziasm, optimism, bla-bla. Dar tata, cand acest entuziasm si fericire se extind de-a lungul lunilor si este impartasit prin toate mijloacele posibile celor din jur, non-stop, fara oprire, personajele RADIIND aceste sentimente reusesc intr-un final sa transmita oamenilor din jur EXACT sentimente opuse cu ale lor.

Respectiv scarba, sila.

Da, stiu ca sunt cuvinte grele, dar… Asta este ceea ce se simte.

Sentimentele si emotiile afisate trebuie, intr-o masura sau alta, alternate. Trebuie in tot sa existe un echilibru, sa ponderezi totul. Nu poti sa fii TOT TIMPUL, non-stop, cu zambetul pe buze, radiind, sarind, mai ales daca motivul este unul singur si acela destul de…banal si intalnit.

A vedea oameni non-stop happy si radiosi transmite la un moment dat aceleasi sentimente de angoasa ca atunci cand vezi non-stop oameni non-stop tristi, posomorati, cu probleme.

Bai, echilibru, fara a va arunca cu capul inainte intr-o anumita stare. C’mon. Putina diversitate.

EvoInvo-lutii

Lista mea de la blogroll s-a subtiat nitel. Oameni care nu au mai scris nimic, au zburat. Tot respectul, ii cunosc, imi plac, bla-bla, dar… Sorry. :)

Nu, nu-s dispus sa fac compromisuri. Nu, nu o sa ajung sa ma promovez pe site-uri, nu, nu caut sa atrag mii de oameni in timp record.

Nu, nu o sa imi pierd timpul cu tot felul de tertipuri de a fi mai bine indexat in Google. Nu o sa am un blogroll de 150 de oameni, doar pentru a fi si eu adaugat in lista lor. I don’t care.

Nu pun categorii, nu realizezi titluri pompoase care sa includa “cuvinte cheie” usor de gasit de motoarele de cautare.

Nu pun tag-uri decat extrem de rar (unul la 50 de post-uri, in medie…).

NU voi pune publicitate, inca, decat daca este, intr-adevar, pentru un produs sau ceva in care CRED.

Nu vreau sa scot bani din treaba asta, nu vreau sa devin dependent de blog. Scriu in cantitatile in care-mi place, CE imi place, CUM imi place si ma voi opri cand si daca…nu voi mai avea chef. Ceea ce, ma rog, nu-sh daca se va intampla, avand in vedere ca am un foarte dezvoltat cult al personalitatii. :D

Nu o sa ma laud cu traficul atras, decat la cifre rotunde si asta pentru a-ti arata tie ca nu esti singur(a) pe-aci.

Nu o sa-mi iau domeniu .ro, nu o sa particip DECAT la concursuri online care imi PLAC si care au o idee CLARA in spate.

Nu exista niciun semi-analfabet care sa fi intrat aici de mai mult de cateva ori. Ati avut voi grija sa dispara astia… :D Spre hamuzament, evident.

Ador BGS-ul. Tot timpul cand trec pe la Mall imi infig privirea in ei. N-au ce-mi face, sorry guys! :) Va mai astept pe blog!

O sa (mai) fac poll-uri, pe subiecte interesante. Nu de genul “Ma considerati: cul, prost, infect, frumos, sexy”. Aici stiu deja raspunsurile. :D

Nu o sa pun (prea multe) post-uri inutile. Adica strict despre activitatile mele zilnice, din care nu invatati…nimic.

Nu voi primi lepse stupide doar pentru ca mi s-au dat.

Nu raspund provocarilor sau injuraturilor de prost gust, decat printr-un zambet si ironii. Care, evident, dor mai mult.

Va iubesc pe toti. Pe rand. Cum vreti si va place voua.

Paaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa

Herastrau rulz. Macar parte din el.

Ieri am avut ocazia dupa muuuuuuult timp sa ma plimb prin Herastrau, intrarea dinspre Ambasada Chinei. Mai fusei relativ recent pe la intrarea de la Hard Rock Cafe, dar pe-acolo este parca tot timpul full.

Bai, si-mi place FOARTE mult cum arata parcul pe-acolo. Adicatelea floricele, papadii, pestisori aurii, pentru rima, aerisit, frumos aranjat. Lacul parca mai curat decat de obicei, adica daca-ti bagi un deget in apa nu ramai instant fara el. Si apropos de lac, SUPER full maica, da pe dinafara apa.

Hapoi au inceput sa apara barcute and shit, salupe cu motor, hidrobiciclete si inotatori care fac slalom printre ele, in speranta ca nu vor muri. Cre’ ca (si) azi am o mica obsesie fata de doamna Moarte…hmmmm…

Am avut o conferinta de presa undeva la 15 minute de mers prin parc, fuse foarte relaxant. Cre’ ca o sa ma mai bag la o plimbare, mai organizata, pe-acolo. :)

Libraria mea preferata, si pe Internet – Carturesti .ro

Lantul de librarii Carturesti, prezent prin Bucuresti in vreo trei locuri, Timisoara, Sibiu, Constanta, Iasi bla-bla este prezent de luna aceasta si online, prin (guess what?) Carturesti.ro.

Site-ul are trei sectiuni mari – Carte, Muzica si Film, din cate vad eu nu are si ceva de ceaiuri… Oficialii companiei au spus insa ca vor adauga in curand si sectiuni noi. :) Au si o sectiune nitel separata dar simpatica, de Blog.

Cica au online peste 200.000 de produse. Nu`sh exact cate sunt in librarie, dar presupun ca tot pe-acolo…

Acum, nu stiu despre voi, dar eu personal nu voi comanda ONLINE de la ei, decat daca ARD sa iau o anumita carte si n-am timp sa ma deplasez fizic. A te PLIMBA prin librariile lor reprezinta in sine o placere la care nu vreau sa renunt.

Oricum, site-ul arata dragut, au bagat si ceva bani in el… Cititi pe DailyBusiness.ro mai mult, pe sectiunea Lifestyle sau NewMedia. :)

Carturesti reprezinta un model super fain de afacere dezvoltat de la zero cu capital 100% romanesc. Lantul de librarii Carturesti a inregistrat in 2008 o cifra de afaceri in crestere cu peste 40%, pana la 5,3 mil. euro.

PS- imi plac headline-urile lor – “This site is permanently under construction” sau “Watching movies makes life better”

250.000 de romani mananca zilnic la KFC si McDonalds

Din seria “Romani! Mancati si beti nesanatos!”, va prezentam ultimele statistici. Din ziuarul Gandul.

“In fiecare zi 250.000 de romani mananca doar in restaurantele celor doua mari lanturi de fast-food, McDonalds si KFC, scrie Gandul. Ca sa va faceti o idee, peste 450.000 de bucati de aripioare picante au ajuns in stomacul clientilor in doar doua saptamani de la lansarea lor intr-o noua promotie. Daca-i adaugam si pe cei care prefera snaksurile, chipsurile ori diferitele tipuri de foetaje congelate, numarul consumatorilor de ceea ce nutritioniştii denumesc “junk-food” creste simtitor.

In România nu exista o estimare a valorii pietei de fast-food, dar principalii jucatori din domeniu raporteaza cifre de afaceri de milioane de euro. Astfel, liderul pietei ramane McDonalds cu o cifra de afaceri de 108 milioane de euro, in 2008, in timp ce KFC a inregistrat, anul trecut, 40,5 milioane de euro.”

So…250.000 de romani vor, zilnic, sa moara nu neaparat mai REPEDE, dar mai BOLNAVI, deci mai CHINUITI.

Asa ca io beau CEAI acum in timp ce mananc un sandvis cu BRANZA. Luata de la tzaran din piata. Lenuta de fapt, o tipa de pe-undeva din Sibiu, de unde clanul Goaga cumpara de ceva ani alimentul de mai sus… E geniala! Si branza si Lenuta. Mama cat aberez. Pa.

Indecizii…fluctuatii…nehotarare…

De ce pana mea majoritatea oamenilor sunt supusi fluctuatilor, nehotararilor? De ce odata luata o decizie lumea NU se tine de ea, mai ales daca si ALTII spun ca acea decizie este CORECTA? De ce trebuie sa isi schimbe la 180 de grade parerile si actiunile, intr-o schimbare PROASTA/NEGATIVA a actiunilor?

De ce prietenii sunt deseori facuti sa VORBEASCA adevaruri…doar pentru ca subiectul sa ii asculte si sa faca tot ca el? Adica…puii mei, la ce mai sunt buni PRIETENII daca tot nu sunt ascultati?!? Isi racesc gura degeaba, useless piece of crap.

Raspunsurile la aceste intrebari le stiu, sunt retorice. Insa uneori imi place sa le pun negru pe alb, sa le vizualizez, sa le constientizez mai bine si altii sa faca la fel. NU este bine/corect, in majoritatea cazurilor.

Va iubesc pe toti. Pe rand.

Nodul

sunt un oarecare nod legat sub o funda albastra
pe o glastra Bamboo ce are scris dedesubt
15% reducere
si-mi place sa privesc lumea din jurul meu cum da rotocoale
obiectelor de pe rafturi

uite la cativa pasi in dreapta o femeie cu o camasa descheiata la un nasture
care are in mana o pernuta roz pe care o studiaza
de ceva vreme
iar in partea cealalta sunt cateva studente grabite
care doar si-au aruncat privirile pe cateva bilute parfumate
pe care mai apoi le-au mirosit si au citit preturile.

dar uite ca o batrana se apropie si de glastra mea
pe care o atinge incet…melancolic…
si-apoi cu un gest usor tremurat desprinde panglica pe care stau eu
si intreaba vanzatoarea cea draguta daca poate sa o cumpere separat
pentru ca vrea sa invete sa faca la fel ca mine
noduri
la mansetele camasii cu care va fi ingropata