Azi am facut prostia sa ne intoarcem de la sexpozitie prin parcul cel Cismigiu. Ziceam ca n-am mai fost de ceva vreme si sa ne invartim nitel, in cautarea unui loc unde sa mancam ceva…
Nu am rezistat insa mai mult de 5 minute. Odata iesit soarele, toata VOMA bucuresteana si-a gasit refugiul in “rezervatia naturala pentru oameni” – parcurile. Gradini zoologice umane. Lume pestrita, inghesuita, OBOSITOARE, colorata, ignoranta, biciclista rolista punkista batranista rocherista pitziponghista.
Oameni-voma care se fotografiau cu mobilul in fata sarmanilor copaci infloriti, cu zambete galese si insipid/incolor/inodor/in…numa’ bune de pus pe haifaiv. O fata catarata pe un zid si un gagiu care in mod evident voia sa o futa in cel mai barbar mod cu putinta si o fotografia cu balele curgandu-i. Pardon. O fotografia cu (evident) celularul.
La Cetate, odata loc de chitara si de oameni interesanti, era in prezent o adunatura de manelisti care mancau seminte in jurul unei gagice cu un lectop in brate. Priviri flamande si batjocoritoare cand am trecut pe acolo.
Am alergat afara din parc, in strada.
Ma simt obosit de atatea…CULORI si FORME si DIFERENTE CROMATICE (si nu numai) dintre oameni! La vara…God…daca ACUM este asa…simt ca o sa inceapa sa-mi placa foarte mult sa zac in casa precum un sac de cartofi.
Dar macar sunt DOAR EU in sacul ala.
