Imi este dor sa scriu de mana. Pe bune. Am devenit, in timp (fara prea mult spatiu), un mare as in a TASTA, neglijand aproape complet pixul si creionul.

Imi aduc aminte. Acum nu mai mult de3-4 ani am mers de unul singur intr-o ceainarie, cu o carte si niste foi la mine. Am citit, linistit, apoi am inceput sa scriu. Nu mai stiu exact ce…dar scriam. De mana. Si apoi, dupa ce am terminat prima coala, am admirat-o.

Scriz dezordonat, urat, mai mic sau mai labartat, eratic dar…scris cu mana mea, personificat. Aveam RABDARE.

Uite ceva ce-mi lipseste acum. Rabdarea de a scrie si a mazgali litere pe o foaie.

Iarasi, inainte ma intindeam pe burta in pat, aprindeam veioza si scriam, pe un atlas sau ceva. Acum, imi iau LAPTOP-ul, NU aprind veioza (stau tot pe burta…) si TASTEZ.

Scriam in caietele de cantece. Am facut asta pana acum vreo 2 ani. De atunci incoace insa, cand invat cate o melodie noua/imi place foarte mult o melodie, trag la IMPRIMANTA o foaie cu versurile si acordurile, foarte pe care o indes mai in caiet. Deja am vreo 30-40 de coli acolo…atat de nenaturale.

Scriam SCRISORI de mana, si PRIMEAM scrisori de mana. Le mai am si acum si erau…frumoase. Era un SCRIS ordonat, aranjat, atent, UMAN.

Mi-ar fi placut sa scriu aceste randuri pe o foaie, intins in pat, pe burta si apoi sa v-o dau, din mana in mana, sa o cititi.

Dar nu, este doar un ALT post, pe acelasi WORDPress (eu i-as fi zis TYPEPress), cu aceleasi caractere si chiar aceleasi marimi. Si…devine din ce in ce mai greu sa ma individualizez.