Este intuneric, sunt pe un scaun.
La trei metri de mine (sau sunt doar doi?) este o ea. Ii privesc respiratia.
Este intuneric si ii privesc respiratia. O simt aproape goala, la doi metri de mine (sau este doar unul? In cat timp pot ajunge acolo, de o sa o vreau, cumva?), cu gatul putin inclinat in stanga, cu respiratia usoara.
Mai usoara ca aerul.
…respiratia.
Ce spuneam? Da.
Este intuneric si sunt pe un scaun. Si ii privesc respiratia. Este bezna si ea lumineaza.
De ce lumineaza? Pentru ca…respira…respira atat de usor… si respiratia ei… respiratia ei este fosforescenta si ii lumineaza buzele si ochii inchisi…gatul…
Si uite, daca suflu…da, daca suflu, ii intra respiratia prin par.
Parul ei acum miroase si lumineaza a ea. A respiratia ei.
Este intuneric, intuneric bezna. Stau pe un scaun si ea este aproape goala, la doi metri de mine. Sau unul. Chestiune de secunde, oricum.
Si ma joc cu respiratia ei fosforescenta. Am invatat o smecherie. Daca suflu intr-un anumit fel, usoooor….usoooooor de tot…..pot sa-i luminez si trupul, conturul corpului. Imi place sa ma joc cu respiratia ei, sa ii ating pielea cu ea insasi, sa o gadil. Oare ea simte ce fac?
Uite, un fir de ea ii atinge glezna. Nu stiu cum o fi ajuns acolo, dar pentru o secunda, m-am jucat cu glezna ei.
Ce urme de buze are pe buza de sus…
Intorc capul. Este bezna si eu stau pe un scaun, privind-o intinsa in pat, atat de usoara…respiratia ei…
Doarme poate, dar stie ca sunt aici si o privesc. O parte din ea, stie. Ii trag respiratia spre mine si ma invalui cu ea. Ma invelesc cu ea, imi ridic mana, incet, fascinat, si o strapung. Se muleaza perfect pe mana, apoi se disperseaza si intra intr-a mea. Respiratia mea nu este fosforescenta. Este incolora. Ea este fosforescenta. Ca un licurici.
Rad in sinea mea in intuneric si ochii imi sclipesc dracesc. Ridic un deget, trag spre mine si i-o rotesc. Aerul ei se supune mie, da rotocoale degetului apoi, cu un zvacnet, strang pumnul. Nu-mi iau ochii de la, de la ochii ei inchisi, de la buza de jos muscata si gatul. Gatul, putin intors spre stanga. Atat de fragil…
Doarme, dar stie ca sunt aici. Ma simte. Ma simte ca sunt pe scaun, in bezna, poate stie ca ii si privesc corpul, atat de…atat de aproape…atat de aproape… de a fi gol complet.
Conturul este aproape total invaluit in respiratia ei. Stiu ca nu este doar a ei, este si a mea…si se joaca cu parte din ea… deja… Si asta…asta o face sa zambeasca si sa tremure. Isi misca glezna stanga, o departeaza de cea dreapta si pentru o secunda…sau doua? e doar chestiune de metri, oricum…Pentru o secunda sau doua, aerul fosforescent din jurul ei tremura, se misca, lumineaza apoi se aseaza iar. Peste tot…
“L…L is for LOVE, baby…O…O is for OH, YES…I do…V is for VIRTUE, so I ain’t gonna hurt you…E…E is for YOU and if you want me to…R is for hmmm… RAPE me, M…M…hahah….M is for MURDER me, A is for, you know…ANSWERING all of your prayers…And N…N is for KNOWING where I’m going… to be the end…the beginning…everything…and all…for you”.
Era o incapere. O incapere cu un pat, o ea si un scaun gol. Unde obisnuia sa fie bezna, acum nu mai era liniste.
