Boooon, ajunsei acasa, descarcai si pozele (in jur de 700…:D), sunt destul de praf ( a se citi sunt FOARTE TERMINAT! ), mi se inchid ochii pe rand, cand stangul cand dreptul, am buzele VARZA de la vant si umezeala, vorba Laviniei – daca ma intind pe jos cu buzele astea, par ca-s mort. Mda. :D

Deci si dara pe tren la dus bagai o mare bere, ca de obicei, la Brasov am decis ca un om intelept sa cumpar doua beri la STICLA (!?!), CORONA (ma simteam nitel snob…), si o mare TEQUILA! Simteam eu ca in jurul acelei sticle lega-se-vor muuuuulte prietenii sus, la cabana! Si nu, nu m-am inselat, evident.

Dupa ce am mancat ceva pe-acolo, ne-am imbarcat in trenul spre UCEA, localitate in care urma sa ne intalnim cu SASHA din Sibiu si cu inca nu`sh ce alti oameni, sa merem spre punctul nostru tinta – Cabana Sambata de Jos, cota 1401. Imi place ca este cu UNU la final..hmmm…

In gara am inghetzat INGROZITOR, sala de asteptare era BOCNA. Mi-am pus TREI perechi de pantaloni pe mine, apoi am inceput sa ascultam muzica si sa dansam in asteptarea Sashei. Am salvat si un matz de la inghetz si da, s-a dovedit a fi util, il tineam in brate si daca il si mangaiam, zacea torcand linistit si-mi oferea caldura de la blana. Reciproc avantajos.

E, si veni Sasha cu ai ei parinti cu masina din Sibiu, si evident ca eu NU mai aveam loc in acea masina asa ca ma asteptau 18 kilometri de mers pe jos, prin intuneric bezna, lucru care nu prea ma incanta sincer sa fiu… Drept pentru care am tintit un gagiu din alta masina, total necunoscut, m-am dus sa dau cu buna ziua, ma luati si pe mine maica, ca-s tanar si nefericit la gandul ca tre’ sa merg atat pe jos… Tipul s-a uitat la moaca mea nefericita si a zis ca ma poate duce aproape, dar ca o sa mai am de mers vreo 5 kilometri pe jos, pana la manastirea de unde urma sa incepem urcusul spre cabana.

M-a dus gagiul cu masina, m-a lepadat la un moment dat in drum, mi-a zis sa merg DREPT si daca nu dau cumva de ursi sau lupi…o sa supravietuiesc. Afara era penumbra, abia se lumina si eu mergeam la trap singur printr-o padure, ca tot voiam eu niste adrenalina… Am facut cei 5 kilometri in vreo juma` de ora, am cam alergat ce-i drept…

Ii gasi pe cei patru in cladirea jandarmeriei, la caldurica, relaxandu-se, o placere.

Drumul spre cabana Sambata mi s-a parut per total usor, doar in vreo doua locuri putand, daca tineai cu adevarat, sa aluneci si sa te faci praf. Intr-adevar, unele portiuni erau SUPER inghetzate, trebuia calcat cu grija. Prima parte a traseului urma un rau super estetic, cu portiuni inghetzate, involburat, partea a doua, ceva mai abrupta, urma panta de nivel, prin padure in mare parte.

Peisajul mi s-a parut in schimb breath taking, mai ales ca eu am luat-o in fatza la un moment dat si cand ma opream, ascultand linistea, ma simteam fix ca in basmul sadic Craiasa Zapezii, de Andersen.

Pe drum ne-am intalnit si cu un amic al Sashei care urca mai repede decat noi, un gagiu care mi-a placut din prima pentru ca era…ROSCAT NATURAL! :D De fapt asta a fost prima chestie pe care i-am zis-o dupa ce am fost atent la accentul pe care-l pun pe numele meu cand m-am prezentat, ignorandu-l pe al lui complet…

Tot la dus m-am lasat inselat de o pojghitza de gheata falsa, am calcat pe ea si m-am afundat in rau cu ambele picioare pana la genunchi. Am injurat in gura mare toate spiritele padurii, sesului si muntilor, asteptandu-ma ca din clipa-n clipa sa simt apa cum intra in bocanci. Am fost foarte mandru de faptul ca nu a intrat NICI cea mai mica picatura, prin bocanci, parazapezi si cele 3 perechi de pantaloni. I rule. :D

Am ajuns la cabana, primul lucru pe care l-am facut a fost sa localizez sala de mese, unde nu era nici dracu’ si sa ma schimb. Inauntru era la fel de frig ca afara si asa a ramas pana tarziu seara. Toti cei vreo 10 locatari ai cabanei de atunci erau inghesuiti in bucatarie, unde era muuuuult fum, deci iti dadea senzatia ca nu stai la -10 grade…

Ca o chestie generala, toti din cabana se stiau intre ei, erau super buni prieteni, non-conformisti, oameni adevarati plimbati peste tot si cu o multime de povestiri amuzante. M-au primit imediat aproape in cercul lor, cand m-au vazut ca-s baiet dezghetzat si am si o sticla de tequila la mine. :D Si curmale. J Evident, nu exista curent electric, apa curenta exista…la izvorul din fata…si caldura se facea GREU de tot, prin sobe. :D

Dintre acei oameni m-a si salutat o tipa, stiindu-ma pe nume, ca cica ne-am fi cunoscut acum `n` ani nu`sh unde dracu’ in Bucuresti, eu am ramas ca de obicei in astfel de situatii blocat nitel, bagand o figura amuza(n)ta de “pana meaaaa…am o memorie de kkt…nu te mai tin minteeeee”. Ea se pare ca chiar stia destule despre mine, damn.

Ce facuram la cabana pana la inserare: am taiat/carat lemne de foc, ne-am imprietenit pe acolo cu lumea (eu m-am inteles bine cu doi gagii in mod special, un tip cu rasta si unul cu pleata care, fara sa stie de unde sunt, facea misto in draci de bucuresteni). Pentru mine a fost un compliment ca nu ma considera pantofar, hahah. Apoi am mancat cate ceva, pe la comun, asa… Fiecare scotea mancarea, o punea pe masa din bucatarie si fiecare servea ce voia. Ca o chestie generala, vorba unuia de pe-acolo, in cabana Sambata poti lasa toti banii aruncati pe oriunde si nimeni nu ti-i va lua. Toata lumea cu umor, am ras de n-am mai putut, adunati oamenii de peste tot din tzara – din Harghita pana in Constanta, trecand prin Cluj, Sibiu sau Brasov.

Am imprumutat camera unei tipe de pe-acolo care “voia o jucarie nouuuuaaaaaa” si pusese ochii pe aparatul foto. Am lasat-o in plata Domnului, mi-am adus aminte ca nu mai am aparatul dupa vreo 3 ore. Tipa chiar a facut super poze (detalii), unele o sa apara si pe ast blog.

Seara ne-am adunat toti in sala de mese (unde tot era frig, desi soba mergea si fumega de vreo 7 ore…) si am cantat la chitara. Fuse misto ca fiecare stia alte melodii – Sasha era cu cantecele de munte, un tip de pe-acolo canta mai mult folk clasic si eu eram cu melodiile mele rock-depresive si-i acompaniam pe altii cu mini-solistici. Am pus la bataie sticla de tequila, in 30 de minute nu mai era. Se terminase lamaia, sare n-am gasit deloc in cabana, dar deja nu mai conta, dadeam pe gat direct din sticla. Dupa tequila se plimbau sticle de vin pe acolo, bere, ce sa mai, super misto, m-am cam facut praf .

Cabana a fost plina intr-un final, am dormit toti la gramada, vreo 20 de oameni intr-o camera cu vreo 10 paturi, fuse uber fain. Pe la nu`sh cat noaptea a venit unu’ beat la care a urla Sasha vreo 30 de minute sa INCETEZE cu ZGOMOTULLLLL!!!!

Dimineata ne-am trezit pe la un fel de…10…si am realizat ca…ba, nu prea aveam chef sa mai stau o zi acolo, aveam nevoie de ceva ALTFEL de Revelion, TOTUSI!

Despre drumul spre SIBIU, ce s-a intamplat pe-acolo, cat de praf am ajuns, o noua prietena de unica folosinta si poze, next time. :) In post-ul urmator insa, mai multe poze.