Altfel.

De fapt, nu-i asa? cea mai frumoasa. Si tot timpul cand voi trece prin acea zi, mi-o voi aminti zambind. Placut,  trist, melancolic…dar voi zambi si voi multumi, ceea ce arata ca sunt uman.

Pentru ca si datorita acelei zile sunt omul de acum.

“Sa-lut! Alex sunt. Hey, tu ar trebui sa fii Iulia…Pe bune, nu glumesc!”

Huh, ce amuzant, s-a potrivit: “How can I blame you when it’s me I can’t forgive?”. (Metallica).

Si da, acum ma duc.

La revedere.

Ne vedem maine, atunci cand a fost o zi.