Despre cum am ajuns sa am vanatai pe picioare si mana mea, cum este pe ATV-uri, sa te dai pe tiroliana, sa mergi cu masini de teren si sa stai inclinat la 45 de grade, sa bei chestii bune, sa dansezi haotic si sa stai la un foc de tabara sa fotografiezi o formatiune lemnoasa care semana cu un penis in flacari (!!!), sa vezi cum este sa mergi pe 6 skiuri “lipit” de 10 oameni, sau despre cum e sa taci si sa auzi in juru-ti numai…liniste… voi scrie candva.
Azi.
Am nevoie de gen 30 de minute libere. Dar sper ca o sa va dipstrati and all that.
Ieri fusei cu Alina and pretinul Paul la un nou film de animatie (ca de-aia se numeste ANIM’est festivalul…nu?), in premiera in romania – Idiots and Angels al multiplului premiat cu Oscar Bill Plympton.
Care film fuse net superior celui vazut inainte, Cei trei Hoti.
S-a remarcat prin maturitate, un stil regizoral mai interesant, surprinzator, personaje mai bine relefiate desi, daca ar fi fost cu 15 minute mai lung, nu ar fi daunat, pentru o mai buna creionare a lor.
Ideea filmului este, dupa cum a spus si Plympton, prezent in sala, ca “fiecare dintre noi are o pereche de aripi in spate, care il obliga sa fie mai bun, important este daca reusim sa le crestem, sa le gasim”. Asta dupa ce ne-a intrebat cati dintre noi, din sala, suntem idioti si cati ingeri. Hmm…tough one. (majoritatea au zis ca-s idioti. Eu m-am abtinut. Sunt mai complex de atat, hahahah!)
Personajul principal este un tip fara scrupule, care omoara, se imbata, violeaza si asa mai departe. Intr-o zi se trezeste ca ii cresc aripi (la propriu…nu e RedBull…). Initial se bucura de ele facand rau, ulterior observa insa ca pierde controlul asupra aripilor, care il zboara unde el nu vrea, care fac bine, care ajuta.
In timp, gagiul realizeaza ca totusi, uneori, renteaza a fi baiat bun, intrucat cu aripile alea misto agata pe blonda visurilor sale, se indragosteste de ea, o si salveaza de la moarte, alea-alea.
Pe acea pereche de aripi mai pun ochii doua personaje care il omoara pe amicul nostru si unul dintre ei si le lipeste de spinare. Aripile reactioneaza la fel, incearca sa-l opreasca pe ala din a face chestiuni nasoale insa, spre deosebire de baiatu` decedat, tipul reuseste sa le stapaneasca intr-un final si sa le foloseasca doar pentru rau. Ulterior, tipul este ucis.
Finalul este metaforic, placut si oarecum surprinzator.
Pentru a vedea un trailer al filmului acesta, dar si ale altora, puteti intra aici. (merci Anca)
Pe primul loc se situeaza varianta locala a Google, respectiv Google.ro. Este evident de ce si nu e nimic senzational, avand in vedere ca Google are o cota de piata globala covarsitoare fata de concurentul direct, respectiv motorul de cautare Yahoo.
Pe locul doi se claseaza Yahoo.com, cu al sau messenger si mail. Nici aici nu e mare lucru de zis. Romanasii stau mult pe messenger si au invatat de ceva ani ca exista si mail.
Pe locul trei insa, se claseaza HI5.com. Mmmm… sursa noastra zilnica de pitzipoance si printzisori. De ce este HI5.com foarte vizitat? Pentru ca majoritatea internautilor din Romania au sub 35-40 de ani si vor sa se faca cunoscuti prin toate mijloacele posibile, pentru ca in Romania nu a intrat inca atat de puternic Facebook-ul sau MySpace, care sunt net superioare. Pentru ca stam sa o frecam mult pe Internet (PREA mult), pentru ca retelele sociale ne ajuta sa mintim mai usor decat in realitate si sa aratam partile care ne plac la noi, mai usor. Pentru ca pe HI5.com poti sa epatezi si, de ce nu, sa agatzi. Te poti da mare, chiar daca ai 12 ani.
YouTube.com ocupa locul patru. Desi romanii au probleme si sunt inca reticenti (sau le e lene) sa incarce materiale video, ne place sa ne uitam la altii. Ceea ce nu e rau in speta. As fi curios insa de un top al celor mai vizualizate clipuri din Romania, sau temele lor. Pariez ca nu ne uitam la teoriile lui Einstein, explicate, sau la clipuri istorice…ci la manelisti sau pitzipoance. Dammit. Sper sa n-am dreptate.
Blogger.com, platforma de blog-uri se situeaza pe locul cinci. Intr-adevar, creste numarul de bloguri din Romania de la an la an. O statistica mai exacta nu se cunoaste inca, dar se presupune ca este de ordinul a 20.000-25.000 de bloguri active, actualizate cel putin o data pe luna. Astept sa se ajunga pe la 100.000 si atunci mai vorbim. A, blogurile incepute si apoi parasite depasesc insa 100.000, in Romania.
Adica…cu alte cuvinte… Cosmote a ales “TRU emo`s”. Ceea ce este laudabil, nemaitrebuind sa cheltuiasca pe frizer, ace de gamalie, fixativ, machiaj sau lame de ras.
„Ineditul acestui spot consta in faptul ca am folosit tineri emo autentici. In plus, chiar si cainele, botezat Nemo, a fost astfel coafat incat sa apartina acestui grup” – Costin Bogdan, Copywriter Ogilvy, compania care s-a ocupat de marketing-ul si parte din productie.
Cica de cand fuse urcat pe YouTube, reclama fuse vizualizata de vreo 40.000 de ori, ceea ce nu-i mare lucru pentru un clip pe cel mai mare portal video din lume, dar ptr. o reclama romaneasca, este o.k.
Sper ca urmatoarea reclama sa fie cu manelisti care dupa ce-si cumpara cartela Cosmote incep sa se intalneasca si sa vorbeasca cu rockeri, sa bea o bere impreuna, sa discute despre Stekel sau Jung si sa faca schimb de iubite. ASTA va fi extrema si va starni controverse. Si controversele sunt bune pentru marketing si afacerile operatorului. Heheh…ce m-as distra…
Ieri fusei dara cu Alina la Anim’est, la Scala, de am vazut “Cei trei hoti”, lung metraj animat german din 2008.
Sala a fost ceva mai plina decat data trecuta, insa impresia finala a fost ceva mai proasta decat luni cand am fost la scurt-metraje. “Cei trei hoti” este o povestioara simpatica, foarte colorata si nitel puerila despre o fetita orfana foarte dezghetata care scoate ce este mai uman din…evident…trei hoti. Personajul negativ este o tipa care exploateaza orfani si-i pune pe acestia sa cultive si sa scoata….sfecle de zahar. Ca sa-si faca ea dulciuri.
A…deci cam de copii mici, dar ne-a relaxat ce-i drept. Azi merem la ceva ce suna nitel mai serios/matur, “Idiots and Angels”. Ramane de vazut.
Si daca nu aveti timp… poate si in urmatoarele. :) In paranteze, niste pareri subiective. PUR subiective.
-Pulp Fiction – Quentin Tarantino (pentru regia originala – la acea vreme, pentru Uma Thurman si pentru un John Travolta care dialogheaza cu penisul sau)
-One Flew Over the Cuckoo’s Nest – Milos Forman (pentru un joc fantastic al lui Jack Nicholson si un final dramatic arta)
-The Shining – Kubrick (pentru ca NU este un horror clasic, pentru ca e dupa o carte Stephen King si pentru ca…este jack Nicholson genial. “I like it in this hotel…We shall stay here for ever….and ever….AND EVER…”)
-The Godfather – Coppola (It`s a classic…si un Al Pacino tanar si bine)
-Underground – Emir Kusturica (pentru ca este haotic, amuzant, dramatic, lovingly si are o muzica geniala si un joc absolut fabulos)
-Star Wars – George Lucas (pentru ca ala negru care respira greu era ta-su…si pentru ca ma uitam cand eram mic de 3 ori pe zi la film, pe caseta video)
-Corpse Bride – Tim Burton (pentru ca este cu Johnny Depp…animat…cu o muzica fantastica si un Tim Burton ce vede totul altfel. Distorsionat. Deci frumos)
-Omul Foarfece – Tim Burton (pentru ca este cu Johnny Depp…in carne si oase de asta data…)
-Odiseea spatiala 2001 – Kubrick (pentru ca in spatiu, sunetul NU se propaga…este unul dintre FOARTE putinele filme in care explozia in spatiu este fara sunet. Pentru atmosfera apasatoare, si pentru ca…n-am inteles nimic din final :) )
-Lord of the Rings: Return of the King – Peter Jackson (pentru ca e cu elfi, hobbiti si un gagiu pletos, brunet, de da cu sabia. Si pentru Noua Zeelanda…A! si cartile sunt geniale in limba engleza citita)
-The Good, the Bad and the Ugly – Sergio Leone (pentru ca este cateodata parca facut “la misto”, este mai mult decat un western, e dinamic si pentru ca am tras de Alexandra 3 ani sa-l vada si nu a vrut. Dar o VA FACE, mark my word, O VA FACE!)
-A Streetcar Named Desire – Elia Kazan ( pentru ca Marlon Brando a strigat, la un moment dat “STEEEELAAAAAAAAAA” si a ramas in istorie. Ba chiar e si bere…)
-Fight Club – David Fincher (pentru ca e cu Edward Norton, Brad Pitt si Helena Bonham Carter. Si pentru ca toti avem problemele alea din film…mai mult sau mai putin…)
-Tacerea Mieilor – Jonathan Demme (pentru ca Anthony Hopkins zice “Hello, Clarice….”si a ramas legenda. Si pentru ca Jodie Foster, cu acel “s” genial, mi se pare sexy. Rau.)
-Rambo – Ted Kotcheff (nu, glumesc…Pe bune glumesc!)
-Sin City – Robert Rodriguez (pentru ca este regizat in stil nebunesc, special, pentru ca Benicio del Toro joaca fan-tas-tic, pentru ca e sangeros fara a parea in plus, pentru ca Jessica Alba e…aaa…ce ziceam? )
-Snatch – Guy Ritchie ( “Are you in London?!? No, I`m in a rush!” Pentru ca este cea mai originala si mai cretina comedie ever created. Si pentru ca Brad Pitt este tigan. Si pentru ca in scena cu box-ul, cand isi arata pieptul si tatuajele, toate tipele nu mai clipesc si ma amuza….)
-Amelie Poulain – Jean-Pierre Jeunet (pentru ca tuturor ne place sa avem o perna rece vara, cand ne culcam, pentru ca toti ne-am intrebat cel putin o data in viata “oare cati oameni au orgasme acum?”, pentru ca m-a invatat cum sa o sarut pe femeie iubita si pentru ca tot timpul mi-a placut sa-mi bag mainile intr-un sac plin cu boabe de fasole)
-American Beauty – Sam Mendes (pentru muzica, pentru Kevin Spacey care-i arta, pentru petalele alea de trandafiri, ale naibii, pentru ca tot timpul cand vad o punga zburand zic “uite! Cel mai frumos lucru din lume!” si pentru ca asa am cunoscut-o pe Alexandra. Mentin parerea ca este un film de nota 8 )
-Portocala Mecanica – Stanley Kubrick (pentru privirea de la inceputul filmului, pentru decoruri, pentru tema atat de actuala si pentru un anume poster)
-Forest Gump – Robert Zemeckis (pentru ca pot sa scriu in mesaj cand cineva intarzie “Run, Forest, RUN!”. Si ma simt bine mai apoi. Inca vreo 4-5 minute. A, si pentru Tom Hanks. Si ca veni vorba de el…)
-Cast Away – Zemeckis (pentru ca nu as putea sa-mi scot un dinte singur dar as puea oricand sa vorbesc cu o mingie de volei…)
-El Laberinto del Fauno – Guillermo del Toro (pentru ca am avut un tricou bestial cu filmul, pentru ca m-a socat o secventa care a venit foarte…pe neanuntate, pentru ca regia este inteligenta si pentru ca am pierdut tricoul, la munte)
-Mar Adentro – Alejandro Amenabar (pentru ca trateaza o tema care m-a interesat – eutanasierea unui om care nu mai are nicio speranta. Si o trateaza chiar bine rau…)
O sa revin intr-un post viitor cu RESTUL filmelor de-mi placura de-a lungul timpului. :)
…si deci ieri am fost la Anim’est, gasca mare – subsemnatul, Cristina, Stefan, Maria, Dana, Cristina Andries and more. Si vazuram 12 scurt-metraje in incita cinema Scala (n-am mai fost acolo de ceva vreme…).
Lume destul de multa, dar nu s-a umplut sala cum ma asteptam. Intrarea 7 lei, eftin si dragut. Am primit si un sticker roz cu o oaie roz si cu urechi negre, care este lipita estetic pe peretele galben din dreapta mea , langa bomboanele galbene de la Symantec. (asta ca sa stiti…este important…)
Nu, nu am facut reclama la Symantec.
Am votat ca cel mai bun scurt-metraj “El empleo”, un film din 2008 argentinian de 6,19 minute, in care era descris drumul unui tip spre serviciu. Pe drum insa se intalnea cu diversi oameni care aveau ca job sa joace rol de cuier, de scaun, de taxi (il cara in spinare pe personajul nostru), doi stateau atarnati ca semafor (unul cu tricou rosu, unul cu verde), contrabalans la lift (un tip gras) si asa mai departe. La final, personajul urmarit ajunge in fata unei usi, se intinde pe jos, plictisit, si-si ia in primire slujba – pres de sters picioarele.
Deci…fiecare dintre noi are un superior si toti ne folosim unul de altul pentru a trece prin existenta.
Mi s-au mai parut simpatice Procrastination (unde un tip recita, crescendo, insotit de imagini, prin CE amanam sa facem ceva – cand ne facem ceai, cand mestecam ceaiul incet, cand ne uitam pe fereastra, visatori, cand ne scarpinam prelung pe obraz, cand ascutim un creion etc.), Une petite histoire de l’image animee ( cum a aparut cinematografia si ce a impins omenirea sa doreasca asa ceva – very funny one, la misto, asa…mi-a amintit de o carte a lui Pratchet – Moving Pictures – satira la adresa Hollywood-ului), sau Jungle Jail (in stil Pixar) si Yours Truly (un colaj polistist care pare al dracu` de greu de realizat…).
Astazi de la un 8:30 merg cu Alina la Cei trei hoti (Die Drei Rauber), 2007, de 80 de minute. Sa vedem…
Sau alt comunicat “de business” primit pe redactie. Maine insa, il veti putea citi in Libertatea integral si serios. :D
Un roman din patru a facut sex la locul de munca, iar dintre acestia 3% au recunoscut ca au fost nevoiti sa faca sex la job cu persoane din afara companiei pentru ca din diferite motive nu aveau un alt loc in care sa faca dragoste.
Treaba asta nu ma surprinde neaparat…Eu as fi intrebat insa UNDE, IN CE LOCURI au facut sex cei 25%? Pe biroul sefului, sub birou, in baie…
Sondajul arata ca peste 60% dintre respondenti ar face sex la locul de munca daca s-ar ivi ocazia.
Daca este in pauza de masa, eu chiar as recomanda asta…Te relaxeaza, iti va placea si mai mult locul de munca, etc.
Dintre cei care ar face, sau care au facut sex la birou, 70% sunt din mediul urban restul de 30% au domiciliul stabil in mediul rural.
Cei de la tara care ara campul si fac sex printre spicele de grau…se cheama ca fac sex la locul de munca, sau in natura? Hmmm…
Pe primul loc in topul persoanelor care au facut sex la birou se afla Bucurestiul cu un procentaj de 65%.
:D
In Occident s-a consatat ca aproximativ 70% dintre angajati au avut cel putin o data relatii intime cu o persoana de la locul de munca. Mai mult, 22% din relatiile intime pornite la serviciu, sfarsesc potrivit statisticilor internationale prin casatorie.
Na, sex ti-a trebuit!??! NA!
Aceste date au rezultat in urma unui sondaj de opinie realizat in perioada 1-2 septembrie pe un esantion de 2874 de persoane.
Este ceva gen ora 20:00 duminica, proaspat intors de la munte, imbaiat si mancat, pic de somn si ma doare piciorul drept dar, cu niste strategica muzica voi putea povesti and exemplifica prin poze ce facuram la munte, cum a fost, prin ce am trecut si altele.
Am aflat si eu pe la un fel de 8 seara, vineri, cu cine o sa merg. Respectiv EU (evident), Anca, Diana si Irene (daca scriu gresit, nu ma impusca) :D. Adica subsemnatul si 3 fete. Oh, joy……
Ca de obicei la 7 in gara, de data asta nu am mai stat dupa un numit Victor, ci fetele fura chiar punctuale, bilete de tren, urcat in accelerat. Care accelerat, maica, arata ca un RAPIDfara cusete insa. Scaunele alea albastre de le stiti, inghesuite, culoar stramt, urat, am decis sa stam in spatele trenului, pe jos. Ceea ce am si facut. Eu eram f. obsedat de a fotografia prin geamul din spate sina de cale ferata, si au iesit cateva poze chiar misto.
Sina ferata
Irene (ne-a explicat pe scurt niste genealogie a sa – sasa cu ceva unguroaica si numele a suferit nu`sh ce modificari, in fine…) era imbracata complet in verde, pe cap cu o paralie cu pene, ala Robin Hood, bocanci verzi, tricou verde, vesta verde, pantaloni verzi. Apoi a scos din rucsac un briceag verde si o carte verde. Cartea fiind despre PLANTE verzi (de botanica, ea fiind absolventa a numitei facultati…). Evident, a capatat rapid porecle precum “Spiridus” sau “Elf”.
Diana,Anca si Irene
Pe drum am mancat din RIDICHIILE si CASTRAVETII luati de Anca, in timp ce Diana repeta obsesiv ca “ce slab esti Alexxxxxxx”. NU, NU sunt slab. Sunt bine facut. Am muschi, nu grasime. Merci. J
Ajunsi la Busteni, senin, frumos, cald, placut, am oprit la magazin, pentru ca Irene sa-si ia conserve, bla-bla, noi sa ne luam ape si alte yadda-yadda de mancat`n`drincanit. Am decis sa merem sa dormim la Babele si, nestiind IAR cu cine merg pe munte si ce le poate pielea, anuntandu-se si vreme aiurea, am zis sa o luam lejer, pe Jepii Mici.
…dupa nici 10 minute de urcat, Diana a inceput sa cada precum o popica la jocul numit Popice (uau! ce comparatie!) in timp ce Irene radea nervos nevenindu-i sa creada ca URCA…In prealabil ea-mi zisese ca daca e, ia telecabina si ne asteapta sus. Evident, nu am lasat-o.
Jepii aglomerati, de la oameni de 15 ani la 60 de ani, unii echipati temeinic, altii vai mama lor. Dupa ce am iesit din padure, portiunea aia enervanta deloc spectaculoasa si mai obositoare, am inceput sa urcam mai misto, le-a mai revenit moralul si fetelor, am trecut de lanturi pe unde place mai mult. Am facut `n` fotografii iar, mai reusite insa decat cele de data trecuta. Am surprins niste limbi scoase, niste fete nitel terminate sau ganditoare insa, surprinzator, nu mi-am luat injuraturi (lucru bun, tinere sperante! :D)
Printre stanci
Pe la jumatatea traseului, Anca a luat-o in fata, Diana dupa ea, eu am ramas cu Irene. Irene care ne-a tinut TOATA excursia prelegeri despre PLANTE, din ce sunt formate, care le sunt OVARELE (le-am si vazut, intr-un mic conuletz de brad, ahem…), denumiri stiintifice, ce manuale de biologie are ea, ce note a luat la nu`sh ce examene, si iarasi, plante. Dar, cica, nu ar fi obsedata…hmmmm….. :)
Am ajuns sus, frumos, soare, cald, spre Babele insa erau nori destul de grosi. Am intrat in cabana, eu cu Anca primii (ceilalti ramasera in spate pret de vreo 10 minute). Inauntru, zgomot taica, galagie, haos, plin de pantofareala, cred ca venisera unii cu scoala, copii de vreo clasa a 9-a a 10-a…haos total.
Ne-am dus la casa (au si casa de marcaj, ma sa fie…), am asteptat vreo 10 minute sa apara cineva.
“Buna ziua…ce locuri mai aveti libere?” Nu mai avem nimic. “Nu se poate….haideti va rog frumos, macar pentru fete…sunt cu 3 fete, obosite, un pat macar… “ Hmph…nu cred, sa merg insa sa intreb. Pleaca Gigi de la bar, sta inca vreo 10 minute (Anca plecase afara in timpul asta, desi era mai bine sa ramana, sa bage o figura trista, de-ale ei, sa impresioneze…) si se intoarce.
“Cu cine ziceati ca sunteti?” Cu inca 3 fete, prima oara pe munte, stiti cum este, nu e bine sa isi faca o impresie proasta despre natura… “Bine bine bine…uite, va dau ultima camera de 4 locuri – 50 de lei de persoana”.
Accept, desi pe lista scria clar ca o camera de 4 paturi costa 30 de lei de persoana, dar…Ma rog. Traim in Romania.
Ne ducem in camera cu totii, destul de misto, curat, cu apa si veceu, secsi, dar la fel de frig ca afara. Irene era obsedata sa deschida geamul sa-si scoata capul afara, in oprobriul nostru. Se intind toate trei prin paturi, care pe unde apuca, eu ma apuc sa cant la chitara, cu gandul ca sa stam doar vreo 10 minute…
Anca`s Suck
Care 10 minute se transforma in vreo 2 ore, eu cantand non-stop. Irene n-a protestat decat la o melodie Demons & Wizards (ca nu-i place heavy metal-ul), Anca, diplomata, zise ca cant fain, in timp ce Diana-mi zice ca sunt crispat, sau ceva de genu` asta. Prima persoana care-mi spune asta, in fine…
O lasam pe Irene sa dormiteze in camera, desi am tras de ea sa vina sa manance cu noi trei. Mergem vis-à-vis de Babele, la Floare de Colt. Acolo am petrecut cred cele mai misto ore de la munte, intr-o incapere incalzita la perfectie, cu un tip care venea din cand in cand si ne povestea cate ceva despre munte, despre aventurile lui sau ale altora, ne-au servit cu o ciorba fantastica, carnati super tari si fasole. Apoi, am baut cateva cani de vin fiert excelente, ascultand CD-uri cu Pasarea Colibri sau Phoenix. Atmosfera perfecta de vorbit, ras, empatizat si atins subiecte misto.
La un moment dat a aparut si o tipa distrusa de oboseala si nitel disperata, cauta cazare in zona pentru ea si un tip (nu cred ca erau impreuna). Ne-am oferit sa-i primim la noi in camera, paturile fiind foarte mari, ne-am fi inghesuit dar mergea. Ne-a zis insa nenea de la Floare de Colt ca aia de la Babele-s salbatici, ca daca chemi mai multi intr-o camera te dau afara, ca afla aia, au spioni etc. Si, intr-adevar, nu erau prea amabili… Oricum, intr-un final au sunat cei doi la Caraiman si mai aveau acolo 2 locuri, am iesit afara sa-i ajut sa gaseasca crucea albastra pana la cabana si m-am intors, gonind, de frig.
La 10 minute dupa aceea, s-a intrerupt curentul la Floare de Colt, asa ca am stat la lumanare sa vorbim, ceea ce era si mai misto.Am ras atat de mult incat pe Anca a inceput sa o doara plexul solar, la propriu. Ulterior, a scos o perla Anca, pe care insa nu o pot reproduce aici (poate-s si minori, pana mea…), incat am ras eu cum n-am mai facut-o de mult, ma durea abdomentul… Pe la un fel de 9 seara, am plecat de acolo, porniti sa dormim.
Elful obosit
Am stat eu cu Anca si cu Diana intr-un pat, Irene in celalalt, ea parea ca doarme cand am ajuns. Am stat inca vreo ora cu Anca de am jucat CTS (explic alta data ce inseamna) si fazan si cand ne-am hotarat totusi sa ne bagam la somn, s-a trezit Irene ca ea nu vrea sa doarma, asa ca a aprins becurile, si-a scos cartea VERDE din ghiozdanul cel VERDE si a inceput sa citeasca din ea. Cateodata exclamand, incantata “UAUU! Cred ca planta asta am vazut-o azi…”sau “Hmmm…e posibil sa fi vazut si pe-asta…hmm…”. Apoi ne-a pus sa REPETAM, ca la SCOALA, dupa ea, denumirea stiintifica a unei flori, m-a terminat!!!! Am scos iPod-ul, i-am dat o casca Ancai una mie, ne-am indesat capatzanile in perna cea mare si tare si am reusit sa adormim.
Ma rog. relativ. Ca ma durea spatele asa ca m-am foit ca o vaca si abia dimineata, la 8, cand a sunat ceasul, aveam chef de somn cu adevarat.
…………………………………………………………………..
Am deschis intai un ochi, pe geam treaba arata urat de tot. Ceatza, nor, ploaie, ingrozitor. Am decis ca daca vrem sa facem ce ne-am propus – Omu si coborat pe Valea Morarului – ar trebui sa plecam din timp, asa ca le-am dat trezirea si, dupa un ceai fierbinte (sau cafea, dupa gust…), am decis sa iesim sa infruntam viforul…
…si in 5 secunde am intrat inapoi. Vant maica, ploaia NASOALA de tot, ceatza de nu vedea la 30 de metri, urat de tot… Asa ca am decis sa mergem pe alt traseu, mult mai safe, nu aveam chef sa risc pielea altora. Asa ca am pornit, foarte bine infofoliti, chitara invelita, cu sapca si bandana, fetele cu caciuli, manusi, geci, fulare, la drum spre Piatra Arsa.
Cine cunoaste stie ca drumul este banal, pe platou. Batea insa un vant de ne-a RUPT, ploua in draci, ca apoi ploaia sa se transforme in grindina, din ce in ce mai deasa. Mi-a facut praf urechea stanga, mi-o ciuruia si m-am injurat ca am uitat caciula acasa… Pe jos era namol si balta, alunecam, Diana a si cazut de vreo 2 ori. Ca sa fie tabloul complet, trasnea, fulgera si tuna din 15 in 15 secunde, de nu se putea.
Eram cu Anca in fata, vedeam ca zambeste cam crispat (macar zambea!), am inceput sa facem promisiuni ca “daca nu murim trasniti, promit sa nu o mai supar pe mama! data viitoare macar cand o vad…” sau “daca nu mor trasnit, Anca, promit sa-mi fac rugaciunea cand vin la munte, de fiecare data inainte sa plec pe un traseu”!
La un moment dat, a fulgerat FIX deasupra noastra, s-a LUMINAT efectiv cerul, a trebuit sa inchid ochii putin, ne-am aplecat instinctiv si am SIMTIT electricitatea pe piele. Asteptam infrigurati si tunetul, care a venit ca un cutremur. Moment in care am inceput, efectiv, sa alergam aproape pe traseu, astfel incat din 2 ore/2 ore si ½ cat scria pe placuta de la Babele ca se face pana la Piatra Arsa, am facut o ora.
Am intrat in cabana, uzi si praf. Eu eram uscat doar la tricou, fetele erau ude complet. Jos, aveam pantalonii lipiti de mine, in bocancul drept imi intrase apa, desi aveam parazapezi, stangul inca mai supravietuia dar urma sa se ude si el later on.
Am plecat dupa vreo 5 minute de la Piatra Arsa, planul era sa o luam pe Jepii Mari insa, evident, nu ne-am uitat atenti la marcaje, fericiti ca avem o pauza de ploaie, asa ca am luat-o gresit. Cand ne-am trezit noi, eram deja in drum spre Furnica, spre cota 1.400. Am injurat nitel, m-am enervat, dar…n-aveam de ales.
Pana sa inceapa ploaia, am mai facut niste poze cu norii nitel mai razleti apoi, dupa nici 15 minute, a inceput iar sa toarne apa. Este miraculos ca a supravietuit si aparatul foto si mobilele, desi rucsacul (saracul, are vreo 8 ani deja…) s-a cam udat inauntru.
In pauza de ploaie
Am propus sa o luam pe o scurtatura, sa taiem spre 1.400 dar pana la urma am zis sa nu ma risc, putea sa se puna ceatza nasol si sa pierd directia, asa ca am ocolit dar am mers pe marcaj. Daca nu ar fi plouat, sa fie ud si namor pe jos si n-ar fi batut vantul, drumul ar fi fost lejer.
Am ajuns intr-un final la cota 1.400, si mai uzi (daca era posibil) si destul de obositi. Am facut un traseu de vreo 4 ore in cam 2, am fortat nota impunand un ritm rapid.
Si-o venit si toamna...
De la 1.400 am dezbatut nitel problema. Stiam ca daca mergem pe jos pana in Sinaia, nu facem decat o ora, lejer, dar pe acel drum, din cauza cretinatatii oamenilor sunt ursi non-stop. Turistii le dau de mancare, din masina, fac poze cu ei, pf…niste dobitoci, in fine. Apoi se plang ca sunt ursi la munte si ca le e frica.
Asa ca daduram toti 13 lei pe telecabina si ne-am scoborat in Sinaia, eu facand misto de raul de inaltime al Dianei…:D
Primul popas a fost gara, am luat bilete – trenul era peste 1 ora si un sfert, asa ca Anca si Irene s-au hotarat ca este nevoie sa-si schimbe pantalonii, erau ude leoarca. Diana, care are casa la Sinaia, si-a luat de schimbat de acolo. S-a scos.
Ancai i-am dat eu pantalonii mei ¾ luati la mine de rezerva, apoi si-a invelit picioarele in pungi si si-a pus pungi si la pantaloni, sa nu se ude si aia. Irene a dat pana in 30 de lei pe o pereche de pantaloni de trening care mie chiar imi placura. NU erau insa verzi, deci Irenei nu prea. J
Am mancat pe fuga niste pizza, am cinstit de-o bere si ne-am intors in gara. Trenul, punctual, ne urcaram in el si chiar am gasit locuri intr-un compartiment cu o familie de tigani – mama si vreo 4 puradei. Dar erau relativ curati si cu bun simt, deci… fuse o.k. Am jucat tot drumul CTS, apoi fazan pe formatii si, extinzand, fazan pe carti/autori si filme. Evident, simtindu-se in forta, cele trei s-au cam aliat impotriva mea, dorind sa pierd… Sau poate pentru ca sunt foarte inteligent? hmmm…neah. eram tip intre tipe. J
Si asa fuse si cu asta iesire la munte, urmatoarea – Piatra Craiului, se baga si Anca ceea ce este misto. Cine este amator, sa ridice doua degetzele.
