Buuun… M-am trezit relativ tarziu, un fel de 9 dimineata, nu aveam nimic pregatit intrucat cu o noapte inainte statusem (destul de) treaz pana pe la un fel de 4 dimineata…Deci mi-am facut dusul, indesat stuff in vajnicu-mi rucsac (il am de aproape 10 ani…sunt mandru de el, si el de mine, evident…), lipit chitara cu sfoara de rucsac, bagat camera foto pe-acolo pe undeva, laptopul pe care nu l-am folosit deloc si dus am fost.

A, sa merg cu cei de la Cosmote la o conferinta de presa la Susai, cu inca 25 de colegi jurnalisti de la unele dintre cele mai importante cotidiene de afaceri din Romania. Susai fiind o statiune amarata, undeva la vreo 15 kilometri de Predeal…

Pe drum statui de vorba cu Razvan de la Mediaflucks, un tip tare, roacher si inteligent. (m-a rugat el sa zic asta, aici, alaturi de numar de telefon, e-mail si poza, dar…nu fac reclama pe-aci decat mie insumi, daca-i cazul). Am vazut in autocar filmul Stardust (care nu este atat de rau pe cat ziceau colegii din stanga mea care faceau non-stop misto de el, ceea ce devenise enervant dupa vreo 2 ore…).

Am ajuns dupa cateva ore de trafic intens aproape de destinatie unde am avut (ne)placuta surpriza sa ni se spuna “de aici, vom lua ATV-urile pana la Susai”. Faza la care am incercat foarte subtil sa le explic cum ca eu, sportiv din nascare, vreau sa o iau pe jos cu ditamai rucsacul in spinare. Trecusem de Tereza si Oana (PR-i pentru Cosmote), si cand sa ma declar fericit, m-a tras foarte persuasiv colegul si reprezentant pentru aceeasi companie Eugen Secmerean, ca-s porc, alea-alea, ca merem cu totii. FUCK, imi spun eu, o sa trebuiasca sa ma urc pe motoretele alea zgomotoase, pe care mai inainte le injuram cand era vorba sa le vad pe la munte. Mi se pareau imbecile…

…si mi s-au mai parut inca 3 secunde dupa ce am pornit. Este o senzatie foarte foarte tare, sa mergi pe un 4X4 si sa accelerezi printr-o simpla apasare de buton, sa virezi ca la bicicleta, la fel de usor, sa treci prin balti si sa cateri pietre, in timp ce stai comod pe o sa unde incap doi sau chiar trei oameni, inghesuit. Mi-am propus sa-mi iau o dracie de-astea, insa nu as avea unde sa o tin, dammit.

Oricum, am ajuns la Susai, dupa doar vreo 20 de minute de mers pe chestiile alea.

Am zis “statiune amarata”. Erase that. Este un ditamai hotel in the middle of nowhere, intins pe lat, cu piscina, sala de jocuri (ping-pong, fotbal mecanic sau darts), doua baruri, jacuzzi and so on. Am intrat cu totii, ni s-a zis ca o sa stam singuri intr-o camera dubla, m-am uitat de curiozitate cat au platit Cosmoteii – 120 euro/camera. Holy shit. Mi-am propus sa nu mai vin pana cand nu intru in topul celor de la Capital. Deci o sa revin peste 2-3 ani… :)

Ne bagaram in camere, misto, desi prea alb. Am avut tot timpul barul la discretie, puteam comanda orice si plateau tot Cosmoteii saracii. Per total, cred ca au dat pe toata distractia peste 150.000 euro, dar…au de unde.

N-am stat mult, am iesit afara cu chitara, un obiect bun pentru a cunoaste oameni si pentru a tria destul de repede (desi cu o marja de eroare destul de mare) pe cei interesanti (pur subiectiv) si pe cei mai putin interesanti. Cantai nitel, s-au adunat niste de-aceia pe langa mine, intamplator de ei mi-o placut pan` la final.

Cu ei am si iesit cand a inceput sa se insereze, ne-am invartit nitel pe-acolo apoi cand le-am propus sa intram nitel in padure au freaked out si s-au carat, lasandu-ma singur sa sun niste oameni la telefon si sa fac cateva poze, pe-acolo. Mistocut peisajul, impadurit, desi ar fi fost arta si niste creste, ceva, de culoare, asa…

Seara am avut bufet suedez cu tot felul de prostii ieftine, gen caviar, salata de fructe de mare, carne cu tot felul de sosuri, frigarui si alte de-astea, de mancam noi zilnic…ahem.

Apoi, cica “party la piscina, in stil Hawayan”. Aaaaaa…drept pentru care m-am pus la o masa retras cu colega mea Andra, cat mai departe de piscina si de ideea aiurea, am inceput sa vorbim, povestim, facem misto, radem, alea-alea de le face lumea intru a socializa si simti bine. A venit si Silvia (alta colega dar de la alta publicatie), care era nitel PREA fericita (sa fie alcoolul de vina? neah…), radea non-stop, se lua de noi ca “nu este normal ca doi COLEGI care nu sunt IMPREUNA sa fie atat de apropiati!”. Ma rog, noi din redactia DB.ro estem cam toti asa…hmmm…

Am mers mai apoi la acea piscina, muzica tare, oameni pe margine, se dansa, bea, radea, mai mult sau mai putin fals, de-astea, normale. Am stat asa pana pe la un fel de 2 noaptea, dupa care Andra a zis ca GATA, este momentul a face si noi doi baie. Radea isteric si cu ochii nitel mai bulbucati decat de obicei. Evident, eu n-aveam slip (“CUM!? Merg la munte si sa-mi iau SLIP!? NO WAY!!! Este contra legilor FIRII!”) dar, la fel de evident, in 3 minute inotam (sau ma duceam inexorabil la fund) in blugii mei negri deja faimosi (nu, nu va zic de ce…) si in bustul gol.

Dupa ce m-am balacit haotic si fara sens prin apa aia, la perfectie incalzita, desi afara era destul de frig, am zis ca GATA, let`s call it a day. La culcare cu mine. Ceea ce am si facut, nu inainte de a-mi pune hainele pe calorifer, a doua zi…

…erau uscate perfect, dar m-am trezit cu o durere INCREDIBILA la mana dreapta, aproape de glezna. Ma doare si acum cand rotesc mana, am aratat cam tuturor de acolo si am primit nepretuite sfaturi de la “am vazut o ambulanta pe aici, fugi dupa ea!” la “auch! seamana a cancer” sau “o sa trebuiasca sa ti-o tai…mana…regret…”. Imi place ca lumea tine la mine si ca are umor…J

Sambata deci aveam competitii…am format trei echipe – albastra (eu), rosie si verde.

Am mers vreo 2 ore aproape cu ATV-urile, am condus eu, Andra in spate care se tinea haotic si puternic de mine, cateodata tipand de frica, fuse arta pana acolo.

“Acolo” fiind un mare camp, unde Cosmoteii aranjasera un mare cort, unde era un bucatar care-si facea de treaba creand niste salate si niste fripturi care aratau (si ulterior am si aflat ca si erau!) bestial.

Prima proba – sa gasim niste stampile in padure. Nimic special, dar “in padure” se mergea nu pe jos, ci cu niste masini 4X4, care au urcat pe niste poteci incredibil de inclinate, incredibil de periculoase, si eu eram in fata incredibil de speriat si pe buna dreptate, intrucat la un moment dat am ramas suspendati la un fel de 45 de grade cu masina, la un pas de a ne rasturna.

Am avut cinci opriri cu acel 4X4, la fiecare oprire, intr-un anumit perimetru, erau ascunse 2 stampile pe copaci. Echipa mea, condusa, evident, de mine (m-am autoproclamat altfel nimeni n-ar fi fost destul de cretin sa ma propuna pe mine…) a gasit 9 din 10 stampile.

Urmatoarea proba a constat in a merge pe un pod din franghie, a gasi cu un aparat special folosit de salvamontisti pentru a gasi oameni (emitator-receptor) niste oua si a le aduce inapoi. Pe o tiroliana. Pentru cine nu stie ce este aceea…este o franghie pe care iti dai drumul la vale. Tot timpul mi-am dorit a face asta.

Am traversat raul acela, am gasit cuibul, am fost primul la tiroliana, ca orice team leader care se respecta. Si DA, este o senzatie FOARTE misto, alunecarea este bestiala, simti ca zbori nitel, I`d do that de 100 de ori pe zi, dar pe o distanta ceva mai mare. Acolo erau cam 70-80 de metri de franghie, traversata in cam 10-15 secunde. O sa vreau sa fac si rapel la vara (aviz tie, Cristina!)

A treia proba fuse a merge cu ATV-urile prin padure si a face cat mai multe poze cu cartonase cu animale puse de organizatori in prealabil pe acolo. Asta fuse destul de boring, intrucat eu m-am oferit a le fotografia (aveam un singur aparat pe echipa) si n-am condus eu ATV-ul, am stat in spate.

A patra proba a fost sa ne plimbam cu o sanie trasa de haski, m-a durut fundul si mi-a fost mila de saracii caini, care scoteau limba de calcau pe ea…dar senzatia este misto. Cred ca sigur este insa mai fain pe zapada.

A cincea proba fuse a trage cu arcul la tinta. Si ASTA a fost BESTIALA, la nivelul la care mi-am propus sa-mi iau si eu un arc si permis sa-l folosesc, fiind considerat arma. Unul semi-profesionist costa ceva gen 6 milioane, din ce mi-a zis o tipa care s-a ocupat de noi pe acolo. N-am nimerit decat doua sageti in tinta, dar macar nu am dat niciuna in balarii. La plecare, am mai tras cateva si ma perfectionasem, e arta.

Ultima proba fuse enervanta, sa ne deplasam toata echipa pe 6 skiuri din lemn. Problema era ca un picior al unui om era pe un ski, altul pe alt ski,pe care mai era piciorul altuia, si trebuia sa ne miscam la unison cu totii, altfel ne prabuseam. Toata deplasarea, vreo 50 de metri a durat 16 minute, intru a va imagina… ORIBIL, injuram in gand de toti ($&!(*@#*(@!.

Printre probe am stat de vorba, urmaream cu oamenii personajele de pe-acolo, Andra era entuziasmata, eu eram plictisit (not), ma durea mana din ce in ce mai rau, dar am infruntat durerea DEMN, am mancat, grecii de la Cosmote erau SUPER entuziasmati de ZACUSCA si MITITEII romanesti, am zis ca la urmatoarea conferinta, pentru o exclusivitate, ii mituiesc cu cate un borcan de zacusca.

…si ca veni vorba de mita. Am decis cu mai multi pe acolo ca este BESTIAL a fi jurnalist, si jurnalist pe IT&C in mod special, cunosti oameni, vorbesti cu ei, te plimbi, conferinte si primesti si cea mai misto mita atentie din toata presa.

Cam atat pentru asta seara, pic nitel de somn, este tarliu, tomorrow restul si poze. Mai multe.