“…ca un bulgare mic. Dar un bulgare mic de spini. Nu, de fapt nu de spini…ci de sarma ghimpata, da, de sarma ghimpata.”

….?

“Da, iar pe aceasta sarma ghimpata, se infasoara o sfoara uda, si se lipeste de sarma, si se inteapa, si sangereaza si tipa si urla! Asta sunt eu acum. Un ghem mic-mic de sarma cu sfoara uda din vene si sange. Mhm!”

Cam ca forma norului alauia de acolo, huh?

“Dap. Cam ca norul acela!”, zise ea si se intinse mai comod pe iarba, uitandu-se insistent la acel nor. “Insa …norul acela se schimba. Vrei…nu vrei sa fii tu vantul meu?”

…si daca suflu si te transform in ceva mai dureros? Daca te va durea mai rau?

“Mai rau decat un ghem de sarma ghimpata infasurat intr-o sfoara uda de vene si sange? Nu…nu vei putea. Hai, sufla-ma, asa cum suflai o papadie cand erai mic!”

Imi este frica…dar….iti promit sa suflu tot timpul din directia in care sa nu te doara, neiubita mea. Sa te protejez si sa-ti fac doar bine.

“Chiar promiti?”, zise ea, fara sa-si ia ochii de la nor.

Promit.

Si se ridicara de pe iarba, tinandu-se de mana, departandu-se zambind, tineri si fericiti.

Norul mai pluti nitel acolo sus, apoi se rupse. O parte din el pluti un timp si acoperi cu o umbra neagra locul unde intinsi au stat cei doi. Cealalta parte ii urmari si ii urmareste si azi.