In ultimul timp am vazut sau am auzit de la prieteni urmatoarele. In metroul mult-iubitului Bucuresti:
- 2 manelisti. Nimic rau in asta. Unul cu ciorapi negri si pantofi albi, unul cu ciorapi albi si pantofi negri. Se vedea parul de pe picioare. Deci, fani Mynele TV. Ce m-a frapat cu adevarat a fost ca unul dintre ei avea cercei cu sigla NIKE in ureche. Din tinichea. Nu puteam sa-mi iau privirea.
- Un manelist cu adidasi. Pe o parte a incaltarilor era sigla Nike si pe cealalta parte, sigla Adidas.
- Am observat ca pustoaicele nu mai citesc Bravo Girl sau Cool Girl ci echivalentul lor de oameni mari – Libertatea, Click, Ciao sau…aaa…alea. Din tagma aia.
- Ieri a navalit (la propriu!) unul in metrou inainte sa iasa lumea. I-am dat un bocanc in fluierul piciorului. L-a durut. M-am simtit bine. Data viitoare cand il vad, ii dau si in piciorul celalalt daca face aceeasi greseala.
- O tipa interesanta, cu care merg in metrou cam la aceeasi ora. Am inceput sa ne sesizam. O sa intru in vorba cu ea, evident. De ce “evident”? Intrebati prietenii mei.
- Noua campanie ZF/Business Magazin pe toti stalpii. De parca nu ar fi suficient ca aud si scriu numai de afaceri la birou…
- Au inceput, parca, sa se rareasca aurolacii. Nu stiu exact de ce… presupun ca o sa reapara, cand se face si mai frig afara. Media de varsta a aurolacilor ramasi prin metrouri a crescut destul de mult.
- Acum nu se mai merge cu un singur copil in brate. Ci cu 2-3, care roiesc prin vagon, in timp ce “mama” sta in genunchi si spune ceva. Neinteresant si fals. Cred ca si-au dat seama ca uneori, in statii mai scurte, nu au timp sa parcurga tot vagonul dupa rugaciuni, asa ca si-au luat 2-3 sateliti care se misca haotic pe acolo, cu mana intinsa.
- Un caine EXTREM de amuzant, la Armata Poporului. Are mustati, parul zbarlit in toate partile si e al naibii de jucaus. Cand nu sta intr-o pozitie cel putin amuzanta, tuflit pe jos si cu picioarele din spate incrucisate.
` Vreau sa uit. Uitarea, e-o salvare.. Vreau sa traiesc intr-un cerc mic-micut, stramt, cat mai ingust…poate chiar sa fiu nebun, da, nebun! Sa fiu…fericit…deci nebun…`
Isi zise, si se sprijini iar de acelasi perete slinos, cu o aceeasi grimasa pe fata. Se tara, cu o privire fixa, de-a lungul lui…jeg lipit de transpiratia de pe hainele mizere, privirea sticloasa darama totul in incapere. Un tablou…de cand vazuse tabloul asta? Nu mai stia…de cand era copil, parca. Copil. Ce cuvant. O notiune pur abstracta, pentru ceea ce devenise el. O padure, un lac, o casa, verde, bleu si galben. Da…poate ca exista asa ceva. In alta lume. El nu le mai recunostea.
Acum, dadu de un colt. Ramase o clipa acolo, la imbinarea celor doua ziduri, cu gura intredeschisa, privirea fixa, saliva curgandu-i din gura, apoi aluneca iar ( oare a cata oara facea asta? ) pe peretii lispsiti de mult timp de orice mobila. Poze, infipte cu ace de gamalie, ca intr-un insectar al fluturilor morti, in peretele opus. El cu ea. Ea cu el. Sau era doar el, cu ea? Oricum, zambea. Doar in poza. Apoi, inca una, cu doi oameni. Poate parintii lui, nu mai stia exact. Il tineau intre ei, zambind automat, catre aparat. Apoi, iar el, copil Se recunoscu usor, desi poza era alb-negru, dupa privirea din ochi. Se juca, o minge de plus. Ii placea mingea, da, ii placea, se sparsese…trecuse masina peste…
`…vise…dorinte…as vrea sa am un cercusor, doar un cercusor, sa nu vad raul…sa nu-i vad rau…sa-mi fie bine, sa-mi fie bine…sa fiu fericit, in nestiinta mea, in cercusorul meu! `
Oglinda, il sperie. Aparuse, pe neasteptate, desi stia ca este acolo. Chicoti, ca de fiecare data, langa peretele 2. Si iar, se uita la sine. `Da…ce bine ca m-am barbierit inainte sa…da…foarte bine, nu ar fi fost frumos sa fi plecat nebarbierit…` Oglinda, mica si murdara, aproba asiduu gandurile lui. Ochii sticlosi, deja priveau fix ; uitandu-se prin ea, i se parea ca se vede pe sine, mult mai bine. Parca parca-si amintea… da… odata… oglinda…era curata…Poate ca si el era! Se imagina in costumul sau, frumosul sau costum, pierdut acum…luni…sau ani? Nu mai stia, nu conta! Si aranjat…sclipind de curatenie, mandru si senin, puternic si stapan pe sine! Se mangaie, luand grasimea si murdaria de pe oglinda, apoi, absent si cu regret ca nu simti ceea ce spera, reveni la ganduri.
` Vreau sa nu simt, sa simt, inseamna sa sufar. Oare…nebunii…oare EI…o fi adevarat ca sunt fericiti?!? …Cateodata, mi-as dori sa aflu, da, mi-as dori…ce pacat ca nu pots-ajung asa niciodata …am citit odata despre asta insa…`
Ajunse, tarandu-se ca si pana acum, la peretele 3…fereastra, deschisa, lasa sa intre aerul cald si uscat de afara. O crapa si mai mult, uitandu-se ( oare a cata oara ) la ceea ce se afla dupa ea. Se putea vedea un parc. In parc, acum, cativa copii se jucau, dandu-se in leagane. Doi copaci. Pe o banca, doi indragostiti, descoperind pasiunea si dezvaluind dragostea. Am zis `se putea`, de fapt, omul, ca de fiecare data, se uita in gol cand ajungea acolo. O deschise mult de tot, dandu-se trei pasi inapoi si inspirand adanc.
`Da…aer, viata, e bine…vreau acolo si eu…verde, iubire, minge…ce bine ca m-am barbierit…altfel…nu era frumos sa ies asa… …`
In fuga, se apropie de fereastra, puse un picior, pervazul scartai, apoi celalalt, si, neoprindu-se, plonja in gol, cu ochiii sticlosi, larg deschisi. In cadere…
`Ah, ferice de cei ce fac asta, ferice de cei ce simt fericirea cum o simt eu acum, ferice de nebuni si cei cu cercuri mici si stramte, ferice de cei ce nu observa…Fericiti sunt cei ce pot pluti, cei ce pot zbura…zbor! Zbor! ZBOR!!! `
Usita scartai, lacatul se deschise, doi barbati in alb intrara.sa aduca mancarea. Omul, langa peretele 3, zbura…zbura ceea ce ar fi vrut sa zboare dintotdeauna, zbura, muscand din peretele alb, rece si gol, zbura dansand si cantand de fericire ca era liber si fericit, chiar si nefiind…nebun.
…este titlul unui comunicat de presa pe care l-am primit astazi. Dupa ce am ras 10 minute, toata redactia, numai citind titlul, m-am hotarat sa pun unele citate si pe-aciulea, intru amuzamentul tuturor. Ahem. here comes:
Dupa ce a lansat PartyTv (2007) si MyneleTv (2008), Costi Ionita pregateste lansarea celui de al treilea post muzical al sau – MusiKlub. “Nu ma voi opri insa aici, cred ca fiecare nisa pe care o atingem necesita extensii in toate mediile de transport catre public. Posturile actuale pot fi receptionate atat pe cablu, satelit, dar avem si transmisie pe mobil si pe internet. Urmeaza si radio pentru a completa toata gama de canale de distributie”, declara Costi Ionita.
De aici am aflat de MYNeleTv. Cum, nu ati auzit de el!? tztz… pe ce lume traiti!?!
MyNele TV se bucura de un succes din ce in ce mai mare, atragand publicul cu emisiuni inedite, printre ele numarandu-se si “Istoria manelelor”.
De aici aflam ca “emisiune INEDITA” inseamna “ISTORIA MANELELOR”. De la Matusalem incoace, evident.
“S-a dovedit un format care a starnit foarte mult interes: prezentam melodii de succes mai vechi, care nu mai sunt difuzate pe nici un alt post. La fel vom face in curand si pe PartyTv, muzica romaneasca a anilor 2000-2003 merita a fi revazuta si reascultata”.
A rostit magnatul Costi. Adica baga manele vechi, despre bani, femei si masini. A…am zis “vechi”?…hm…
Avem deja mii de membri inscrisi pe www.myneletv.ro, desi postul a fost lansat in iulie”, a declarat Costi Ionita.
Adica “mii de prosti”. Sa vezi cand aud toti cocalarii si pitzipoancele, ce sute de mii o sa fie…
Costi Ionita este foarte exigent in ceea ce priveste melodiile difuzate de posturile conduse de el, calitatea fiind criteriul dupa care sunt alese.
No comment. Dar sa vedem ce conditii trebuie indeplinite pentru ca un clip sa apara pe MYNELE TV (pentru amatori!)
“Nu putem accepta videoclipuri filmate cu o camera video de 50$ si un montaj facut pe PC-ul din sufragerie!”
Da` ala din baie, de pe veceu, merge?!?
“Numai prin calitate putem castiga pe termen lung si sa refacem imaginea atat a muzicii romanesti pop-dance (PartyTv este singurul post muzical care difuzeaza peste 80% muzica pop-dance romaneasca) dar si a acestui curent destul de important – muzica de petrecere si manelele. Crescand calitatea se va imbunatati si imaginea asociata acestor curente, chiar le va transforma. Suntem convinsi ca in curand publicul va respinge prostul gust si mediocritate”, a declarat Costi Ionita.
Din pacate, comunicatul de presa nu a fost semnat, i-as fi trimis un mail celui/celei ce a scris asta. Oricum, ce retinem din aceste randuri, prieteni? Faptul ca “DOAR IMPREUNA CU MyNele TV si IMPERIUL lui COSTI vom putea RESPINGE prostul gust si MEDIOCRITATEA”.
“…ca un bulgare mic. Dar un bulgare mic de spini. Nu, de fapt nu de spini…ci de sarma ghimpata, da, de sarma ghimpata.”
….?
“Da, iar pe aceasta sarma ghimpata, se infasoara o sfoara uda, si se lipeste de sarma, si se inteapa, si sangereaza si tipa si urla! Asta sunt eu acum. Un ghem mic-mic de sarma cu sfoara uda din vene si sange. Mhm!”
Cam ca forma norului alauia de acolo, huh?
“Dap. Cam ca norul acela!”, zise ea si se intinse mai comod pe iarba, uitandu-se insistent la acel nor. “Insa …norul acela se schimba. Vrei…nu vrei sa fii tu vantul meu?”
…si daca suflu si te transform in ceva mai dureros? Daca te va durea mai rau?
“Mai rau decat un ghem de sarma ghimpata infasurat intr-o sfoara uda de vene si sange? Nu…nu vei putea. Hai, sufla-ma, asa cum suflai o papadie cand erai mic!”
Imi este frica…dar….iti promit sa suflu tot timpul din directia in care sa nu te doara, neiubita mea. Sa te protejez si sa-ti fac doar bine.
“Chiar promiti?”, zise ea, fara sa-si ia ochii de la nor.
Promit.
Si se ridicara de pe iarba, tinandu-se de mana, departandu-se zambind, tineri si fericiti.
Norul mai pluti nitel acolo sus, apoi se rupse. O parte din el pluti un timp si acoperi cu o umbra neagra locul unde intinsi au stat cei doi. Cealalta parte ii urmari si ii urmareste si azi.
“Alex, ieri m-am gandit la tine, putin, inainte de a adormi, si am ajuns la concluzia ca esti un om terminat”. SAU “Alex, de fapt, tu incerci sa redevii ceea ce erai acum cativa ani. Te imbraci la fel, ai aceiasi blugi negri ca si atunci, dar esti poate doar o palida replica.” SAU “Alex, daca vrei, poti sa te ridici si sa pleci, nu m-ar afecta enorm”.
Aceste fraze mi-au rasunat in timpane sambata dupa-amiaza, spuse natural si sincer, deschis, de o PRIETENA.
Acum, inlocuiti pronumele personal “Alex” cu numele vostru. Cum va simtiti? Va place ideea?
Mie personal, da. La nebunie. Nu am mai avut parte de un astfel de calup de sinceritate de…uau…enorm de mult timp, parca a trecut o vesnicie. Initial am fost afectat, m-am aparat cat de calm am putut, prin argumente. Nu conteaza daca SUNT sau NU SUNT de acord cu cele spuse de omul de langa mine, daca sunt sau nu adevarate afirmatiile ei, important este ca a zis CEEA CE CREDE, ceea ce considera, ceea ce simte. Fara floricele, ascunzisuri, fara subterfugii, fara mici sau mari minciuni, fara compromisuri. La fel de usor stiu ca omul acela spune si ceea ce ii place, la fel de deschis.
Nu ar fi mai simplu daca toti am fi ceva mai sinceri? Daca nu neaparat cu cei din jur, macar cu noi insine. Nu ar fi mai simplu daca nu ne-am mai ascunde, daca nu am mai fugi de idei, sentimente, emotii, ci le-am spune, sau macar le-am accepta, in al nostru creer si n-am mai fugi de ele?
Poate este mai comod sa traiesti in minciuni, sa te ascunzi, poate unii numesc asta “diplomatie” sau “comoditate”. Sau pur si simplu, necomunicand complet ceea ce credem…consideram ca facem un bine celor din jurul nostru. Din punctul meu de vedere, este fals.
Vreau sa pot sa devin in timp, fata de toti oamenii, total sincer, deschis, sa zic ceea ce cred, cand cred. Daca voi fi judecat pentru asta, daca voi fi condamnat si voi pierde oameni din jurul meu, inseamna ca acestia nu inteleg de ce anume fac asta si ca de fapt ar putea sa le foloseasca spusele mele.
“Alex, ceea ce ti-am zis acum ar fi deranjat poate 90% din alti oameni. Insa acei oameni, foarte multi, nu ar fi realizat ca cele spuse de mine i-ar fi ajutat si nicidecum daramat”.
Unul dintre primele clipuri ale regizorului Tim Burton – se simt similitudinile cu filmele ulterioare – Nightmare Before Christmas, Beetlejuice, Corpse Bride sau chiar Sweeney Todd si Edward Scissorhands.
Unul dintre regizorii mei preferati, recomand toate filmele de mai sus and some more. :) Good shit.
Una dintre cele mai bune melodii de la Iced Earth, formatie care l-a adus inapoi pe Barlow, unul dintre cei mai tari solisti ever.
In asta melodie isi arata vocea dupa minutul patru, dar prezenta scenica…uau, perpetua! :D
Nu cred insa ca vor fi interesati sa vina in Romania, avand in vedere esecul prietenilor de la Blind Guardian. Formatia amintita anterior a concertat anul trecut in fata a doar 2-3 mii de oameni, desi mi se pare unul dintre cele mai bune nume ale melodic-metal-ului din lume.
Iced Earth si Blind Guardian, formatii care au “imprumutat” una de la cealalta membri, formeaza Demons&Wizards, un alt band extraordinar. Au doar doua albume, pe primul cred ca l-am ascultat de sute de ori, este fantastic.
Orice relatie de prietenie se bazeaza si pe atractie sexuala, este un lucru stiut. Nu conteaza daca sunt relatii intre tip-tip, tipa-tipa sau tip-tipa, toate acestea se bazeaza, mai mult sau mai putin, pe atractie sexuala.
Stateam ieri cu Irina in Jack si dezbateam si acest fapt, printre multe altele.
Mi-ar placea, pentru prima oara in viata mea de dupa varsta de 14 ani, sa pot sa fiu prieten cu o tipa, fara sa simt NICIODATA, dar NICIODATA atractie la alt nivel decat de pura si sincera amicitie/prietenie. Sa pot sa NU ma gandesc NICIODATA, indiferent de atmosfera, cantitatea de alcool in sange sau numarul de lumanari si stele ce se consuma in raza noastra vizuala, la “cum ar fi daca as saruta-o acum?” sau “oare cum saruta?” sau “bai, fata asta de o stiu de `n` luni/ani si chiar arata super fain!” sau “mmm…niccccceeeee”!!!
Acum, daca e sa faceti si VOI un mic exercitiu, ganditi-va fata de cati din oamenii din jurul vostru de sex opus, PRIETENI, nu v-ati simtit NICIODATA, dar NICIODATA, atrasi sexual. La mine, dammit, nu se intampla. Pana mea, si consider ca nu-s CHIAR atat de obsedat…
O posibila explicatie a acestor sentimente pe care le am fata de oamenii la care tin am gasit-o tot in dialogul cu Irina – atrag si caut si imi fac prieteni/amici buni DOAR tipe care arata bine sau foarte bine, si gandesc super o.k.. Ma uit in jurul meu si oamenii cu care ma inteleg cel mai bine arata super. Uneori mai mult de atat. Yeah, I know, I`m superficial…sau pur si simplu foarte pretentios.
Mi-as dori sa merg pe strada cu o tipa care sa arate foarte bine (sa si aiba intelectul pe masura…) si sa nu simt niciodata in asta viata alta atractie decat pura si “simpla” prietenie. Dammit.
Mi-ar placea sa pot doar sa VORBESC cu ea...prietenesc...
