Jucand carti:
“Tu chiar crezi ca vei castiga cu o pereche. Esti nebun.”
Am doua dame. Un popa, un valet si un as. Ce vrei mai mult?
“Da, vei avea nevoie de popa ca sa mori, un as, sa te conduca si un valet sa-ti serveasca ultima gura de aer, dar doua dame, ce faci tu cu ele…”
Le iubesc, draga mea…
“Eu am patru zecari si as. Am castigat?”
Nu. Eu am castigat.
“Bine, am incredere in tine, eu si asa nu stiu inca sa joc.”
Eu stiu sa pierd.
“Ai grija de damele tale. Sunt frumoase. Dar cea de inima neagra, nu stiu, nu e de tine, tu ai inima rosie. Mai bine ia-o pe cea cu inima ei rosie. Va potriviti…”
Draga mea, tu ce inima ai?
“Eu am inima dintr-un colt de zambet. Dar nimeni nu o vede.”
Cred ca o iubesc. Sa stii…
“Atunci, eu te mai astept, sper sa te mai astepte si ea.”
Multumesc.
“Nu-mi multumi, iti sunt vesnic datoare… Hai, mai vorbim noi. Sa ma inveti sa joc carti.” La revedere.

Si plecand sopti catre pamant, “lasa-ma sa te iubesc…”, gandind la ea. Iar ea, plecand, privi spre el si sopti, “nici nu stii cat de mult te pot iubi, sper sa realizezi inainte de sfarsitul frumos, te iubesc, probabil doar eu..Ai grija si de ea, si de inimile voastre rosii.

Si azi imi lipseste un colt din zambet. Si inima mea rosie. Maine pictez orasul cu tine.