Tag Archives: relatie

Despre prietenii – partea a 5-a(?)

…sau era a sasea!? ma rog.

In unele randuri…facem greseli. Din diferite motive, toti facem erori, toti suntem uneori neatenti la cei din jur, sau…uneori esti prea atent si tocmai atunci … nu vezi padurea de copaci. Sau copacii de padure.
Ce iti doresti cand gresesti? sa fii inteles. Sa ti se spuna…”hey! Omule! Poti avea incredere in mine! Toti o dam in bara, e o.k! De-aia sunt aici…sa te iert…sa te ascult…sa iti dau ocazia sa arati ca esti OM si SINCER!”.
Evident, daca se repeta de prea multe ori acelasi tip de eroare…e ceva aiurea.

Azi, par example, nu am fost in apele mele. Shit happens. : ) IIIINSAAAAA…am invatat enorm de multe lucruri despre cum sa ma comport, cum sa gandesc intr-un anumit moment, ce sa spun. Cred ca prin erori intelegi multe si deseori mai rapid decat prin legaturi ce merg “smoooth”, fara…valuri/dealuri. Cand gresesti si esti inteles ti se ofera ocazia sa ai o introspectie super buna, sa descoperi multe despre omul/oamenii de langa tine, sa te descoperi mai clar pe tine insati/insuti.
Cand gresesti, evoluezi. Si cand greselile iti sunt intelese, acceptate, imbratisate…nu poti decat sa stii ca nu vei repeta erorile trecute…din simplul motiv ca oamenii ce te-au inteles nu merit sa fie dezamagiti. Si e fain.

Si azi am primit de la un prieten, dupa ce m-a injurat, ahem, un mesaj incredibil de fain. Desi nu stia ce am…doar a intuit ca am ceva aiurea…si mi-a trimis un mesaj in care spunea… “Stiu ca nu esti in apele tale dar sper sa vii sa te mai destinzi cu noi”. Atat. Simplu. Dar a insemnat foarte mult ca starea mea chiar…conteaza…desi nu m-am plans nicio clipa. Nu-mi sta in fire sa o fac. :)

Si da, castigi enorm de multe daca intelegi Omul de langa tine…daca-l respecti, apreciezi…pentru ceea ce este…si daca esti deschis(a) tot timpul.

Ce…post banal! : )) eh.
Oricum, io va iubesc clasic, pe rand! Pe toti! :D

Eliberare

de strigare, stare, serenitate stupida senila,
arse arme si armate de acatiste, in
batiste bocite de babe bicisnice, nu
mai e mult pana m-ar fi macinat
starea, de strigare, stupiditatea,
senilitatea.

Ai aparut. Aparte si in arse arte, de
trepte drepte teatral si treptat te-ai
apropiat, aparte ai
dansat, te-ai
rotit langa rastignit ranit ce-am
fost.

Ai varsat prima lacrima. Crucea-mi era grea, abia de o mai puteam ducea. Si pe ea scria – „Iti meriti soarta”. Chipu`-mi ridicat lacrima-ti vazu cazand, stand pe piatra si-apoi disparand – sange pe ea picura, din ramura-mi grea.

M-ai mangaiat, marcat marunt
pe-obraz, oricand si-oriunde
nevoie am
avut.
„Multumesc, fiinta fericita,
zambinda deloc zapusita,
vie viorie!”, iti spuneam, stand
pe treapta teatrului cu trepte
drepte.

Si desi uitat voi fi, candva, maine sau peste inca un an si-o zi, randurile-aste vor poposi si vor mai sta catva langa inima ta, lacrima ta si-a mea, viata
ce sfichuieste, loveste, dar si imblanzeste,
ca o nuia.

Ce dulce Eliberarea aduce…

Povestioara, partea a V-a

A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar povesti, Fericirea.

E, si se face ca aceasta Fericire statea ea linistita, intr-o buna seara, pe un butuc, si se gandea la cat de fericita este. “Ce frumos este sa me cheme Fericirea! Uite, chiar si doar asta ma face sa zambesc si sa rad!”, isi spuse Fericirea, si se ridica sprintena, indreptandu-se spre strada.

Si amu, dragii tatii, la primul colt o aborda un zmeu. Un zmeu manelist.

“Hohohohooooo, ce bucata avem aici! Gagico, vrei o tura cu mine si Bemweul meu!? hai ca am bishtari!”

Si din una-n alta, Fericirea ajunse, mai mult violata decat de buna voie, sa se dea cu “Bemweul” manelozmeului prin oras… Muzica urla din boxe, Fericirea se facea din ce in ce mai…
mica.

Ajunsera la maneloteca zmeilor cei urati si rai si acolo fu obligata aproape sa se prostitueze, in dreptul unei bare… pleca Fericirea, mai mult moarta decat vie.

Si trecura orele, si cu orele din ce in ce mai multi neoameni se luau de ea, de faptul ca indraznea sa zambeasca pe strada chiar lor, unul chiar a ciupit-o! Si vazu totul…vazu cum prietenii se strapungeau pe la spate, cum iubitii nu erau iubiti si cum cautarile erau in van, in zadar…cum unii nu vedeau ce se intampla in jurul lor, oribiti de propriu ego fiind.

Si atunci, dragii mei, Fericirea deveni…nefericita.

Se duse pe butucul ei, singura, langa padurice, se aseza incet, lent…si-si studie rochia. “Uite…aici m-a atins acela…aici am fost smulsa…si aici am simtit ura…pentru prima oara in viata mea”.

Fericirea se ridica, la fel de incet, si disparu plutind ca un fum dupa arbori. Acestia o inghitira si ea disparu.

Si se spune ca atunci cand zmeii vor deveni Feti-Frumosi si neoamenii Oameni, atunci va iesi Fericirea dintre copaci si ne va imbratisa pe toti.

Si v-am spus povestea-sa, si pleca-voi pe-o saltea (zburatoare, na!).

Pam-PAM!

Despre prietenii (partea a 5-a)

Pai….inca o forma de a-ti arata prietenia/afectiunea/atentia/consideratiunea bla-bla fata de un om este sa il intelegi in anumite actiuni, fara ca el/ea sa iti ofere explicatii pentru ele.

Daca un prieten te roaga “X, intelege-ma…vreau sa fac ceva/nu vreau sa fac ceva…am nevoie de intelegere”, este super perfect o.k. “sa intelegi”, fara sa pui intrebari suplimentare pe tema respectiva. Pur si simplu…treci peste, zambesti si sprijini omul acela in decizia lui. Chiar daca acea decizie contravine cu ceea ce te asteptai/ti-ai fi dorit tu.

Poate omul are nevoie de … altceva intr-un moment anume, fara sa vrea sa comunice despre ce este vorba, in acel moment. A insista este gresit/aiurea in circumstantele astea.

Tuturor ni s-a intamplat cel putin o data asta. Da, chiar si TIE. :) Deci este perfect o.k. sa…nu pui intrebari si sa…fii alaturi de omul respectiv, aratandu-i astfel prietenia mai presus de chestiuni egoistice (!!) de genul curiozitate sau ego…sau stiu io ce.

End of part 5. Sau era 6? sau 4? mmmm…damn.

Ah, am atins/depasit 2.000 de post-uri pe blogul asta!

Dar asta in post-ul viitor! :)) Acu` ma duc! Zboorrrrrr!!!!

Va iubesc pe toti, pe rand(uri) paralele! :D

In cate feluri fac sex barbatii?

Subliniez de la inceput ca este un subiect deschis oricui – chiar si tipilor. Respectiv, in cate tipologii ati imparti modalitatea/felul de a face sex, in cazul barbatilor. “Studiul” ia in seama…mmmm…”din auzite” si “din intrebate”, deci nimic pro(fund) sau stiintific, Freudian/Stekel-ian. Ah, si “din citite”, ce-i drept.

Spre deosebire de femei, care, din fericire pentru noi sunt mai versatile (si) dpdv sexual, barbatii dau dovada de o mai mare…rudimentaritate sexuala. Vorbim de majoritate, evident, sunt si exceptii. So:

1. Barbatii clasici in superficialitatea lor – aceia care “si-o baga si si-o scot”, fara sentiment, fara romantism, fara atentie si la dorinta femeii, gandindu-se preponderent la placerea lor personala. De evitat, evident…de catre majoritatea femeilor cu IQ/EQ mai mari de 85.
2. Barbatii romantici – lumanarici, preludii prelungite, atentie la detalii, miscari lente si fluente precum aripile unui condor deasupra muntilor sau ale unei pene pe o lina apa…
3. Barbatii atenti la ea – (se pot incadra si o parte din cei romantici aici, dar nu obligatoriu) – Sunt acei tipi care isi schimba modalitatea de a face sex in functie de partenera (sau partener, daca-i gay), astfel incat sa ofere acesteia placere si el a se simti bine prin acea placere oferita ei. Acestia intuiesc de obicei dorintele ei, sunt interesati de asta. Ca si minus – daca ea nu se simte GENIAL, asa cum si-ar dori tipul, el incepe sa se simta oribil/sa isi faca procese de constiinta, sa se simta IMPERFECT.
4. Barbatii mix intre “a oferi” si “a primi” – Aceia care echilibreaza placerea lui cu a ei, care sunt interesati de ambele parti si cunosc cum sa ofere acestea. Ei sunt “de haur”.
5. Barbatii care vor sa para ceea ce nu sunt – Aceia care mimeaza/incearca sa mimeze miscarile din filme/carti/auzite astfel incat sa para cool, dar de fapt sunt doar…artificiali/frustrati.
6. Perversii – Cei care vor sa inoveze/experimenteze continuu, cei care se plictisesc repede de obicei de aceleasi “rituri” sexuale si vor sa aduca tot timpul ceva pervers in relatia sexuala, eventual din afara sferei…corpurilor celor 2-3-4-5 implicati.
6. Virginii – cei care nu stiu cum, unde, in ce fel…dar sunt f. curiosi sa cunoasca…si poti avea surprize de la ei. :D

Dap. Evident, fiecare are ramificatii. De baza sunt insa trei categorii – cei ce se gandesc doar la ei (care din pacate cred ca reprezinta majoritatea), cei ce se gandesc doar la ea (si daca ea nu se simte genial ei incep sa isi faca mii de procese de constiinta, mii de probleme si incep sa se simta oribil) si cei care “impart” acestea doua din urma – se gandesc la ele dar si la ei si creaza un mix care poate fi f. fain.

Pam-PAM! :D

Si v-am zis povestea-sa si veni-voi si cu …. ea! (intr-un capitol urmator!)

Trandafir & Dorinta

Dupa o zi oripilanta (!!ce cuvant!!) la munca, am avut (cel putin) doua trairi interesante ulterior.

Pentru prima oara in viata mea, am primit…un trandafir. Cred ca de fapt pentru prima oara am primit o FLOARE. CUM poti, ca TIP, sa reactionezi la faza asta!? Eu ceva de genul…”mmmauauuaaaaa…aaaa…ffffff…aaaa…merrrr…si! uou!”. Si m-am simtit nitel…(si mai) feminin, dar foarte foarte fain! :))

A doua a fost un telefon: “Stii, mergeam pe strada si ma gandeam OBSESIV la cuvantul ‘dorinta’. Si tot imi repetam, asa, pe diferite tonuri ‘dorinta…DORINTA…dorintadorintadorinta’ si la un moment dat m-am intrebat: dar de fapt, eu ce dorinta am!? Si, Alex, am realizat ca am DORINTA de a te auzi pe tine, a vorbi cu tine :) “. Uau…nu…MERIT chestiile astea.

Asa ca fetelor…puneti mana si luati flori tipilor! :D Sa traim intr-o lume…unisex!

Secretele unei relatii de (foarte) lunga durata (semi-personal)

Ai mei doi parinti au facut ieri 34 de ani de casatorie. Ii iubesc si ii respect foarte foarte mult pe ambii, sunt modelele mele in viata, oameni mandri, inteligenti, respectabili, cu viziuni foarte corecte si lucide. Si umor. Evident. Doar seamana cu mine! :D

Am fost sa sarbatorim evenimentul la un restaurant f. fain si acolo i-am intrebat, sorbind cu nesat din limonada-mi, care sunt secretele relatiei lor.

“Iubire continua…respect…lipsa monotoniei si…faptul ca ne linistim unul pe altul”, au spus ambii. Maica-mea a adaugat ca “taica-tau este ca un…extraveral pentru mine! Tot timpul a avut forta de a ma linisti, m-am simtit protejata cu el”.

Si intr-adevar, ai mei, dupa 34 de ani de casatorie si 37 de cand sunt impreuna, inca se iubesc si se tin de brat pe strada. Sclipesc si parca pe masura ce trece timpul sunt din ce in ce mai tineri.

Le doresc inca cel putin 37 de ani de relatie fericita in continuare, si iubire din ce in ce mai puternica! Va iubesc.

Cand esti atat de compatibil cu cineva incat sa il poti numi IUBIT?

Good question, huh? Opinia mea:

Se numeste ca doi oameni sunt compatibili cand, timp de mai mult de 8 ore, pot sta in pat spate in spate, fara sa se atinga, comunicand. Non-stop. Si DOAR comunicare, desi exista tensiune sexuala intre cei doi. NU se ating, NU se vad, se SIMT, se atrag, transmit lucruri pozitive.

Nu se cearta, nu se forteaza niciunul dintre cei doi sa vorbeasca, nu exista “pauze ciudate”, disconfort in acele pauze ci…acele pauze sunt placute, normale.

Pot vorbi despre orice, sincer, complet. Zambesc sau sunt seriosi, dar tot timpul SIMT “acel ceva” nedefinibil, pe acolo, pe undeva.

Apoi, dupa mult timp, se intorc, isi zambesc si… ma rog. Ori se ucid, ori fac dragoste, ori fug, ori citesc o carte impreuna, ori adorm impreuna, ori se injura…bla-bla. Asta tine de personalitatea fiecaruia. :D

Despre “prietenii de unica folosinta”

Adica colegii de drum din avion/tren/autocar.

Am revazut de curand Fight Club, unde se exprima negru pe alb ideea ca toti colegii de drum din avion sunt, practic, “prieteni de unica folosinta”. Vorbesti cu ei, te simti bine, poate chiar razi. Uneori, chiar iti PLACE de ei, dar…dupa ce se termina calatoria iti iei la revedere si…salut, in mod automat, fara sa te gandesti SERIOS la faptul ca ati putea sa si iesiti la o BERE! Nu-i mai vezi niciodata. Punct.

O sa incerc sa fac altfel. Tocmai am dat add pe clasicul messenger unei tipe de am intalnit-o pe trenul dintre Bucuresti spre Sibiu care ne placu. Era interesanta. Macar pentru faptul ca stie RUSA…ea fiind, ma rog, din Rep. Moldova. Destul de smart si witty incat sa ma convinga ca NU vreau sa ramana doar “prieten de unica folosinta”. Vedem ce-o iesi.

Pacat ca unii oameni renunta atat de usor la a pastra niste legaturi care, in timp, chiar s-ar putea dovedi misto.

Oamenii vazuti ca o lista

Tot la Sibiul, in lungile-ne dialoguri, ne-am pus intrebarea “cati oameni am cunoscut de-a lungul acestei existente”.

Exceptand colegii de clasa that is, cei cu care am vorbit doar in timpului scolii generale/liceului/facultatii/master-ului, ulterior devenind necunoscuti/neinteresanti.

Evident, este al dracu’ de greu sa stau sa-i numar. Pe multi nu i-am vazut decat de cateva ori. Am, for example, numai in mobil cel putin 15 persoane care presupun ca au fost indeajuns de interesante la momentul respectiv pentru a-i trece acolo, insa, cu timpul, sa mor de mai stiu cine sunt si ce rol au avut in viata mea. Probabil nu destul de mare de i-am uitat.

En fin. De astazi voi incepe sa scriu pe o mare lista electronica oamenii de-i cunosc. Cum aflu pe cineva si port un dialog cat-de-cat misto, cand ma influenteaza in vreun fel sau altul, il/o trec pe acea lista. In paranteza, voi descrie f.f. pe scurt cine este acea persoana, cum m-am simtit in prezenta ei sau ce ganduri am avut.

Astfel, peste cativa ani, voi putea sa numar, sa vad ce fel de oameni pestriti am cunoscut, sa vad cum am evoluat/involuat, schimbari de atitudine, cu cati dintre ei am ramas amic/prieten etc. Ii voi scrie si pe cei de acum, cu care comunic frecvent.