De ce cu varsta oamenii, in loc sa evolueze, se tampesc si incep sa faca chestii din ce in ce mai eratice/prostesti/imbecile/reprobabile?
Cunosc `n` oameni care…la o anumita varsta erau (sau PRETIND ACUM ca erau) foarte o.k…si dupa aia…din cauza unor mici-mari sechele, au luat-o razna. De ce oamenii nu invata din trecut, din intamplarile pe care le-au depasit si, din contra, ii doboara??! Oh, c`moooon…
…incearca sa-si NEGE trecutul?
De ce unii incearca sa-si INGROAPE trecutul?
De ce unii isi URASC trecutul?
De ce unii incearca sa nu mai SIMTA trecutul?
De ce unii incearca sa isi MINTA trecutul?
De ce unii incearca sa-si RECREEZE trecutul?
…cand de fapt ar trebui sa il acceptam, sa evoluam continuu, sa ne bucuram naibii de el, sa INVATAM din el si sa privim mai ales partile bune, fara a uita insa pe cele negative…intru a nu mai repeta din greseli.
Nu fa rate si nu ma lua de la zero. Asta e ultima mea scrisoare.
In camera de langa , lumina aprinsa lasciv pe langa sarma unui bec ecologic. Odaia de langa camara luminata de vreun opait ologit de fum gros de ierburi si vinars. Te-ai casatorit peste hotare dupa mine.
Parca trece-un vanticel prin cracile negre ale cablurilor mele. nu ma mai privi, webcam-ul a cazut lovit de vina. Mai presus de sinistrati , ploaia nu ma ajunge dar ma inec pacatos.
Mireasa alba de la fereastra ; o vedeai uitandu-te peste mine pe webcam si-mi ziceai cum ca nu sunt singur, cum ca-s cu ea, dar eu eram singur cu tine. Mireasa alba de aproape de filtru in serile cand soarele nu era si nu asteptam niciun rasarit.
Pe acordurile vechiului pat de manastire ‘nalta si artagoasa cu 3 caini , pe acordurile lui am zacut cu moliile in fum si in aceleasi ganduri. ” O, ramai…ramai la mine… te iubesc atat de mult”…. ale tale tivuri toate numai eu stiu sa le rup. Si am ramas sa sarut huma rece.
Silent night and I’m crazy for feeling so lonely.
Eu sunt saliva de pe filtru. In urma mea raman ADN simplu si epinefrina. Corpul s-a pastrat in stare buna datorita congelarii.
Fantasmele corup mireasa alba iar spiritul intact intra in catalepsie odata la fiecare inflexiune a vocilor.
Nu-mi fa rate si nu ma rata, domnule doctor!
Azi eu iti voi fi subiectul de Cannes .
Gloria prostitutiei sociale.
Creezi un tel, compui un plan,
culegi neoane din tavan.
Vina dara la izvoara
Sa-ti dau jar, sa manci papara
Sunt un paria de lapte
Esti nectar de ierburi coapte.
Strange sanul, pica fruntea,
trage botox in tigari,
Eu m-apropii-ncet de priza
simte-te coclind in nari.
Pierdere, tot, nimic, instinct, dorinta, iubire, obsesie, pasiune.
Carnal, animal, procreere, cunoastere, autocunoastere, atractie, licar.
Sange, durere, placere, sfasiere, simtire, adancuri, ud, profund, superficial, compromisuri.
Pacat, perversiune, inlantuire, scarba, ura, exuberanta, tremur.
Joc, profunzime, superficialitate, procreere, ludic, dor.
Pat, canapea, scaun, cada, baie, fotoliu, geam, perete, masa, covor.
Lumina, intuneric total, lumina totala, orgasm,copil, tipat, strangeri, impulsuri.
Convulsii, vene, muscat, zgariat, dominat, subjugat, mancat.
Pereche, perechi, femela, mascul, organe, organisme, substante, testosteron, feniletilamina,priviri, intelesuri, subintelesuri.
Nirvana, zen, cunoastere, dezvirginare, depasire, autodepasire.
Inceput, sfarsit, stari, ganduri, atingeri, jungla, abstinenta, dependenta, diferente.
Muzica, nimfe, goliciune, expunere, sinceritate, minciuna, poezie, struna.
Sexul nu il cream, ci el ne modeleaza pe noi si ne arata, intr-un final, cine suntem, cat de limitati suntem si totusi cat de frumosi, daca ne folosim de el cand trebuie, cat trebuie, unde trebuie si cu cine trebuie.
Lumina din lumina si Dumnezeu adevarat din dumnezeu.
Tendinta de entropie a fiecarui sistem.
nu imi gasesc inca partea mea de sistem si nu inteleg fenomenologia.
Nu mai plange, totul se transforma. (dar nu plang.
-Atunci totul ramane pe loc)
-atunci de ce ma fac praf?
-Pentru ca revii (zic)
-si de ce nu pot sa plang?
-Nu ai ritmul
-si daca as gasi ritmul?
-Ai intampina piedica.
-de ce vorbesc cu mine?
-Nu te asculta nimeni altcineva.
-atunci de ce vorbesc?
-Pentru ca vrei sa fii orbitor.
bine. atunci tac.
Ticaiala nervoasa a timpului o face sa se simta pierduta.
-Atunci taci.
Ticaiala continua.
-oglinda, oglinjoara, cine e….?
-Nu te obosi. e cine.
-pai si daca nu e?!
-Atunci nu e si pace.
Doarme-n pace.
Mirosi frumos (ii zic) si ma duc la fereastra. In splendoarea lui, cartierul molfaia linistit cativa stalpi de iluminat. Cate un tramvai sporadic si…atat. Mirosi frumos (si imi zice sa scriu, sa tac).
Nu pot. Ia-ma de mana. (sta vizibil contrariata langa usa, sprijinita de-o margine, balanganindu-si usor bratul stang) De ce nu ma iei tu? (pentru ca e randul tau, zice)
(proptindu-se, cercul se mareste mai mult si mai mult) la fereastra nu mai e nimeni. Dupa fereastra sta casa mea resemnata cu o silueta inauntru. Privesc de afara.
N-am niciun fel de idee, dar e al dracu’ de interesant sentimentul.
Atunci…cand se numeste ca esti indragostit? Cand se declanseaza sentimentul asta???
Habar n-am, dar tocmai asta-i misto.
Atat. Cheers.
Nu trage cortina
Atunci cand fac sex
Ucide-mi ratiunea cu vina
Cand innebunesc.
Recita-mi tacerea ce-ti curge prin vena
Penumbra marcheaza exilul de rest
Ma indragostesc
De mine plangand in extaz pe o scena.
Ce regreta un om?
Ca a murit cineva drag. Ca nu a facut dragoste cu o anumita/un anumit coleg(a) de liceu/facultate/de munca. Ca nu a vazut un anumit concert. Ca nu a fost capabil sa intretina si sa mentina o anumita relatie. Ca a fost dat afara sau ca a renuntat la acel anumit loc comod, de munca sau nu. Ca a fost inselat(a). Ca s-a terminat o anumita perioada din viata. Ca nu mai este tanar. Ca are o durere sau mai multe. Ca altii au si el nu are. Ca nu este brunet(a) cu ochi negri, si ea/el este. Ca nu a devenit un star rock. Ca nu a prins o oferta la acel ceva. Ca nu are un anumit talent. Ca o sa moara, la un moment dat……
Ce ar trebui sa regrete? Nimic.
Da! Lately, am avut o viata destul de…hmm…speciala, zbuciumata, ciudata, interesanta, incitanta, plina de subintelesuri si intelesuri, dinamica and so on.
Un lucru am realizat din toata tevatura de idei, sentimente, emotii etc. Sinceritatea RENTEAZA, si inca in DRACI! Da, stiu ca stiti ca ne MINTIM la greu. MINTIM in draci si vom mai minti. Si daca acum iti spui “dar eu nu (ma) mint!!”, inseamna ca tocmai ai facut-o.
Este absolut BESTIAL sa poti sa renunti naibii la MARE PARTE din mastile pe care ti le pui pe fata zilnic, cand te trezesti si te duci in fata oglinzii, sa ti-o schimbi mai apoi cand te duci sa te vezi cu un prieten, amic, iubit, iubita sau mai stiu eu ce si in schimb sa ai curaj sa fii sincer(a), fara sa faci compromisuri, sa ai CURAJ, dammit!
Este super sa pot sa ma uit in oglinda, seara tarziu cand ajung acasa (si sa ma plac, ca de obicei.. :D ) dar sa ma plac si pentru ca, dupa ceva timp, MA RECUNOSC ca fiind EU. Alex. Total si IAR, Alex. Care nu se minte, nu mai face compromisuri, nu se mai calca singur in picioare. Si totul, pentru ca, DA, sinceritatea RENTEAZA, chiar de doare, chiar de poate atrage dupa sine oprobriul presedintelui SUA, iubitei, iubitului, parintilor sau mai stiu eu ce.
Analizeaza-te nitel. Ia zi…de cate ori (te)-ai mintit AZI SI IERI? De cate ori pe zi TE MINTI, cu buna stiinta? Sau deja minciuna este ATAT de la ordinea zilei, incat a devenit parte integrata din tine!? Din eul tau? De cate ori nu te mai REGASESTI, de cate ori REALIZEZI ca ai UITAT cu desavarsire CINE esti, de fapt, confruntat(a) cu atatea masti?
A, frica? Ti-e frica de ceea ce ar putea urma dupa ce spui un adevar ce ar putea sa doara…sau sa te doara… Daca nu esti inteleas(a) de interlocutor, inseamna ca nu te merita. Daca gresala recunoscuta este prea mare, inseamna ca TU ai o problema si ca, in loc sa o ascunzi, mai bine o recunosti si incerci sa o rezolv.
Vorbesc la modul general, dar, FUCK, am vazut la OAMENI care se mint, care se calca in picioare singuri, pe ei insisi si pe altii, God…Mult prea mult. Prea multe compromisuri…
Si da, imi propun sa devin din CE in CE mai sincer, mai deschis, mai comunicativ, iar cine nu intelege asta, sau daca sochez prea mult sau daca…stiu eu ce…inseamna ca acei oameni nu m-au inteles niciodata si nu ma merita. De fapt, nu ne meritam, unul pe altul, si decat sa waste my time…mai bine ma duc fac altceva mai util. Gen…citesc sau vad un film misto, pana mea.
Atat.
“Nu-ti pierde aripile, nu plange si sa nu cazi…te rog, neiubito!…te rog…”
Nu ai dreptul sa ma rogi nimic. Nu fii nebun!
“Stiu ca tie-ti plac nebunii…oare am devenit cal, regina mea…?”
Esti undeva intre, pe o tabla de sah spatiala. Nu stiu de mai vreau sa ma joc…de mai pot…sunt confuza, nu stiu nimic. Cine esti tu?
“Eu? Eu sunt omul care sta intr-o prescura si am in mana un cutitas de argint si doi stropi de vin dulce pe buze. Eu sunt cel ce priveste, preoteste, icoana din oglinda, rugandu-ma sa ma manjesc pe jos sa ma zbat si sa mor rastignit. Eu sunt cel caruia i-ai spus ca ai vrea sa se prefaca in fetus si sa-ti intre-n abdomen. Eu sunt acum acela care-ti urca de acolo prin amigdale, si te saruta pe buze din interior, pagan!”
Ma tulbur cand ma impingi in mine, iti amintesti? Oare cine sunt eu…?
“Tu…tu esti cea care s-a casatorit peste hotare cu mine. Tu esti mireasa alba de la fereastra, mireasa alba de aproape din noptile cu neon in care nu asteptam rasaritul. Tu? Tu esti ploaia care nu ma mai atinge dar care ma ineaca, pacatos. Tu esti…
TACI! O sa-mi frang coloana vertebrala si o sa te sugrum cu ea! O sa te inec in sangele meu in timp ce te strig! O sa…
“O sa ma smulgi din tine cu frenezia sangelui tare. O sa-mi frangi membrele cu gandul dizlocat la un dumnezeu feminin si trufas. O sa chemi pe zeu sa danseze intre noi si pe coapsa o sa-mi adormi spiritul.
chiar daca….chiar daca nu mai sunt in biserica alba”.
………………………………………
Vreau liniste. Multa liniste, neiubitule…
“Am in mana cheia pentru liniste. De ce ai daramat usa? Te prefaci in mine, dar eu nu mai sunt. Parintele tau am fost. Incearca sa ghicesti personajele tale. Proasta sclava, prefa-te in puzzle si risipeste-te, caci in iadul fiintei tale nu e loc pentru doi. Biserica alba nu e pentru noi. Si daca diluez sangele in ploi?! Atunci resping pamantul cu tine si cu noi, ard mastile trufiei mele si ma duc la dumnezeu.
Unui dumnezeu libidinal ii plang in surdina acum. Te-am parasit.
“Nu e nimic mai dezgustator decat mine mort.”
Asa este, de aceea te vreau viu. Inca. Nu m-ai intrebat cine sunt EU!
“Vrei sa te intreb? Bine. Cine esti tu…neiubito? Cine suntem noi, de fapt? Si apoi…dupa ce vei fi raspuns, vom tacea. Si ne vom odihni.”
Ah, da… Pe asfalt inca se mai vad umbrele noastre in piruete. Coloana mi-a crescut pana la infinit, intr-o bolta pana in cimitirul din Cismigiu. Nu mai exista niciunul dintre voi si toti sunteti unul, acel absent care se tot pierde printre umbre. Incerc sa gasesc ratiunea informatiei pure. Si am aripi. Si am aripi albe care mi se desprind din oase si ma ridica si ma dor ..si ma ridica…. si am aripi si ma inmultesc in doua, in trei , in sapte… si ma inmultesc pana la infinit. Mi-au crescut aripi si nu mai am maini si capul e plumbuit si zidul e tot mai aproape. Acelasi ceva de mine ma desparte. As vrea sa rad la infinit in noapte. Am aripi cu care imbratisez esenta, iar tie ti-am daruit mainile mele….ca sa le mangai cu ele. Am adormit pe altarul fricii pure. Am adormit cu un prunc in cortex si m-am deconectat. E nesperat de frig aici si aripile mi s-au ingreunat. Am crezut ca zbor in sus, dar zbor de-a lungul unui punct in contratimp cu mine. Am scris cu aripile si….tacere. Si nu ma prind si nu ma rastignesc de aripi si coloana. pentru ca eu sunt Universul. Pentru ca eu sunt a patimei si patima nu a fost a mea. Obsesiv pasesc in Cismigiu pe oglinzi si ma concentrez sa nu pierd firul povestii. Si ma scurg catre dreapta si nu mai am ganduri si aripile scriu fara mine. Am crescut inalta pana la cer …. ma surprinde elasticitatea centrilor mei nervosi si mi-as vomita propria chemare. Din spate vine cate un val si e octobmbrie si ploaie in mare si in munte. Daca ma arunc in spuma o sa-mi creasca coada…. voi vorbi din ce in ce mai rar de niciodata…. acum ating oglinda si e paralizata. Eu nu ma misc. Nu mai misc. Dar voi continua sa
vibrez.