…cum se transforma…s-a transformat si probabil se va mai transforma acest blog. Initial l-am pornit cu ideea de a scrie creatii de-ale mele. Cu mai mult sau mai putina rima. Apoi s-a transformat si intr-o platforma de expulzare, metaforica, a starilor mele. Sau, uneori, de atragere a altor stari. Dupa care am realizat ca sunt in presa, si ca poate deveni si un instrument de promovare a stirilor/articolelor mele. Apoi fotografii, excursii, top-uri…de toate.
Mai nou, am inceput proiectul SaseSimturi.ro, am primit mai multe responsabilitati la munca si am neglijat, cum mi s-a spus (!), spatiul personal…adica cu adevarat personal de pe acest blog. Desi…in orice creatie de-ale mele este o farama de mine, de stare a mea.
Stateam acu` ceva vreme cu un prieten la un ceai, si-i explicam de ce scriu pe blogul asta, ce este de fapt. Este un canal de comunicare (profund, nu!?) a starilor mele interioare, insa nu in modul clasic “Mama cum ma simt azi, stai sa vezi!” ci la modul creativ. In spatele fiecarei creatii de-ale mele SUNT eu si VOI FI eu. Chiar si in cele mai…improbabile scrieri, daca ma cunosti si stii sa citesti printre randuri, o sa-mi vezi o particica din mine, din starea de moment. Cu mici exceptii – acele creatii pe care le scriu ca…nu`sh, ma amuz(a). : )
De aceea, pana acum, in cele 2.300 de post-uri, nu am simtit nevoia decat foarte foarte rar sa scriu randuri CLAR personale, si pe acelea le-am semnalat.
Si acum, ceva personal. “Ma amuza…”, in cazul meu, are TONE de conotatii, in functie de tonul vocii mele.
Va iubesc! Pe toti! Pe rand! :D