Cu cat tii mai mult la un om si cu cat esti mai apropiat, cu atat cresc sansele de a-i gresi.
Ar cam trebui sa fie invers…zic si eu, na. : )
Tag Archives: introspectie
Banii si inteligenta
Ma, mi-ar placea ca banii sa poata sa cumpere…INTELIGENTA!
Ar fi cul. Atunci TOTI am cauta…bani…si pentru ALTE motive decat…chestii materiale.
A, sunt si cei ce vor bani pentru…investitii in trebi spirituale. Dar astia sunt deja INTELIGENTI, deci e o.k…
Si daca banii nu ofera inteligenta, macar poti sa cumperi INSTRUMENTELE prin care sa devii inteligent. De exemplu…carti. Bilete la teatru. You get the point. DAR…in momentul in care ai (multi) bani, tinzi sa…devii…comod…si sa nu te mai intereseze partile astea. Spirituale. Karmice. UMANE.
Asa, de fapt voiam sa zic…SILVIA, cand imi dai banii promisi pe data de 15 iulie? Sau……..te-ai razgandit in ceea ce priveste…promisiunile si implicit a ta karma? :)
Ajutor
Nu inteleg cum unii oameni pot sa ofere AJUTOR…si sa ASTEPTE ceva, in schimb.
Evident, cu exceptia celor ce au un BUSINESS bazat pe asta. Ahem.
Dar cand vine vorba de PRIETENI…frate…ajuti…si nu te astepti decat la…a solidifica o relatie deja frumoasa. Nu astepti ceva mai pragmatic de atat, in schimb. Astepti…nu`sh…definitia prieteniei.
Cel ce ofera ajutorul nu trebuie sa simta ca ar face-o pentu ca este intr-un fel sau altul “obligat”. Ori o faci din PLACEREA pura de a fii alaturi unui om drag…ori nu o faci deloc.
Bine, la ora 3 noaptea, daca sunt sunat, ma duc si bomban…dar stiu ca a doua noapte dorm MUUULT mai bine, pentru ca am fost ACOLO si am zis “prezent, prietene!”, cand fuse nevoie de mine.
Pretentii fata de sine
Oare odata cu varsta nu ar fi (absolut) normal sa evoluam?
Si atunci…de ce pretentiile fata de sine raman…la fel… sau, din contra, involueaza?
De ce vrem ACELEASI si ACELEASI lucruri…in loc sa incercam sa facem ceva mai BINE? In mod normal, cu varsta, ar trebui sa INVATAM sa nu repetam greseli…sa nu cautam aceleasi tipologii umane.
E ca si cum (analogie mai mult sau mai putin reusita) am stii ca acel os din acel peste ne face rau si cu toate acestea…tot insistam sa-l cumparam si sa ne inecam cu (da) FIX acelasi os.
Suntem in continua evolutie. Teoretic. Si cu toate astea, (prea) multi stagneaza si nu indraznesc sa faca cativa pasi in fata pentru a vedea ca EXISTA ceva si dincolo de trecut
si experientele de-acolo.
Elibereaza-te, omule! Respira aer nou!
Cugetare despre discretie
Atunci cand iti trambitezi iubirea, sau reusitele, le faci PUBLICE, dai din gura peste tot/prin toate mijloacele…e clar ca esti TARE nemultumit(a) de ceva.
Cred ca discretia este de baza in momentul in care ai realizat ceva, oricat de fericit(a) ai fi/mandru/mandra.
Poti sa relatezi prietenilor apropiati, dar nu te apuci sa scrii pe retele sociale/blog, sa te lauzi cu “vai ce am reusit eu, ce tare sunt!”… asta denota de fapt o MARE nesiguranta…si din cauza faptului ca iti DEPUI pe anumite “foi” virtuale gandurile “pozitive” iti consumi chiar si dramul de siguranta/fericire.
Tine-ti fericirea pentru tine si just a selected fiew. Nu lasa pe toti sa afle ce “tare” si “mare” si “ferice” esti…pentru ca s-ar putea sa cazi FOAAAAARTE de sus.
Si asa se intampla deseori.
Eu am devenit…EXTREM de discret…ce-i drept si cu un MIC ajutor. :)
Thanx! :)
Povestioara, partea a V-a
A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar povesti, Fericirea.
E, si se face ca aceasta Fericire statea ea linistita, intr-o buna seara, pe un butuc, si se gandea la cat de fericita este. “Ce frumos este sa me cheme Fericirea! Uite, chiar si doar asta ma face sa zambesc si sa rad!”, isi spuse Fericirea, si se ridica sprintena, indreptandu-se spre strada.
Si amu, dragii tatii, la primul colt o aborda un zmeu. Un zmeu manelist.
“Hohohohooooo, ce bucata avem aici! Gagico, vrei o tura cu mine si Bemweul meu!? hai ca am bishtari!”
Si din una-n alta, Fericirea ajunse, mai mult violata decat de buna voie, sa se dea cu “Bemweul” manelozmeului prin oras… Muzica urla din boxe, Fericirea se facea din ce in ce mai…
mica.
Ajunsera la maneloteca zmeilor cei urati si rai si acolo fu obligata aproape sa se prostitueze, in dreptul unei bare… pleca Fericirea, mai mult moarta decat vie.
Si trecura orele, si cu orele din ce in ce mai multi neoameni se luau de ea, de faptul ca indraznea sa zambeasca pe strada chiar lor, unul chiar a ciupit-o! Si vazu totul…vazu cum prietenii se strapungeau pe la spate, cum iubitii nu erau iubiti si cum cautarile erau in van, in zadar…cum unii nu vedeau ce se intampla in jurul lor, oribiti de propriu ego fiind.
Si atunci, dragii mei, Fericirea deveni…nefericita.
Se duse pe butucul ei, singura, langa padurice, se aseza incet, lent…si-si studie rochia. “Uite…aici m-a atins acela…aici am fost smulsa…si aici am simtit ura…pentru prima oara in viata mea”.
Fericirea se ridica, la fel de incet, si disparu plutind ca un fum dupa arbori. Acestia o inghitira si ea disparu.
Si se spune ca atunci cand zmeii vor deveni Feti-Frumosi si neoamenii Oameni, atunci va iesi Fericirea dintre copaci si ne va imbratisa pe toti.
Si v-am spus povestea-sa, si pleca-voi pe-o saltea (zburatoare, na!).
Pam-PAM!
Ce aiurea…
…e sa renunti la un blog doar pentru ca AI SENZATIA ca … nu mai are sens sa-l tii.
Adica sa-l STERGI! Cu totul!!!!
Si fara sa anunti.
Pf. Dar…na…e proprietatea cuiva deci…I suppose e o.k….
Cum fac io la stres?
Pai depinde de unde vine stresu`. Dar avand in vederi ca nu-mi place sa zic in fata “depinde”…o sa zic niste chestii generale.
1. Fac misto de…cauza stresului.
2. Fac misto de mine insumi, de faptul ca-s stresat de chestia aia…si…I always look on the bright side! : )
3. Zambesc. Chiar ma AMUZ…ca mi se intampla MIE asta. (eu fiind PERFECT de altfel…pe bune. :D)
4. Cant. Ma joc. Ma vad cu oameni. INTREPRIND ceva…in general care sa nu implice stat singur. De stat singur/cu un singur om stau cand ma simt bine. :)
5. Scriu. Pe bune. Ma apuc sa…scriu…mie insumi…pe blog sau doar in drafturile mele muuuuult…iple (nimeni nu stie de ele!…inca!…dar as fi dispus sa le arat…mmm…catre 3 oameni) sau chiar mail-uri catre oameni apropiati/foarte apropiati.
….si….ajuta! NICIODATA nu ma apuc sa ma plang (prea mult cel putin) sau sa ma lamentez…maxim o mica explozie de cateva minute. Mi s-ar parea penibil si distructiv sa fac de-astea.
In rest… smyyyyyle! :) Life`s good, LG!
Panasonic!
Sony!…Samsung! (kkt, acu` tre` sa le zic pe toate, caci imi citesc blogul unii reprezentanti ai acestor companii, grrrrr) :D
Va iubesc pe toti pe rand!
Fericirea-i un lucru marunt (??!!!)
Alergam sa ne distram si uitam sa ne bucuram. Fericirea este un lucru marunt?
Saaaa muriiiiti voi, Tapinarii! Serios? Nu v-a iesit rima altfel?
Fericirea este ceva ce nu se atinge niciodata!? E, pe bune, Chirila!? Ce om trist tre` sa fii atunci…sau doar vinzi cumva bullshit-uri pseudoprofunde copiilor creduli?
Sa vedem deci. Dansam si jubilam si ne dezmembram
Si ne jucam
In capite de fan visam, iar mirosul de alean e doar vis
Pe-un alt taram
Caci prin blocuri si stradute si casute mic-micute
stai si zaci si tot contempli timpul ce trece inert
infect
fara niciun efect.
Capita e un vis frumos, dureros, ti-e lene sa o mirosi,
sa o simti, sa te prelingi, si te complaci sa zaci si te plangi
ca nu te faci ci doar te desfaci si te umpli de angoase
stari prea grase si deloc frumoase.
Si atunci, cum sa fie fericirea un lucru marunt, mai, Tapinarii? Fericirea are nevoie de miscare. Fericirea are nevoie de dorinta. De o…capita de fan. Fericirea are nevoie de “:)“ “:)” “:)””:)”:”) emoticoane galbene care in afara irealitatii Internetului imbecil si stupid si senil (cu toate accentele sale de vinil…) capata culori. Rosu, albastru, bleu…violet si un curcubeu de apus.
“Ghid de marketing spiritual”.
Oare exista cartea asta? Titlul asta? Similar?
Daca ar exista, as fi primul care ar cumpara-o! S-ar potrivi aaaattaaaaat de bine cu ce se intampla in jurul nostru…
Da, da! Si al tau!
Te simt, apropos, Omule. Si e al naibii de bine! (emoticon de zambet) “:)”
Plictiseala
Nu. Nu sufar de asa ceva. Si cred ca nu am mai fost plictisit din…liceu…desi nu tin minte nici atunci sa fi fost!!
Nu pricep cum oamenii se lasa prada PLICTISELII! Adica…atat de…lipsita de substraturi/activitati/incitare/dorinte/pasiuni/evolutie este viata lor? Cum poti sa zici ca “te plictisesti” cand ai ATATEA posibilitati de a te simti bine, de a CREA ceva, a FACE ceva, a MERGE undeva, a CUNOASTE ceva nou, a EXPERIMENTA, a EVOLUA?
Oamenii care se plictisesc pur si simplu sunt…lenesi…per total, in a lor viata, nu au dorinta de a experimenta, a isi “iesi din cochilia” in care stau…plictisitor de comod. Nu va mai plangeti ca va plictisiti! Transmiteti doar semnale negative!! In schimb, CONTRUIESTE ceva, lasa-te dus(a) de val…de moment.
Life`s Good. LG/Panasonic/Sony/Samsung blabla :D