A reinceput sa imi placa a scrie pe blog. chestiune buna ar zice unii. sau nu. poate-mi trece. hm. asa. ce voiam sa scriu….
ah da. deci a inceput sa imi placa sa scriu post-uri si sa nu le public imediat. m-am uitat acum in sectiunea aferenta lor si am vazut ca am PESTE 10 post-uri programate pe anul asta – primul cred ca va aparea undeva in luna mai…nu mai e mult.
Si am uitat ce am scris in el si nici nu vreau sa-l deschid! O sa fiu si eu surprins! Se numeste ceva de genul “am scris in ianuarie”. Ceea ce e adevarat.
Cred ca e interesant sa scriu vreo perspectiva asupra vietii intr-o anumita perioada a mea, sau deziderate/frici (nu prea evident, evident, ahem) si sa programez peste…ceva vreme…sa vad daca/cum mai rezonez cu ele.
Yep, mai scriu unul si il pun in…mmmm…iulie. da. Iulie simt eu ca va fi o luna excelenta! mhm.
Va iubesc pe toti pe rand!

a. si nu-mi mai place sa pun majuscule dupa punct. e mai simplu asa. si mai rapid.

Am chef sa caut o super activitate incredibildemirobolantintelectualartadinamicstaticaincitantaexcitantadeosebitaspeciala dar care sa NU se fi inventat inca!
as vrea sa inventez ceva!!! Adica…mi se pare acum ca NU trebuie sa stiu matematica, fizica sau chimie sa POT inventa ceva genial. O…activitate. Un fel deeeee…super joc! Oral sau pe tabla sau sportiv sau non-sportiv. ceva simplu in genialitatea sa.
ca mine, asa.

Sedeam io asa pe al meu virtual Tron al Gandirii si am realizat (pur intamplator, evident) cum ca Omenirea a inceput sa duca lipsa de Eroi. Insa nu orice fel de Eroi, ci “Eroi NEGATIVI”, acei Eroi MEMORABILI, carismatici, atractivi. Parca nu se mai creeaza, nici in filme, nici in jocuri.

Ori am devenit eu atat de imun la “carisma raului”, sau poate m-am deconectat de la media…de la ce se invarte in jurul nostru, ori carismaticele personaje negative au disparut. Nu mai sunt inconjurate de mister, nu mai au o motivatie clara, lipseste luciditatea lor, constructia perfecta, ingeniozitatea! Cele din viata reala, mai ales din Orientul Mijlociu, sunt tipice, banale, deloc ingenioase. Raman cele din fictiune…insa fictiunea anilor acestia, pentru mine, nu a construit nimic nou in ceea ce priveste
personajul negativ iconic.

De ce nu am vazut niciodata un mort zambitor? De ce trebuie sa fim atat de seriosi in ultima clipa? de ce nu putem sa radem in fata mortii? De ce nu putem sa fim linistiti, impacati, multumiti de ce am realizat? Prea seriosi suntem in viata, hai in Eternitate sa zambim!

Oamenii uita sa spuna “multumesc”. Oamenii spun in fuga. Oamenii alearga, se grabesc sa se prinda din urma, si de fapt nu prind nimic. Nici multumirea altora, deci.
Oamenii neglijeaza (si eu printre ei!) cand ar trebui sa fie atenti.
Multumesc, Omule.

Am PREA multe idei si PREA putin timp/spatiu si…uneori rabdare sa le pun pe toate pe foaie. Fie ea si digitala!
ce…frustrant! aaaAAaaaa!!!!!
asa.
mi-am scris o idee! :D