Picaturi de pian se lovesc, reci, pe sanul ei drept, in timp ce cu arcusul viorii el incearca sa le prinda, sa le adune, sa le miroasa, sa le guste.
Stropi de chitara sunt adunati de pe buzele-i, intr-un sarut aprig, sunet de padure, stropi de ploaie pe acoperisul unei colibe la malul marii. Geamat de tunet si inceput de simfonie cand, lasand arcusul de-oparte, el o cuprinse si, atingandu-i coastele reci cu mainile, infometat gasi cu gura intredeschisa melodia picaturilor de pian. Si o aduna, nota muzicala cu nota muzicala de pe pieptu-i dezgolit.
Cu unghiile infipte-n carnea-i cauta sa dezgroape secretele pierdute ale sirenelor, sunetele lor negre si pagane tragandu-l in neant de carne, fiori si placere.
Strigat ascutit de violoncel ii fu dat sa simta, atunci cand el, intr-ansa fiind, rupse orice ritm a oricarei melodii a oricarei simfonii. Crescendo aprinsera lumanarile placerilor, ascultand cum tobele inimilor bat din ce in ce mai repede, mai tare, mai adanc, cu fiecare acord al corpurilor impreunate, dezgolite.
Fluierul piciorului ei se incolaci, gol, pe trupul lui, parul ei ramase prins aprig in mainile sale, privirile se intalnira undeva, intre doua timpuri diferite si doua cantece de nimfe. Profund se pierdura in reverie, impletiti printre corzile ludicului si singuraticului bard, plutind si inaltandu-se inspre placerea suprema, strigandu-si dorinta intregului Univers. Explozie a simfoniei iernii, punct culminant al dezlantuirilor, se agata cu unghile de al lui spate, cu ochii inchisi si gatul intins precum o struna de chitara, daruindu-se placerii totale, sub privirile Zeilor.
Mana lui deveni piele pentru sanii goi ai ei, rasuflarea lor deveni vifor fierbinte intr-o noapte de iarna, placerea lor impreunata, misterul din privirea verde a unei femei frumoase sub lumina lunii.
Si apoi, intr-o explozie stelara de lumini si culori distrusera orice granita si, pasind apasat, tinandu-se impreunati, se regasira unu-ntr-altul printre muzica ce-o desavarsisera prin creatie
