K, am vazut in juru-mi mai multe forme de manifestare ale acestui sentiment. In cazul meu, se manifesta ca ceva placut, cu atat mai mult daca este si impartasit. Daca NU este impartasit (ceea ce se intampla rar, ahem…-n.r.), oricum este un sentiment de BINE, arata ca (inca) sunt uman, ca (inca) pot sa am sentimente de atasament/iubire, chestiuni frumoase zic eu.

Am vazut la altii ca DORUL inseamna tristete, pierdere, distrugere, durere. Dorul SEACA sufletul, desi le place intr-o masura sentimentul, desi este impartasit, ii si intristeaza. Creeaza dependenta si poate de aceasta.

Apoi, sentimentul de dor provoaca uneori inchidere in sine, jocuri mai mult sau mai putin mature, negarea lui, in special pentru a ramane rational/pragmatic/judecator. Unii incearca sa-l nege, sa-l stapaneasca, sa fie mai presus de sentiment, din diverse ratiuni.

Apoi, dorul uneste pe unii. Prin dor, cel iubit exercita o atractie de la distanta asupra celui ce-l doreste. Dorul vine de la persoana dorita la cel ce o doreste si il duce pe acesta cu un gand persistent, penetrant si afectiv.

Si da, cele mai frumoase momente din viata ta ar trebui sa fie cand persoana iubita/persoanele iubite, vin la tine si-ti soptesc “mi-a fost dor de tine”. :)