Am intalnit-o la un targ in aer liber.
Nu era asa cum spun poemele si cantecele;
Aveam noroi pana la genunchi si ea
avea iarba in par. Ce haos.

Am sarutat-o langa o lumanare la casa bunicilor.
M-a inghitit si m-a digerat;
Am devenit parte din stralucirea ei.
Am fuzionat, apoi am murit.

Ne-am casatorit intr-o biserica triunghiulara,
Atunci cand am aparut in costum, mi-a ranjit
si soptind “ce, nu ai genunchii ‘noroiati?”
Am luat o frunza din buchet si i-am pus-o in par.

Ne-am certat, dar am iertat-o la ziua ei de nastere

inconjurati de prieteni care vegheau asupra noastra.
I-am spus ca niciodata nu o sa o iert,
dar a incercat, zi de zi, pana cand am murit.