Megadeth este formatia cu care am copilarit, alaturi de Zeppelin, Maiden, Metallica, Floyd, Scorpions sau Sepultura.

Pe melodia asta am dat din cap la petrecerea de clasa a VIII-a.

In continuare mi se pare una dintre cele mai COMPLEXE piese heavy/trash metal, are `n` schimbari de ritm, este surprinzatoare.

Dave este de departe un chitarist mult mai bun decat Kirk Hammet de la Metallica. Dovada? vedeti de la 4:30. GE-NI-Al. Un solo de 1 minut. Doar el.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=3SuVkyRofnU&feature=related]

Si una dintre baladele lor arta.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=kXvBnRZ8tfU&feature=related]

Brother will kill brother
Spilling blood across the land
Killing for religion
Something I dont understand

Fools like me,who cross the sea
And come to foreign lands
Ask the sheep,for their beliefs
Do you kill on gods command?

A country thats divided
Surely will not stand
My past erased,no more disgrace
No foolish naive stand

The end is near,its crystal clear
Part of the master plan
Dont look now to israel
It might be your homelands

Holy wars

Upon my podium,as the
Know it all scholar
Down in my seat of judgement
Gavels bang,uphold the law
Up on my soapbox,a leader
Out to change the world
Down in my pulpit as the holler
Than-thou-could-be-messenger of god

Wage the war on organized crime
Sneak attacks,repel down the rocks
Behind the lines
Some people risk to employ me
Some people live to destroy me
Either way they die

They killed my wife,and my baby
With hopes to enslave me
First mistake…last mistake|
Paid by the alliance,to slay all the giants
Next mistake…no more mistakes|

Fill the cracks in,with judicial granite
Because I dont say it,dont mean I aint
Thinkin it
Next thing you know,theyll take my thoughts away
I know what I said,now I must scream of the overdose
And the lack of mercy killings

Azi fuseram sa luam clasicele cadouri de Craciun. Traiasca Gizas pentru ca a sustinut prin nasterea sa capitalismul si cresterea vanzarilor in trimestrul patru al anului…

Haos total in oras, in magazine, imbulzeaza pe strazi, oameni cu priviri fixe, colturile buzelor rigid nitel in sus, galopand cu sacose in mana. Adica fix ce urasc eu mai mult.

Ne-am invartit in doar 3 magazine – Himalaya, Mountain Experts si Carturesti.

Lasand la o parte cadrourile de Craciun, care oricum nu pot fi numite din motive…evidente…eu personal am platit peste 800 lei doar pe curu’ meu. Adica mai mult decat cheltuiesc eu pe haine, in medie, la 9 luni. :)

Mi-am luat pentru munte/Revelion – o mica butelie pe gaz, termos care rezista pana la -30 de grade, un rucsac 70 litri, f misto (cel vechi il am de la 17-18 ani, s-a facut deja varza…dar m-a tinut ceva vreme), INCA un polar (nu m-am putut abtine, era MULT prea tare…Cordura si Goretex…), niste pantaloni mai grosuti, cu niste patratele pe ei, mai trendy, asa, dar tot de munte si o mare geaca. Cred ca-i PRIMA oara in VIATA mea cand imi cumpar GEACA. Hm.

Exceptand polarul pe care l-am luat din Himalaya, restul am cumparat din Mountain Experts, de unde mi-am cumparat si bocancii Kayland. Recomand magazinul, au preturi mult mai mici ca in Himalaya, produse in regula. Himalaya clar recomandata muntzomanilor maniaci, care vor produse cu o MARE marca in fatza, dar care salta pretul la greu…

Am infpit totul, plus cadourile pentru pretini/iubiti/iubite/amante/amanti in rucsac, mi-am facut loc prin multimea maniaca si acum zac cu picioarele pe mobila din fata mea…si pun punct si acestui post.

Long live Gizas!

Respectiv o sa merem la SAMBATA! Cabana Sambata, din Fagaras. The decission is made, dupa multe optiuni, ratuciri, schimbari de idei, sentimente si ganduri. :)

Pozeeeee!

“Am vorbit destul despre mine, vreau sa stiu cine esti, vorbeste-mi tu…”
Eu.. eu sunt doar un om care vorbeste, rade si canta. Un simplu trecator. Un simplu om, cu simple placeri si simple idei si simple amintiri si.. simple iubiri.
“Asta ma face pe mine simpla?”
Crezi ca te iubesc?
“Pai… Bine, nu sunt simpla. Na. Sunt incapatanata si neiubita. Si… Si trista. Am nevoie de cineva.”
Simplu.
“Nu, nu stiu daca cineva simplu.”
Nu, zic ca e simplu sa gasesti pe cineva asa cum vrei tu.
“Simplitatea e o armura lucioasa si puternica intr-un razboi cu o lume complex de inutila si inutil de complicata. O lume fara tine. Fara ceva frumos in fiecare lucru simplu”
Te vreau.
“Simplu.”

“Nu. Dublu.”, vorbind cu barmanul comandand inca un pahar cu vodka rece. Vorbind cu paharul, comandandu-si inca o iubire la pachet din viata nimanui.

“Azi nu te-am auzit, nu te-am atins, nu te-am avut aproape, atat de aproape incat sa ma sufoci cu un cutremur din aer si puncte dinamice in plamanii mei din scanduri mancate de timp. Azi ziua a fost ca un drum plictisitor, din piept spre mainile de fum, catre nimicuri din nimicuri, e plictisitor si acum cand scriu, mai am cativa pasi pana la final.”
Unde vroiai sa ajungi?
“Acasa, acolo merg mereu.”
Acasa, acasa la cine?
“Casa mea e oriunde-mi deschizi tu usa.”
Bine ai venit!
“Bine te-am gasit”

Ea pe pat in casa, el holbandu-se pe geam.
Doua suflete. Cativa metri. Putine sanse.
“Raspunde sincer. Ce reprezint eu pentru tine?”
Un motiv, pentru ca vreau sa fiu mai bun. Un motiv, pentru ca vreau sa fii mai rea. Doua motive, pentru ca vreau sa te iubesc asa cum meriti.

Una dintre fostele cele mai bune formatii romanesti. Foste, desi mai canta dar… 2 bad. :)

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=u7FcEiYYG3E]

Tati, tati, ce-i ala un transexual?!

Nu stiu, intreba-l pe ma-ta, el stie!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=LWMPVjCgQPI]

“Nu te mai uita la mine ca la un pahar spart, nu sunt trasparenta si nici goala si nici atat de fragila. Nici macar nu m-ai scapat tu pe jos, tu doar ma aduni… Cioburi, cioburi.”
Imi pare rau ca nu am fost acolo cand ai cazut, as fi facut ceva…
“Ce? Ai fi oprit timpul si caderea mea? Ce? Nu fii prost, nu aveai ce face…”
Da. cioburi, cioburi.
“Uite, ti-ai taiat varful degetului, in buzele mele, cioburile cele mai ascutite, parca as fi un pahar de sampanie… Ce sange frumos ai, pacat ca nu ma poti lipi cu el…”
Te iubesc.
“Taci… Vorbesti prostii. Mai ai doua cioburi… Aduna.”

Apune soarele, ce frumos.
“Apune chipul tau in ochiii mei, adoarme marea-n lacrimi si adorm si eu obosita de dorul tau, si tu te uiti la un cacat de apus in loc sa ma trezesti sa-mi spui ca ma iubesti…”

…………………………………

Catre cel de acum:
“Atinge-mi varful nasului cu degetul aratator si spune-mi “tu”.”
Ce joc idiot.
“Nu fii rau, nu e idiot, el m-a invatat asta. E ceva frumos.”
Daca el te-a invatat sa te joci astfel de jocuri, de ce nu te-a invatat sa te joci si cu el?
“Taci, el nu s-a jucat cu mine. Ma iubeste.”
Da si eu sunt el, nu? Ha.
“Taci, taci taci.”

Uite cum respira, incet si cald. Zici ca respira matase invizibila, dintr-un aer independent de finete fluida, a unui dor de duca in rai.
“E mort; de fapt, esti si tu mort.”
De ce?
“Imi mangai visele cu plictiseala dorintei tale de a fi fericit.”
Sunt chiar asa de trist?
“Da.”

Razand cu pofta, frumosa ca de obicei.

Vad cu incetinitorul, totul.

Copilul tragea de o mana. O mana rece, de mama. Vad vitrina aburita de mana si rasuflarea calda a copilului.

Vad cu incetinitorul totul. Alb-negru.

Ochii cascati ai copilului buclat se contopesc cu vitrina, cu ceea ce se afla in spatele ei. Mama trage, copilul se lipeste cu un scancet de sticla.

Aud totul in doua culori – gri si negru.

Si acum, cu viteza `Hai mai repede, nu te mai prosti, n-avem timp de mofturile tale, idiotule! Te pleznesc!!`

Simt tot curcubeul

Mana copilului, cu dorinta, se departeaza de vitrina. Ochii ii raman lipiti insa pe jucaria din lemn simplu. Vitrina, nesimtitoare, facea ceea ce trebuia sa faca – un obiect despartitor. Tras violent, copilul se desparte, cu chipul intors inca. O mana cade grea pe crestetul lui. Mana de mama. Si atat. Si ura din viitor.

…………………………

Eu personal, o urasc. Imi trezeste doar dezgust. Dezgustul, da, este un sentiment destul de banal. Atat de banal incat cred ca ea-l merita, apropiindu-se de banalitatea mamei, aproape vulgara.

Cu ura e altceva. Cand urasti, esti, devii ceea ce urasti. In aceeasi directie, cand iubesti, esti, devii ceea ce iubesti. Dar imi permit sa o urasc si ma cobor lejer la nivelul ei, pentru ca ma urasc cu patima, la fel cum ma si iubesc, exact ca cel mai banal egocentric.

Asa ca o urasc. O urasc pentru ca in timpul facultatii, acum 3 ani, statea de vorba numai cu colega ei, la fel de neinteresanta ca si ea. La fel de lipsita de orice umanitate, principii, lipsita de orice etica si vointa.

O urasc pentru ca s-a culcat cu ala doar pentru ca a combinat-o in modul cel mai stupid si mai imbecil spunandu-i “sa stii ca mie chiar imi pasa”.

O urasc pentru c-a tacut, umilita, vinovata, cand a ramas insarcinata. O urasc ca s-a crezut capabila de a-l creste pe `ala mic`. O urasc pentru ideile pe care nu si le spunea, doar pentru ca ta-su o facea proasta in copilarie. O urasc pentru ca se razbuna acum pe fiu-sau. O urasc, pentru ca nu se uraste ea! O urasc, pentru ca desi nu exista, ea este! O urasc, pentru ca eu am creat-o, deci, este dreptul MEU sa o URASC! URA!!!!!!!!!