Marti am reusit pentru prima oara performanta de a da o stire falsa. Cam total falsa. :D Despre plecarea unui tip, director, din cadrul unei companii.
Stirea a iesit asa din cauza unei “glume” a unui angajat a respectivei companii care mi-a transmis cum ca seful sau direct nu mai lucreaza acolo si ca, mai mult de atat, nici nu a fost inlocuit pana in prezent, dandu-mi detalii ce mi s-au parut reale si, evident, din cauza mea pentru ca m-am hazardat neprofesionist crezand un singur om.
Am incercat sa verific informatia sunand pe acel ins de vreo 10 ori, apoi pe general manager, care mi-a zis sa-i dau pe mail si nici pana in ziua de azi nu a raspuns. Apoi am sunat o data la relatii cu presa si nu a raspuns nimeni. Drept pentru care am dat stirea dintr-o singura sursa si niste zvonuri…(greseala mare)…
…stirea dovedindu-se falsa, ulterior.
Drept pentru care am reusit sa si apar in presa, cu nume and tot, facandu-ma EU de rahat (ceea ce nu prea-mi pasa in mod special…) dar, din nefericire, publicatia la care lucrez fiind implicit si ea afectata.
Ce am invatat, dragii mei, si ce puteti invata si voi? Faptul ca INDIFERENT de nivelul companiei, fie ea Microsoft, Vodafone sau HP, aceasta este condusa in primul rand de OAMENI.
Care OAMENI, indiferent daca poarta sau nu costum, pot avea la un moment dat chef sa “faca misto”, in cel mai romanesc mod cu putinta. Daca ai o functie inalta, nu te face mai inteligent/rational/uman, ci doar iti intra, in unele cazuri, mai multi bani in buzunar.
Ce am mai invatat eu? Faptul ca nu renteaza sa crezi un singur om, IN GENERAL in viata, si cu atat mai mult in presa sau in domenii unde poti influenta opinii exterioare.
Si un sfat direct de la red. sef. (care o sa ma traga de urechi ca scriu asta aici, dar e usefull in general…)
“Dezvolta-ti simtul critic, al neincrederii cu granita catre paranoia :). Pleaca de la ideea “lucrul asta pare neadevarat si trebuie sa demonstrez absolut sigur ca e adevarat”, nu invers “lucrul asta pare adevarat, n-am gasit inca niciun motiv sa cred ca e neadevarat, rezulta ca e adevarat”. Paranoia (altii ii spun rigurozitate impinsa la extrem) e cel mai sigur prieten al jurnalistului, care te fereste de gafe si te tine cu picioarele pe pamant, lucru esential ca jurnalist”.
…si as adauga in unele cazuri, si in viata de zi cu zi. :)