2012

Da ba. Deja stim cu totii ca 2012 este NOUA data la care “se va sfarsi lumea”. Ultima fuse prin 2000…ca era un an comercial, inceput de mileniu, bla-bla.

Acu’ insa exista cica si niste “dovezi” – calendarul mayas se termina in 2012, nu`sh ce alt calendar de prin regiunea Iberica la fel si mai exista si niste oameni de stiinta care sustin ca polaritatea Pamantului se va schimba in acea perioada. Inversarea polilor magnetici, da, ar putea fi o problema (n-ar mai functiona cum trebe’ chestiile electrice/de comunicatii/busole and shit…), dar in niciun caz n-ar fi sfarsitul lumii.

Oricum, suntem in 2009, si ieri am mers in Switch (zona Lipscani). A manca ceva, a bea un cico, alea-alea. Pe drum, am trecut pe langa o librarie, unde, MARE de tot si KITCHOS, trona un mare afis – reclama la o carte.

SFARSITUL SE APROPIE!!!!! 2012 – CUTREMURE, DEZASTRE, INCENDII SI POTOPURI!!!!!

Repet. Este 2009 si DEJA a inceput. CE a inceput?

Distrugerea mediatica – CARTI penibile si de 2 lei, FILME Hollywood-iene de UN LEU, INTALNIRI televizate OTV-iste (deci de 0,5 bani), aparitia sectantilor si asa-zisilor propovaduitori ai Apocalipsei ce rasar ca melcii dupa ploaie cand ti-e lumea mai draga.

TOTUL, evident, pentru a castiga BANI de pe urma SFARSITULUI LUMII! Mmm…sarmanii autori ai cartilor, daca chiar ar crede ca exista acest sfarsit, nu stiu cat timp ar mai avea sa se bucure de sumele acelea…dar totul e…pf.

Pe langa acestea, ma astept la tot felul de glumite idioate de genu’ “Hai draga sa facem dragoste, ca tot vine sfarsitul lumii…harharhar!”.

Intr-un fel, da, MERITAM sa murim cu totii. O mare epurare.

Ganduri de seara

Iti plac orasele?…
Mie doar noaptea
si doar cele care stau
zacand pe malul unei ape.
Tu, cu sufletul tau chinuit
intr-un vagon infect-murdar
lepezi priviri adanci asupra apei,
vezi zodiile lui cusute
prin luminile reflectate.


Treci pe langa ele,
si le vezi,
si le auzi.
Si le simti romantismul -
al becurilor romantism,
intocmai ca al lunii
reflectate in lac.
Sunt romantic azi.

Va plac orasele?
Mie imi plac.

Doar noaptea, inainte sa plec…


scriu pentru a dovedi
gandesc pentru a crede
citesc pentru a cunoaste
iubesc pentru a plange
ma joc pentru a rade
uit pentru a fi iertat

Parintii si tehnologia

MAMA.

Totul a inceput acum vreo 9-10 ani. Era perioada 486/Pentium I.

Am invatat pe mama cum sa deschida computerul. Apoi, i-am facut schite, cu liniuta de la capat:

- Apesi buton mare – “deschidere computer”. Scrii cand iti apare negru NC.com. (Norton Commander, din DOS – n.r.)

- Apesi pe sageata de jos de 5 ori, ajungi la “jocuri”, apesi tasta mare din dreapta – ENTER.

- Mai apesi de 2 ori si ajungi la TETRIS. ENTER iar.

- Cauti Tetris.bat, apesi Enter.

Cu constiinciozitate (muama ce cuvant complex…), mama a invatat pe de rost (!) aceste miscari. Daca se modifica ceva sau aparea ceva nou pe ecran, se TERMINA tot procesul. Reset, reluare. Daca se repeta, ma/ne chema sa rezolvam. De obicei, tasta ESC (stanga sus) rezolva problema inopinata.

Au trecut anii. A aparut Windows-ul – ’95, apoi Windows ’98. Miscare de mouse. Reactioneaza la miscarile mainii. La ce nivel ajunsese tehnologiaaaaa… Click. Diferenta dintre click si dublu click – dificila. DE CE dublu click!? Pfa, nu`sh mama…asa s-a gandit Bill Gates…e chiar util…In prezent, mama da dublu-click pe orice, nu conteaza. Sa fie sigura.

- Start, shut down.

- Daca apare ceva pe ecran, o casuta de eroare, sau ceva… de principiu apesi ori CANCEL ori acel “x”-ulet din dreapta sus.

Numai eu stiu de cate ori am fost sunat in cele mai (ne)potrivite momente ca sa aud “mi-a aparut CEVA pe ecran!!!! CE FACCCC?!” :)

Au mai trecut anii. Prezent. Windows XP (ma #(*@! pe Vista). Internetul de mare viteza. Broadband.

- Creare e-mail. Complex dar invatat destul de repede cum sa “check e-mail” si scris e-mail.

- Microsoft Office (Word), deja prea complex. Eu scriu.

- Erori, la fel. Dificil.

Per total insa, fata de acum 9-10 ani, o evolutie considerabila.

Pe segmentul de TELEFONIE MOBILA!

- Butonul verde, raspunde. Butonul rosu, inchide. (invatat repede – e destul de logic. Ca la semafor…).

- SMS-uri. Nope. Naspa. Complex.

TATA.

Minutios. Atent la detalii. Inainte de a instala CEVA…ORICE…citeste TOT. Inainte de a apasa NEXT (de vreo 5 ori, cum se intampla de obicei), el citeste TOT.

Daca se defecteaza ceva/nu mai merge cum trebuie…cu miscari LENTE…fluente…si CONCENTRATE, se duce la HELP. Citeste IAR, tot. Nu se lamureste, ma lasa pe mine, desi eu de 2 ore ii spun sa ma lase ca rezolv imediat.

NU, totul ca la carte, ca DE-AIA exista HELP!


Mama este una dintre cele mai bune profesoare EVER, tata este diplomat in MAE. Ambii, oameni super-culti si cu picioarele pe pamant, cititi, cultivati si realisti. Tot respectul si iubirea!

Insa, cand vine vorba de tehnologie…frate!

De ce am scris acest post:

1. NU vreau sa pierd contactul cu lumea tehnologiei/informatizarii, NEVER EVER! Nu vreau ca al meu copil/ai mei copii sa trebuiasca sa ma invete cum sa trimit holograma mea…m-as simti nitel jenat ca nu stiu ceva DE BAZA…

2. Mai nou, ai mei ambii parinti au inceput sa trimita pe mail-ul meu personal SPAM-uri. Respectiv, acele mail-uri anoste/banale/deloc funny cu POZE aranjate in Photoshop/facute in flash, bancuri la care nu zambesc sau texte presupus-amuzante. )(&@$%(!&)(#@!*()# Da, cine stie cat va mai dura pana cand vor realiza ca acestea sunt BANALE si circula online PESTE 123901924812034858123094 de mail-uri de acest gen, pe intreg globul.

3. Articolul l-am scris dand exemplu pe ai mei, dar stiu si `n` altii care prezinta aceleasi simptome de “anti-tehnologii”.

Idee de blog

…vin cu INCA o idee de blog. Daca s-a facut deja…pana mea, eu nu vazui pana acum.

Initial pe blog sa posteze doar 1-2-3 persoane, ulterior si altii, in functie de contributie.

Blog-ul sa fie dedicat postarii DIALOGURILOR ce au avut loc PE PLATFORME DE MESAGERIE INSTANT. Si ATAT. Unele dintre dialogurile pe care le port eu sunt de-a dreptul hilare, ma trezesc uneori razand ca bou` de unu` singur in redactie, cand vorbesc cu cineva pe vajnicul serviciu de mesagerie instant. De ce sa nu se amuze si altii?

Initial ar fi poate greu sa formezi o comunitate de oameni care sa posteze dialoguri amuzante, dar ar fi super tare fiecare sa vina cu copy-paste – “ba, sa vezi ce-am vorbit ieriiiii!!!! Na de radeti/plangeti/uimiti-va!”

Unele dialoguri ar fi educative, evident – “cum sa NU vorbesti pe Internet cu prietena/prietenul” “Ce sa zici si CUM sa zici pe net” sau “Folosirea emoticoanelor intr-un dialog – intru o mai buna oralitate (cu exemplu!)”.

Poate prin intermediul unui astfel de blog, oamenii ar incepe sa scrie CORECT, sa disocieze mesageria instant de realitate insa totodata subliniind si importanta marita pe care o au astfel de servicii in viata de zi cu zi.

(evident, pasul 3 ar fi si introducerea de clip-uri “home made” :D )

Colectionez Sindromuri