“Varza” este un cuvant dulce…
CUM sa ai gen…multi ani…si sa nu STII ca SOARELE este mai mare decat Terra sau sa prezinte ca o NOUTATE ca omul a ajuns pe Luna?!?!
Da, exista si este in Bucuresti, si pare normal acel om… :D parinti normali, creier normal, ba chiar si munceste undeva, unde este nevoie de niste engleza and shit.
Gizas.
Azi este luni. O zi de mare angajament, un nou inceput de saptamana in care ne putem afirma!
Si saptamana soundtrack-urilor faimoase.
Azi, Requiem for a Dream – cantat la electrica. (am ales versiunea aceasta fiind “mai altfel”…toti stim originalul)
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=wyvN0LzXxrI&feature=related]
…si nu stii cine dracu` sunt.
Adica ai asa, o vaga BANUIALA, iti aduci aminte, ca prin ceatza, ca i-ai vazut CANDVA…UNDEVA!
Mi s-a intamplat deja de PREA multe ori frate! Incep sa cred ca am o memorie FOARTE proasta, la dracu’!
Asa, ce ziceam…? A, da!
Azi eram in metrou si vine o tipa spre mine. Se uita fix in ochii mei si-mi zambeste. Eu de obicei ma sperii la chestii de-astea, stiind ca sunt foarte atractiv (ca-n reclama Axe), nu reactionez in niciun fel!
“SALUUUUUUT AAAAAALEXXXXXXXXXX!!!!!!!!!!! Ce mai faaaaaaaaaaaaaaaaci!”
Raman blocat gen 2 secunde.
“HEYYY! Salut mai, bai…ce sa fac, uite merg spre birou…sunt nitel praf, somn, n-am dormit, alea-alea, ha. ha… ha!(?)”
“Daaaaa…stiu, tot somnoros ai ramas, huh?”
(WHAT THE…FUCK!?) “MMmm…da ma, pai nu ma stii!?” (CINE dracu’ ESTI?! Imi PARI cunoscuta, da…dar….Gizas, si mai am 2 statiiiiiii!!!!!!!!”)
“Eiiii…si ia zi, cu cine ai mai vorbit? Pe unde ati mai iesit?”
(mama, ce intrebari! Din ce grupa de prieteni oi face si tu parte!??!) “Bai, eu-s mai conservator asa…cu aceeasi…ma rog, lately am mai cunoscut niste oameni interesanti…munte and shit!”
Si astfel, am vorbit cu asta fata vreo 5 minute fara sa am HABAR nici in clipa de-acu’ de unde ma stie si de unde ar trebui EU sa o stiu. Si NU e DELOC prima oara cand mi se intampla asta! Este gen a saptea-opta oara in ultimii 2-3 ani…
Ce ma amuza este ca in general scap fara ca oamenii sa se prinda ca nu am NICI CEA MAI VAGA idee cine sunt ei.
Lecitina, here I come!
Noul meu procesor, in teste. DA, stiu, se vede intunecos, asa se schimba cand pun pe YouTube, pf…
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=2enb_4A0dko&feature=channel_page]
Unul dintre cele mai faimoase tari cupluri muzicale ever!
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=9hUy9ePyo6Q]
Am inceput din ce in ce mai intens sa simt nevoia de a ma deschide total fata de o mana de oameni. The closest of closest ones.
Nu inteleg relatiile in care ascunzi CEVA. ORICE. Nu le MAI inteleg. Si aici nu ma refer exclusiv la o relatie de cuplu, unde este si mai anormal, ci la orice relatie foarte apropiata.
Am facut greseli in trecut, am avut impresia ca nu mi-ar fi acceptate anumite “defecte”. Marunte episoade din viata mea, dar si continut fizic al…sa zicem…camerei mele, erau semi-mascate.
Acum nu mai vreau asta. Din contra. Simt nevoia de a-mi fi “violata intimitatea”. Simt nevoia din ce in ce mai acuta de a lasa the closest of closest ones sa ma CUNOASCA, cu adevarat, TOTAL, unii dupa muuuuulti ani. Vreau sa ii las sa roam around la mine in camera si sa le zic…”Du-te. Uite-te. Afla-ma, in cele mai intime amanunte fizice si psihice. Uite, deschide sertarul asta, uite-te pe scrisorile astea, uite-te pe fotografiile astea, intra-mi in mail, citeste TOT ce vrei…cunoaste-ma dracu’! “.
Daca voi fi acceptat si DUPA aceea, dupa ce omul a vazut parte din viata mea, fara nicio perdea, dupa ce mi-a patruns poate in cele mai intime colturi ale existentei mele, atunci stiu sigur ca acel om este cu adevarat special si ca ma accepta atat cu partile mele frumoase cat si cu cele umane…slabe…urate…
Imi cer iertare prietenilor…si stiu ei cine sunt…pentru momentele cand nu m-am deschis cum se cuvenea, cand nu am comunicat cum trebuia, cand m-am ferit si mi-a fost teama sa nu “descopere” cine stie ce…Poate ca acel ceva, daca l-ar fi stiut, m-ar fi umanizat mai mult.
“Cel mai complex muzician artist roman”, spune Blonda. Si a doua constanta a ei. :)
Ada Mileaaaaaaaaaa
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=vmtg3aGGNPU&feature=related]
Mai jos, top 10 filme romanesti, din toate timpurile. Subiectiv. So…nu-mi sariti in cap! :D
10 – A FOST SAU N-A FOST?, regia Corneliu Porumboiu Mi se pare cea mai buna comedie de dupa `90. Jumatate din film este o emisiune TV despre Revolutie, jumatate arata ce se intampla inaintea transmisiunii LIVE. Un film pentru “fanii” OTV.
9- BALANTA, Lucian Pintilie Un film cu un ritm foarte placut si potrivit, cu o combinatie “pintiliasca” de nationalism si derizoriu.
8 – CEL MAI IUBIT DINTRE PAMANTENI, Serban Marinescu – - Pentru ca este unul dintre primele “filme bune” lansate dupa caderea regimului comunist si care, hmmm…se pare ca a si lansat seria aparent interminabila de productii ce trateaza aceasta tema.
7 – MIHAI VITEAZUL, Sergiu Nicolaescu desi nu sunt deloc fanul lui Nicolaescu, acesta mi s-a parut un film excelent, dintotdeauna. In special datorita jocului foarte bun al lui Amza Peleea care (iar) a aratat ca nu este doar un foarte bun comediant ci poate juca si orice alt rol.
6 – MARFA SI BANII, Cristi Puiu Unul dintre primele (sau chiar primul?) film regizat de Puiu – si a inceput cu dreptul. Amuzant, frenetic, actual, jucat bine, aici l-am si remarcat pentru prima oara pe Dragos Bucur.
5 - FURIA, Radu Muntean O Drama excelenta, o aparitie “de vis” a lui Adi cel Minune, jucat foarte bine, poate nitel exagerat pe alocuri (tiganii sunt prea…TIGANI)
4 – TRAIN DE VIE, Radu Mihaileanu Film vorbit in franceza, regizat de un roman, istoriseste intr-un mod foarte empatic, uneori direct, povestea locuitorilor unui satuc locuit de evrei, din timpul celui de-al doilea Macel Mondial.
3 – MOARTEA DOMNULUI LAZARESCU, Cristi Puiu Film ce a primit peste 20 de premii la nivel international, actori premiati, consider ca aceasta este productia ce a deschis cu adevarat ochii lumii asupra valorii pe care o poate afea cinematografia autohtona. Nu este pe gusturile oricui – unii il considera pur si simplu…plictisitor, fara sa vada partile profunde din el. Premiat la Cannes.
2 – 4 LUNI, 3 SAPTAMANI SI 2 ZILE, Corneliu Porumboiu Nu ar trebui sa comentez, toata lumea il stie si daca nu…iesi din pestera! Unicul “defect” al sau este, poate, ca nu consider ca cei de peste Ocean l-ar intelege cum trebuie.
1 – MOROMETII, Stere Gulea Considerat de multi ca cel mai bun film din istoria cinematografiei romanesti, nu pot decat sa fiu de acord. L-am vazut de vreo 2 ori integral si in rest, fragmente. Excelent jucat,Rebengiuc este INCREDIBIL, regizat foarte bine.
MENTIUNI SPECIALE – Filantropica, Occident, Senatorul Melcilor, Dacii si E Periculoso Sporgersi.
Ne asezam la masa. Nu conteaza restaurantul, in majoritatea este la fel.
Suntem intampinati foarte formal – “Buna ziua, poftiti meniul”. Mai apoi, dupa 5 minute, cu gesturi ample, ne ia meniurile si, la fel de formal “Cu ce va putem servi? Aha…asa…doriti si o salata langa peste? Mhm…da…Desert doriti?”
Pleaca. Dupa 15 minute, ne aduce mancarea. “Comanda dumneavoastra, va urez pofta buna!”
K. Sesiseaza cineva ceva gresit? Hai sa va zic ce ma deranjeaza.
POLITETEA EXCESIVA! Omule, facem parte din aceeasi rasa. EU nu am 70 de ani si, thank God, nici nu arat ca si cum as avea. TU, cel angajat ca si chelner, esti de o varsta similara cu a mea. In alte circumstante, ne-am fi vorbit fara nicio problema cu TU.
De ce simti sa pui distanta intre MINE, clientul tau, si TINE, ca reprezentant al restaurantului? Chestiunea aceasta ma respinge, ma face sa ma simt deloc confortabil. Daca as incerca o gluma cu TINE, draga chelner, stiu ca ai zambi politicos, din coltul buzelor, si ai pleca, oripilat de non-conformismul meu.
2 exemple pozitive!
Un tip din Jos Palaria, care este EXTREM de viu si care glumeste, face misto, rade si data trecuta cand am fost acolo chiar a venit sa dea noroc cu mine, recunoscandu-ma, desi nu eram in “aria lui de acoperire”. Super tare, m-a/ne-a facut sa ne simtim BINE VENITI in acel loc, “de-ai casei”.
In Canada, TOTI chelnerii din TOATE restaurantele/locurile unde se mananca sunt SUPER VII! Ma asezam la masa, singur sau cu cineva, si invariabil tipa/tipul care venea sa ne ia comanda radea, ne intreba “How are you today guys? Came for the greatest lunch ever? My name is Lidia, if you need anything…just wave your hands! :) ” Ma facea sa ma simt SUPER welcome.
Dar nu, la noi, 9 din 10 angajati sunt instruiti sa fie PREA politicosi si implicit formali. PREA formali. Shit man…daca as fi patron de restaurant…i-as da afara pe acestia cat ai zice “Buna ziua, v-ati hotarat?”
Si la asta m-a obligat Blonda 2 lucruri, ahem:
- Sa nu dau copy-paste dialogului purtat cu ea pe messenger
- Sa scriu doar “the one and only, the man in black”!!!
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=CctaP71iNuQ]