Nu’sh cum naiba reusesc tot timpul sa fiu in intarziere cu CEVA!!!!!!

Plec pe sunet de “Phantom of the Opera”! :D

Si cu anuntul disponibilizarilor de la CFR…ahem.

Luaram tichete de tren (ce comunist a sunat!), diseara purcede-vom spre SIBIU, orasul unde o sa ma mut cand o sa ma fac mare. :)

PS- de ce pana mea nu am si eu sange de ardeal?
PS2 – un bilet intreg de tren Bucuresti-Sibiu este peste 40 de lei!!! Gizas CRAIST!!!

Astazi am avut ocazia de a discuta cu un manager roman care lucreaza intr-o companie de origine coreeana. Unul dintre foarte putinii de altfel, in Romania.

Printre subiectele legate strict de afaceri, am intrebat si de diferente culturale. Ce am retinut interesant:

- Un coreean apreciaza mai mult salutul lor traditional, aplecare usoara a corpului si privire in ochi, decat vajnica si clasica strangere de mana. O accepta insa si pe aceasta, fara sa se simta jignit
- Inmaneaza aproape invariabil cartile de vizita cu doua maini intinse in fata si o usoara aplecare a corpului, uitandu-se in ochii interlocutorului.
- Tin foarte mult la punctualitate
- Coreenii vorbesc mai rar, apasat, mult mai la obiect decat noi, spirit latin.
- Managerii coreeni “nu impun, ei conving”. Sunt genul de oameni care discuta democratic, la o masa rotunda, trecand peste functiile avute in companie.
- Oameni foarte persuasivi, axati pe rezultate, seriosi.
- Mai calmi decat noi, cel putin aparent.
- Se bucura mai mult cand reusesc un pas mic care apropie compania de un rezultat mare, decat rezultatul in sine.

Materialul intreg o sa-l puteti citi integral pe DailyBusiness.ro very soon.

Nu, nu ma las de a posta aici saptamanal fotografii facute de mine pe unde merg, doar ca n-am avut deloc timp sapt. trecuta… asa ca pun doua. :)

Saptamana trecuta…cea a naturii moarte.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Dys1_TuUmI4]

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=28SG044wgHg]

Azi am facut in mod oficial doi ani de cand lucrez pe-aci. Si da, stiu ca nu va intereseaza, de-aia zisei si acel “personal” in fata titlului propriu-zis.

Da, inainte de treaba asta fluctuam. Este prea tare sa gasesti un loc, ORICE loc (si e valabil cred pentru toti si toate) in care sa iti PLACA (in cea mai mare parte a timpului) sa vii sa muncesti. Am ajuns sa consider ca alegerea si gasirea unui loc de munci care sa ofere SATISFACTII pe mai toate planurile este aproape la fel de important ca…de exemplu…o relatie de iubire profunda dintre doi oameni.

In mod special la asta meserie, cea de jurnalist, imi plac trebile de LIBERTATE, NON-CONFORMISM, DIVERSITATE si, pe plan intelectual, faptul ca ZILNIC stau pe Internet si ma ciocnesc de stiri interesante din ORICE domenii. In 2 ani mi-am imbogatit simtitor cultura generala si locul asta a devenit deja parte din mine. Vorba unei colege…”Ba, daca ne da afara sefu’, cre’ ca un timp o sa ne intoarcem din inertie sa lucram! Eventual o facem si pe gratis!” (NU bossu’, era doar o GLUMA!!!!!! :)) )

Ce NU imi place este faptul ca imi @#(*%*(@#$ ochii zilnic. Uneori imi fac praf si nervii, dar cred ca treaba cu nervii este valabila in orice domeniu.

Avand in vederi ca stiu ca sefu` citeste randurile astea (kkt!) tre’ sa-i zic ca… sa mor de-l inteleg cum dracu’ ma si NE suporta uneori! Bravo Mihai, ai super nervi! :D

Jesus of Nazareth, Zeffirelli. Last Temptation of Christ, Scorsese. Jesus Christ Superstar, film al lui Norman Jewison si chiar The Passion of the Christ, de Gibson. Pentru a enumera doar pe unele dintre cele mai bine realizate filme despre viata (si mai ales moartea) lui Iisus.

Toate sunt drame. Toate ar trebui sa fie CELE mai MARI si PROFUNDE drame. Pana la urma, este povestea omului-zeu ce moare pentru a ne salva sufletele. Este schingiuit, biciuit, tras in cuie, rastignit pe cruce, mancat de corbi, per total…o pleiada de chestiuni nu prea placute.

Si cu toate acestea, ieri a sesizat o chestiune foarte interesanta o prietena de-ale mele.

“Bai…filmele cu Iisus ar trebui sa fie cele mai tari si dureroase drame si cu toate astea…aproape NIMENI nu PLANGE efectiv cand le vede!!!”

Si da, cam asa e! Adica lumea plange cand moare DiCaprio in Titanic, cand moare Mel Gibson in Braveheart sau Russel Crowe in Gladiatorul, dar cand Iisus este tras pe cruce…lumea doar… contempla. A, de fapt…chestionata de mine Blonda a zis ca a plans a TREIA oara cand a vazut Patimile lui Iisus. Dar ea a plans recent si ca a murit Elvis Presley, deci nu e relevant.

Motivul pentru care lumea nu mai SIMTE cum trebuie drama lui Iisus este simplu: subiectul este MULT prea cunoscut, MULT prea intalnit, MULT prea comercializat, MULT prea bine impregnat in creierele noastre, inca de mici. Este normal ca o poveste auzita de ‘j’ mii ori sa nu mai impresioneze ca prima oara. Apoi ar mai fi faza ca multi dintre noi se dau insensibili sau atei, ca “totul este fictiune, manipulare religioasa. Omorati in numele lui Iisus! Cruciati…ARDETI-I PE PAGANI!”.

Pana una alta, astept si eu ca omul crestin ce sunt (si primul si cel mai mare fan al lui Iisus – vedeti bancurile) acel regizor genial care sa realizeze acel film incredibil despre viata Mantuitorului, care chiar sa ma faca sa SIMT foarte puternic. Poate pana la lacrimi.

Deocamdata ma limitez sa plang la Braveheart, hahah! :D

Una Live, sa o vezi si la fata, si una bucata melodia de-mi place mie in mod special…

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=LnOywytYP7A&feature=related]

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=cJiBtaGM9gM&feature=related]

Toti avem frustrari pe care ne vine sa le urlam, sa le spargem, sa le explicam, sa le ANIHILAM cumva, sa le diminuam. Stari din alea de angoasa, de-ti vine sa ucizi pe cineva…sau pe tine insuti. Moment in care consider ca fiecare om ar trebui sa aiba CEL PUTIN un prieten caruia sa-i poata spuna ORICE, dar ORICE, absolut…TOT in legatura cu acestea!

Bai, nu inteleg o treaba… de ce aud din ce in ce mai des ca unii oameni au MAI MULTE GRUPURI de prieteni dar care nu pot interactiona intre ei, pentru ca nu s-ar intelege!? E…adica STIU ca-i NORMAL, asta-i si cazul meu, dar daca stau sa ma gandesc nitel…daca prietenii TAI nu s-ar intelege intre ei daca i-ai pune fata in fata…inseamna ca TU, ce ax central al acestora, ai unele…probleme de personalitate. Multe fetze, multe feluri de a fi, astfel incat sa fii primit de catre TOTI acestia! Hmmm…good shit!

(deci asta va fi un post OPTIMIST, in totala discordanta cu cel precedent. Acest lucru dovedeste, inca o data, cat de consecvent si stabil sunt. Multumesc.)

Bai deci ADOR oamenii sociabili si deschisi, cei care constientizeaza ca traim in societate si estem cu totii oameni!

Ieri fusei intr-un barulet a bea un ceai. Care ceai s-a transformat, ca de obicei, in mai multe, vreo trei… Si stateam noi asa pe-acolo si vorbaream si alea-alea si la un moment dat m-am apucat sa zic un banc cu…aaa…Iisus, evident.

Abia incepusem sa relatez in stilu-mi propriu si personal acel banc cand apare tipa cu ceaiuri. Ii multumesc frumos, ii zic ca-i raman dator vesnic si fata, nonsalant, se opreste si-mi zice sa iau de la inceput bancul, sa-l auda si ea. Tadaaaaaa, super tare! Si spun pana la final bancul, rade copios face cu ochiul si pleaca. Toata seara cat am stat a zambit non-stop mai ales cand trecea pe langa noi. M-a binedispus foarte mult prezenta unui OM, care ma trata ca pe-un egal, nu ca pe un client sau mai stiu eu ce.

Apoi, vis-a-vis aveam alti colegi de ceai care, la plecare, au trecut pe la noi si ne-au salutat, pur si simplu, asa, si una dintre persoane a zis ca-i place de noi! :) Pur si simplu, n-am purtat niciun dialog cu ei sau ceva de genu’ dar…eram la 2-3 metri unii de altii deci… Foarte tare ca ne-a aruncat o vorba buna, la care am raspuns ranjind ceva similar (si adevarat de altfel, pentru ca si eu i-am spionat nitel, fiind fire inchizitiva and curioasa).

Ce-mi mai place… LUMEA care tine neaparat sa ma cultive! In ultima saptamana am primit mai multe carti printre care remarc in mod special Filozofia si Istoria Religiilor (chiar voiam sa ma mai cultiv pe segmentul asta…) si Adevarata Viata de Gheisa. Prima carte e de la Simona Capital (in dreapta, la blogroll), fiind de fapt manual de facultate…o citesc cel mai des cand merg cu metroul. A doua e de la Elle, care-i pasionata pana peste urechi de tot ceea ce inseamna cultura asiatica. Parerea ei despre filmul Memoriile unei Gheise sunt in acest sens foarte avizate si mi-a explicat in cateva cuvinte de ce nu este un film bine documentat istoric. Pacat, imi placuse pana sa aud toate greselile din film… :D Dar…na, trebuia sa fie si comercial.

Apoi apreciez lumea care IMBINA culturalul cu socialul. Persoanele care vor sa urmareasca, de exemplu, filme impreuna cu altcineva pentru a comenta, a rade, a plange impreuna, a SIMTI impreuna. La fel, imi plac oamenii cu care pot CITI o carte impreuna, sa comentam pe marginea unei carti, cu ea in fata. De orice fel ar fi cartea aceea…de la carti de colorat la tratate de fizica cuantica.

Si va zisei astea asa si ma bag la munca acu’…si-sha.