Sunt o fire activa si asta ma bucura. Nu suport sa stau. Nu suport sa nu FAC ceva, ORICE – fie si sa innod o atza si sa numar de cate ori pot face asta, pana ma impleticesc in propriile-mi degete. Doar de…curiozitate.

Nu inteleg oamenii care prefera sa…zaca…asa…inert. Fara sa faca CEVA, orice. Stiu ca suna aproape de imposibil, dar foarte multi fac acest “nimic”, nu simt nevoia de activitate, de dinamism in viata/existenta, “sa alerge” si sa se agite pentru ceva/cineva.

Azi am fost la interviu dimineata, am strabatut tot orasul pentru a discuta cu un om foarte-foarte tare si foarte-foarte cunoscut care a condus o companie foarte-foarte mare, apoi, mancand pe drum pentru a castiga timp, am ajuns la redactie unde am transcris interviul (acum 10 minute am terminat), apoi am confirmat o intalnire pentru diseara. Cand voi termina munca, la 6 voi merge la o conferinta de presa cu niste gagii interesanti (vreau sa-i cunosc si personal…imi largesc aria de cunostinte in domeniu…:D) apoi…program de voie. Dar nu o sa stau.

Ma DEPRIM daca stau prea mult. Nici cand DORM nu cred ca stau. GANDESC! :))

Iar joi ziua s-a inchis iar parca prea devreme, aruncand pe mine umbre cu care dorm singur
in pijamale gol dezvelit
ziua de joi m-a obligat sa arunc sictirit, in coltul baii mele, la spalat, o noapte prea senila si scurta
sub care te ascundeai tu, jucausa, cu mainile tale mici.

Si totusi acum imi este teama ca undeva, acolo, iarna sta la panda, cu noptile ei atat de lungi si inghetate
sau ca hanoracul pe care mi l-ai cumparat candva s-a descusut in singuratate pe undeva
si vreau sa stii ca regret

Da ba, deci am realizat de ce nu pup eu icoanele. Nu stiam de ce simt ca o…retinere!

Pentru caaaaaaa….daca as pupa acea icoana, e ca si cum m-as saruta cu juma’ de Bucuresti! In puii mei, ma sarut cu toti nespalatii, cu toate pastele de dinti posibile, cu toate formele de buze, cu toti cei care au facut sex oral inainte sa vina la biserica sa multumeasca lui Iisus ca le-au oferit placere trupeasca, ma sarut cu toate MESERIILE si toti PACATOSII.

Bun. Deci sarutatul icoanei este una dintre cele mai NESANATOASE si INSALUBRE activitati.

PS- daca intra vreun preot pe acest blog (ceea ce nu prea cred…), sau cineva care cunoaste acest aspect…sa-mi raspunda: de cate ori pe an sunt SPALATE icoanele alea “de pupat” si CU CE se spala?

Cica noi astia, din pietele emergente, sustinem cresterea companiei. Aia din America de Nord s-au mai trezit la realitate si au inceput sa bea chestiuni mai sanatoase, desi poate mai scumpe. :)

Ieri am iesit la terasa numita Jos Palaria cu trei prietene. Dupa ce ne-am amuzat nitel de faptul ca scaunele erau, efectiv, legate de masa cu un mare LANTZ cu lacat (anti-furt cica…a trebuit sa vina chelnerita sa le dezlege…), ne-am asezat la masa.

Zgomotosi ca de obicei, razand, alea-alea. Vis-a-vis de noi, seful Jos Palaria – actorul George Mihaita.

Foarte volubil tipul, a facut nitel misto impreuna cu noi de faptul ca trebuia sa lege scaunele cu lanturi, altfel le fura romanasii, dupa care s-a intors la dialogurile lui cu nu`sh ce regizor. Noi, la masa de vis-a-vis, mancam, beam, alea-alea.

Am stat vreo doua ore. La final, George cel Mihaita vine la noi la masa.

“Mai, imi place foarte mult de voi. Fara sa vreau ( bulllshiiiiit… :D ) am auzit cateva dintre dialogurile voastre. Vreau sa va notati numarul meu de telefon. Sunati-ma saptamana viitoare si va invit pe toti la Teatrul de Comedie, intr-o piesa in care joc eu. E o.k.?”

DAAAAA, e SUPERRRR O.KEEEEYYYYY! :D
Deci DA, volubilitatea verbala atrage. Comunicarea non-conformista, la fel. Subiectele amuzante, idem.

(part 2)

Dupa Jos Palaria, am decis sa mergem in Oldies. O premiera pentru mine, de altfel. Oldies fiind un bar/club unde se asculta manele muzica veche, dansabila.

Cum am intrat in bar, ne-am luat o sticla de vin si INSTANT ne-am apucat sa dansam/sarim/dam din membre pe acolo. Spre stupefactia (probabil) a celor vreo 15 clienti de erau la ora aia pe acolo, luni seara la 10. Toti stateau la mese, sictiriti, asa…trist. Noi, unicii care se simteau (cu adevarat) bine.

Dupa cam o ora de miscare, vine chelnerita si ne depune pe masa inca o sticla de vin (in valoare de 50 lei), patru coca-cola si niste cafele.

“Aaaaa…noi n-am comandat asa ceva! Ce se intampla?”
“Paii…de la domnul. A facut cinste”, raspunde tipa.

Un gagiu la vreo 35-40 de ani, singur la masa, fix vis-a-vis de noi, ne luase toata bautura. De ce? Pentru ca…limbajul corporal. Pentru ca…eram VII spre deosebire de tot restul de acolo. Pentru ca…TRANSMITEAM CEVA.

Initial l-am privit nitel cu “!!!” deasupra capului, insa tipul s-a dovedit super de treaba. Nu voia nimic practic…doar… :)

A si plecat de altfel dupa vreo 30-40 de minute…nici nu l-am vazut cand a parasit clubul, nu a zis nimic.

Doar s-a bucurat de noi, foarte vii.