Category Archives: Uncategorized

Ai mers vreodata prin ploaie fara sa simtiti rapaitul apei pe tine? Fara sa simti zgomotul picaturilor ce se pleznesc de lumea ce te inconjoara? Ai mers vreodata prin balti reci adunate in craterele drumului, fara sa stii ca esti ud pana mai sus de glezne? Sa-ti siroiasca apa prin par, pe piept, pe spate si tu sa mergi in continuare, nesimtitor la umezeala ei?

Si daca in aceasta lume a ta te lovesti de cineva? Sau daca de undeva cineva te striga si tu, tu nu auzi decat zgomotul timpanelor si gandurilor tale? Daca acel cineva are nevoie de tine…sau doar vrea sa te salute…si tu-l lasi in urma, nebagat in seama?

Nu-i asa ca asta te lasa rece? Macar simti ceva rece…

Urasc puncte-punctele. Eu personal, le urasc. Sunt asa de…fara sens. Uneori, sunt chiar patetice. Mai ales la finele frazelor…

Or, daca ajungi sa nu simti ploaia rece pe tine, daca ajungi sa nu mai simti norii grei de deasupra ta, daca nu ajungi sa fii macar pentru o secunda curios sa ridici privirea catre ei, daca ajungi sa nu mai auzi pe nimeni in jur, esti fara sens. Uneori chiar patetic. Niste puncte-puncte ce trec insiruite printre oameni, copaci, asfalt, nesimtitoare si nebagate in seama.

Vreau sa nu imi pierd niciodata simtirile. Vreau sa nu iti pierzi nici tu niciodata simtirile. Pofta de a dansa in ploaie, de a trai ploaia. De a fugi de ploaie, de ce nu?

Ai incercat vreodata sa iti ridici incheietura mainii inspre nori, si sa lasi sa te picure pe vene? Si sa razi tamp si sa tii ochii intredeschisi cand apa siroieste si te plezneste peste fata, incheietura, frunte? Si in timpul asta sa mergi, sa mergi neintrerupt. Si incheietura sa coboare si sa deschizi palma si tu sa te uiti tot in sus, si sa mergi, orbeste, fara sa stii unde, si sa razi dement si sa calci sigur, ca si cand fiecare pas inseamna o noua cunostinta.

Si apoi, sa cazi. Rasul sa-ti ramana insa pe chip, mana tot in sus si, intr-un final, norii sa se duca.

Soare. Ai mers vreodata prin soare, fara sa simti caldura lui? Fara sa……………

Urasc puncte-punctele. Curand insa, voi pune punct.

Azi….

Imi voi lua PLACA DE RETEA, sper sa apuc sa o si instalez si maine sa si cer furnizorului de net mac-ul necesar pentru a avea Internetul cel de baza si de vaza acasa…

Si TOT astazi mergea-voi la film la ICE AGE cel TREI. Avanpremiera. Cacalau de bani si abia am prins 2 tichete amarate undeva la mall-ul din RAHOVA.

Si URASC faptul ca sunt cinematografe (gen Starplex) unde ruleaza desenele animate exclusiv DUBLATE! CUM KKT sa aud pe SASAITUL de Sid in ROMANA?!?! Dammit… de-aia nu era inca plin acolo. Pf.

Tot azi voi decide daca in uichend merg la mare, la munte sau zac in Bucuresti. Inclin spre mare. Cam 2% ca e ziua Blondei si vine lume multa trai (ne)fericit…

30 de ani de la inventarea Sony Walkman

….mai am vreo 3-4 acasa… Eram mare fan. Tin minte ca mergeam in generala cu astfel de aparate. Imi ocupau tot buzunarul de la blugii mei cei negri (evident) si largi! Si ascultam Pink Floyd sau Led Zeppelin, la casete audio.

Recent, Florin l-a vazut pe unu’ in metrou tot cu un Walkman pe baza de caseta audio. Dansa ca dementu’ pe-acolo, s-a amuzat f. mult, evident. Hip hapar cu sapca intoarsa. :D

SonyWalkman-mare

Oricum, in prezent, Sony este in deriva pe segmentul de playere audio, au pierdut mult teren, mai ales in fata iPod-urilor Apple.

Muzica Doom si versurile lor pro-funde

Adicatlea Bathory, Amon Amarth, Cradle of Filth sau chiar chestiuni mai lente precum Children of Bodom, le stim. Alea cu instrumental RAU dar foarte bine pus la punct dpdv melodic si cu glasurile alea urlate si distrugatoare si tipate si…

Si ascultam acu` cateva zile niste formatii de genul. Si nu intelegeam NIMIC din versurile lor, decat fragmente foarte neclare. Oricat m-as fi concentrat, nu auzeam decat ragaituri si tobe si chitari suparate. K, no problema. De curiozitate insa, m-am uitat pe versuri. Bai, si sunt BESTIALE. Adica… sunt POEZII in puii mei! Mult mai misto decat formatii care “canta normal” si inteligibil. Au POEME acolo, profunzimi, chestii filozofice!!!

Mi-i imaginez pe pletosi/barbosi si satanisti suparati adunandu-se la o masa, la o lumanare, imbracati in negru, cu o carafa de vin si 5 de bere langa ei si zicand “Frati de arme si de ragete sinistre… ieri noapte am citit Observatii Asupra Sentimentului de Frumos si Sublim a lui Kant si Despre Teoria Negativismului, de Bleuler. HAI sa facem niste versuri, fratilor!”.

Si se pun ei pe munca si scot niste chestii absolut sublime pe care mai apoi le…RAG pe scena…si nimeni nu pricepe nimic. FTW?!?!

Oricum, redau mai jos niste exemple:

BATHORY:

All dressed in gold and purple the beauty awaits the night
Knowing what will satisfy
Aware of Her delight
The thought of young fresh blood makes the hours go so slow
But the yearn for eternal life and beauty makes her hazelbrown eyes glow

Woman of Dark Desires
Woman of Eternal Beauty
Woman of Dark Desires
Elizabeth Bathory……

Now the hour is comed, the time is right for the feast to take its roll
And by the sunrise 60 bodies will be found raped from their blood and souls
The beauty patiently selects the victims for the night
Innocent blood will give eternal beauty eternal life

Woman of Dark Desires
Woman of Eternal Beauty
Woman of Dark Desires
Elizabeth Bathory……

Now the life you have lived have comed to light and unfold is your perversity.
Now the end is near still death is real
No more beauty or life for eternity
Cold walls entombs your secrets but there’s nothing you regret
Embrace death with a smile as the highlands face sunset

CRADLE OF FILTH

They say drinking is a way to die,
But at the end… dying is a way to drink, that’s why…

Unquenchable thirst burns you inside
The ruins of already burnt out mind
Inexhaustable craving for something
You’re already crying.

[Bridge:]
Degenerate drunk with a razor blade
Strung out spilling your own blood.
Exterminate scars already made.
Ready for another drink, can you wait?

Detoxing, here come the withdrawals.
[Whispering:] Maybe you’ve gone too far.
Deep within things are getting hot
Can’t deny, take another shot.

CREMATORY

The end of your time has come
A journey into your own self
I’ll show you what good and evil rule
Hate is a form of love
Life is an unknown journey into subconsciousness

Of your soul where dreams became reality
Follow me into the light of the forgotten
Death is an entrance to another life
Neither time nor space can stop this circle

Emotion and feelings
The unreality of fear of the unknown
Transmigration – Transmigration
Transmigration

I am the door ahead of the long journey
I am the journey into the bright light
I am the light of your redemption
I am the redemption from nothingness
I am the nothingness before the end
The end of your time has come

The best job. Ever.

Ieri am realizat (nu pentru prima oara…dar foarte puternic…) ca am gen…cea mai tare meserie de pe Terra! Jurnalist that is. :)

Desi in concediu, ieri am fost la 2 conferinte. Intr-una dintre ele am stat de vorba cu Adrian Furnica, seful Depozitul de Calculatoare si unul dintre oamenii care lucreaza in IT din 1981. Pe atunci reprezenta unica companie din Europa de Est care producea cipuri pentru faimoasele Z80-uri. Alea cu caseta, de zbarnaiau puternic si cu care mi-am umplut eu pana la refuz copchilaria. Geniale. Deci om plin de povesti.

Apoi am stat de vorba cu Calin Tatomir (care, evident, m-a recunoscut si ma adora – n.r.), seful Microsoft Romania. Unul dintre oamenii cei mai tari adica din IT si un tip foarte-foarte-foarte simpatic si jovial, vesel si profesionist. Si care are in plan sa deschida un Muzeu al Tehnologiei IT. Are cateva zeci de kilograme de computere si componente foarte vechi in garaj. Imi place mult despre el si de la astfel de oameni am ce invata oricand.

Apoi, seara, am fost la o conferinta in Herastrau unde s-au prezentat cele mai noi laptop-uri Sony Vaio, intr-o atmosfera foarte misto, cu cocktail-uri, printre colegi misto/fotografi/oameni de la Sony. Printre ei si noul manager Sony Romania, Taiju Ishikawa. Care, mi-a explicat Ellu, este japonez deoarece face parte din nu`sh ce CLAN or something…si ca atunci cand in nume se gasesc alaturate consoanele “sh”…e japonez. Ea stie…

Si de la acest Ishikawa, foarte serios aparent dar funny de fapt am aflat ca romanii sunt MULT mai ospitalieri si mai calzi decat japonezii, ca n-are probleme de adaptare si ca, de 6 luni fiind in Romania, nu prea ar mai vrea sa plece. :)

Apoi am fost la Hard Rock Cafe unde se desfasura Cupa Presei la Cantat. Unde a fost gen….genial. Eram DOAR printre jurnalisti, pe unii ii stiam, pe altii nu, printre muzicieni (practic stateam la un metru de maestrul Baniciu…), la o masa pe-acolo erau si cei de la Vita de Vie. Au cantat bestial unii jurnalisti, a fost super misto. Fotografii alta data! Am uitat aparatul foto acasa, vaca de mine.

Si acu` tre’ sa muncesc. Kkt. Sa fac stiri. Sa sap dupa informatii. DAMMIT, imi urasc meseriaaaahahahahaaaaaa!!! :(((( :D

Va iubesc pe toti, pe rand, aerian.

Concediul si varstele

Bai, deci teoretic a sta in concediu este genial. Si da, in general, asa este! Insa DOAR DACA PLECI din oras/ai planuri clare si concrete!

De ce. Pai, la 20 de ani cand lucrezi, este bestial – majoritatea prietenilor tai stau si-o freaca, facultate, dracii de-astea, au timp si spatiu sa se ocupe “de tine”. Iesi afara cu ei la orice ora, oriunde ai fi. Este super o.k.

Mai incolo insa, dupa facultate, 90% dintre oameni se angajeaza. Si lucreaza intre 9 dimineata si 5 dupa-amiaza. In cel mai bun caz, noi fiind o tara unde munca este regina si regele. Si tura si calul. Si nebunii suntem noi. Asa.

Si deci m-am decis de acum ca atunci cand imi iau zile libere, sa am si planuri EXTREM de bine puse la punct in ceea ce priveste…aaaa….planurile pentru zilele…aaaa…libere. Ce ma amuz cand ma incalcesc singur in meandrele limbii romane. Si din principiu nu dau erase. Mi-e lene.

Asa ca acum sunt la…SERVICIU! fac STIRI! este o zi cvasi-NORMALA! Si la 5 ma duc si sa fotografiez un MARE om, cu Gheorghe. Si dupa aia la o conferinta de presa. Super tareeeeeeeeeeee.

Pa. Va ador pe toti si va iubesc pe rand.

Interviu BGS in DailyBusiness.ro

Din interviu:

“Noi preferam sa ne facem meseria cu oameni puternici, care sa intimideze infractorii doar din priviri. Trebuie sa aratam mai bine si decat politia.”

Pe mine unul ma amuza…

“Sa zicem ca la mall a gresit un angajat. Dar din cauza unuia, suntem toti vinovati? In plus, si acel angajat a fost provocat. Presa nu stie ca un angajat de-al nostru, implicat in acel scandal, a fost urmarit si injunghiat. Trei saptamani a fost internat in spital.”

DB: Imaginea de dur pe care o afisati nu prea se potriveste cu cea de om sensibil.
BO: Eu plang si cand moare un animal. Recent, mi-a murit cainele pe care il aveam de atatia ani (Oprea pastreaza pe ecranul telefonului mobil o poza a cainelui – n.r.).

DB: Am observat ca ati apelat recent la o firma de PR. Cum comunica o firma de bodyguarzi cu una de PR?
BO: Foarte bine. Vrem sa transmitem ca a avea muschi nu inseamna a fi o bruta sau a fi prost. Inseamna ca mergi la sala, esti disciplinat, ca ai un program. Pe noi nu ne deranjeaza aceste perceptii. Perceptii eronate exista si despre blonde.

ALL HAIL BGS!!!

Adeverul de Dimineata – anul 1904

Razboiul ruso-japonez era in toi. Asiaticii tocmai torpilasera un vapor militar al rusilor, dar totodata contractasera un imprumut de 100 milioane. Nu stiu CE, pentru ca presa din vremea aceea nu era interesata de amanunte! (auzi MIHAI? :D)

Peste 10 ani avea sa se starneasca Primul Macel Mondial, dar, desi starea sanatatii mondiale nu era foarte buna, inca nu se zarea la orizont urgia ce avea sa se porneasca.

Oamenii isi vedeau de viata de zi-cu-zi. Trimiteau telegrame, mergeau la serviciu, traiau linistiti, in Romania.

Titlul.

Adevarul1

5 bani. Abonamentul pe sase luni costa 8 lei, in Romania, sau 16 lei daca voiai sa primesti ziarul, zilnic, in strainataturi. Sursa principala de venituri – publicitatea. Contextuala. Bannere, mai putine. :)

Dar cat costa facerea unui ziar atunci?

Adevarul2

Adeverul3

Adeverul4

Ce vreme este astazi? Si, in functie de aceasta, poate mergem si la teatru…

Adeverul5

Oamenii au simtit nevoia sa comunice tot timpul. In 1904 nu exista Internetul, nu erau nici macar telefoanele bine dezvoltate. Asa ca oamenii isi transmiteau informatii PERSONALE prin intermediul ziarului Adeverul de Dimineata… FORUMURILE inceputului de secol trecut. (sectiunea PARTICULARE – raspuns si intrebare, la ziar )

Adeverul7

Si da, si pe atuci studentii cautau cazare…si cei licentiati sa dea meditatii.

Adeverul6

Clipuri Tales of Monkey Island si The Secret of Monkey Island

Doua clipulete despre viitoarele doua jocuri ce ma vor face sa ignor pe oricine si orice din al meu jur. Jur. Jurul meu. Pe bune.

The Secret of Monkey Island, joc lansat pe piata in 1990… Mi se pare BESTIAL ca poti sa joci, la distanta de un click, jocul ORIGINAL, si sa te intorci, tot printr-un click, la cel refacut. Astfel, poti compara in timp real EVOLUTIA ce a avut loc in 20 de ani. :D God ce-mi place cand sunt copil.

Si Tales of Monkey Island, episodul 1. Lansat aproape 20 de ani mai tarziu. :)