Merg pe o strada pustie. Totul este alb-negru, ma vad de undeva de sus, izometric. Strada foarte lunga, pustie, nemiscata, blocuri inalte si gri in stanga si in dreapta. Si merg.

Ajung la o cabina telefonica. Un unic alt obiect pe strada, exceptand praful si cladirile. Intru in cabina, introduc o moneda in aparat si inainte sa apuc sa formez eu un numar, suna telefonul. Am receptorul in mana, il duc la ureche si aud o voce. Sumbra, sinistra.

“Iti este frica de moarte?” Raspund masinal – NU. Imi este frica de…scris.

Si pun receptorul jos.

Merg mai departe. Praf, apasator, greoi, monoton, cenusiu, alb-negru, singuratate, tacere.

Ajung la o a doua cabina telefonica. Acelasi lucru, aceeasi voce: “Iti este frica de moarte?” NU, imi este frica de SCRIS.

Non-sens.

Merg in continuare, ajung la o intersectie mare. Ma opresc in mijlocul intersectiei. Ma uit in stanga…nimic, doar o strada lunga, la fel cu cea de pe care veneam. In fata, la fel. In dreapta insa, in mijlocul strazii, o fetita.

Aplecata, in genunchi, cu parul lung lasat pe fata, cantand o melodie, inganata, se tara pe jos, cu spatele.

Scria.

Toata strada era scrisa, de mana ei. Lent, ea scria. Si scria. Si se tara prin praf, in mijloc de strada.

In departare, vad o masina venind, direct spre fata. Incerc sa strig, raman blocat. Nu pot sa fac nimic, vreau sa ma misc, sa o ajut, sa o salvez, macar sa tip, dar nu fac nimic.

Masina spulbera fata. Sange, alb-negru, oase, par, sunet.

…………………………………………………………………………………………

Ma trezesc apoi intr-o gara. Totul galben de asta data, semana cu Gara de Nord, insa totul era vechi. Oamenii erau putini, imprastiati, imbracati de epoca si erau TOTAL imobili. Doar eu miscam.

M-am invartit intre ei, un timp, i-am privit cum stateau ca statui de ceara, ca fotografii ingalbenite, apoi m-am indreptat spre peroane.

Toate liniile erau goale, mai putin una, unde era un tren. Un tren de epoca, cu aburi, colorat de asta data. Ma indrept lent catre el, ma apropii si cand vreau sa urc in primul vagon, aud ceva in dreapta mea. Ma intorc.

Tarandu-se, cu parul lasat pe fata, naclait de sange, era aceeasi fetita din strada. Se tara catre mine, cu mana intinsa, strivita de masina, contorsionata.

Am inceput sa alerg, am urcat in tren, dar oriunde ajungeam, oriunde intram, acolo era si fetita. La un moment dat am cedat si am lasat-o sa ma atinga. Moment in care….

…………………………………………………………………………………..

Se schimba decorul si intru intr-o camera de spital, lunga, totul alb, linistit, paturi aranjate perfect, fara nimeni in ele. Ultima scena din vis.

Ma plimb printre paturi, ele in dreapta, in stanga ferestre mari, luminos, liniste.

Merg putin si la un moment dat, vad un asternut ridicat, cineva se ascundea sub el. Stiam deja cine este, asa ca am ramas inghetat pe loc.

M-am intors incet, spre stanga si ma apropii de fereastra.

Afara, totul era distrus, totul era in razboi, multi oameni morti, explozii, nimic cum este normal.

Inauntru insa, doar eu, fetita moarta-vie si in rest….liniste.

Am invatat melodia ieri, in 30 de minute, dupa ureche (am si martora! :D ), deci suna ca dracu’…insa…pana mea. Daca tot m-am muncit…

Oricum, bucata-i bestiala. In original that is! :)

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Cn2K9ae64M4]

Dupa cum scriam aici, imi propusesem sa vad daca prietenii “de unica folosinta” din trenuri sau avioane pot deveni ceva mai mult, macar la nivel de pastrat legatura si baut un cico din cand in cand.

Se pare ca DA, si mi-a iesit din prima incercare. Mi-s mandru de flerul meu.

Am fost sunat de Tanja, fata din Rep. Moldova, a iesi la un cico, and so we did. Impreuna cu noi doi am chemat si pe Irina si Mircea.

Ideea este ca am reusit fara nicio dificultate a comunica cu Tanja, ba chiar am INVATAT some interesting shit…ea fiind studenta la 2 facultati simultan si este si membra a Scolii de Filozofie. Foarte pragmatica, directa, naturala, mi s-a parut o.k. Dupa juma’ de sticla de vin (sange de rusoaica…) a luat-o nitel razna si era sa-mi sparga dintii (la propriu!) dar…

Deci da, cand o sa-mi (mai) placa vreun om de pe tren, nu o sa-i zic la final “Bafta/Succese/Noroc/Ciao” ci o sa-i zic “Bafta/Succese/Noroc/Ciao, ai un numar de telefon, de pantof, ceva, sa tinem legatura? Nu, chiar vorbesc pe bune…stiu ca nu crezi ca o sa te mai sun…dar o sa vezi tu…nu scapi asa usor de mine!!” :D

La o zi dupa nasterea mea, 13 mai…

Asa a inceput si cu Metallica, tot la nivel de zvon, ca mai apoi sa se adevereasca.

Mai multe puteti citi aici. (merci Paulone!)

…sau cum “the most beautiful thing in the world” poate fi redus la nimic, ajutat doar de o pala de vant si obiecte ce sfasie.

Si mai apoi, fostele cele mai frumoase lucruri din lume vor fi separate de restul prin garduri de sarma.

Si cat de frumos se uita punga aceasta la trecatori…

Cand te uiti cu tarie in Abis, Abisul se uita inapoi la tine.

Cand te arunci in Abis, Abisul te imbratiseaza.

Cand zbori deasupra Abisului, Abisul ramane rece si nemiscat.

Deocamdata, eu doar am URLAT in Abis. Si stii ce?

Abisul mi-a raspuns.

“Te rog, nu mai tipa. Nu sunt surd!”

Aud oameni plangandu-se in draci cum ca li s-a intamplat nu stiu ce nenorocire.

Ca s-au despartit de iubiti/iubite. Ca nu le mai merge relatia. Ca le-a murit catelul. Ca au luat 2 la nu’sh ce examen. Ca nu se incadreaza bine in societate sau mai stiu eu ce.

Am incetat a gandi ca lucrurile aparent rele SUNT cu adevarat si pe termen lung negative. TOTUL este EVOLUTIE. TOTUL inseamna “a invata”, “a inlocui ceva mai rau cu ceva mai bun”, “a te perfectiona”.

Un om puternic, rational, experimentat ar trebui sa gaseasca lucrurile bune in orice schimbare. Sa incerce sa intoarca orice defavoare in folosul sau, sa se sprijine de insuccese pentru a evolua.