De ce trebuie ca in ORICE film care implica doua persoane handsome de sex opus (mai ales), sa existe acel moment penibil, reliefat aproape INVARIABIL identic de regizori/scenaristi (muzica romantica, ei doi singuri, privire tampa si fixa, apropiindu-se incet, moment de mare vraja si “profunzime” cinematografica), in care cei doi se saruta? Asta dupa ce, iarasi, aproape invariabil, la inceput nu se suportau, certandu-se, avand divergente de idei, alea-alea.
Ar mai fi o varianta, preferabila primeia. In loc de acea muzica lacrimogena, privirile fixe si buzele tremurande, cei doi se saruta scurt, salbatic, animalic. That`s better. Nu cu mult, dar ceva-ceva mai bine.
Am fost la film (dupa nu`sh cat timp…) – Australia, cu Nicole Kidman si Hugh Jackman. Regizorul este cel al Moulin Rouge, deci ma asteptam sa fie ceva de capul sau. Al filmului cap, evident.
Inceputul este ABSOLUT dezastruos. Prin inceput intelegand prima ora, in care MUREAM in sala – totul era super clasic, jocul actorilor (chiar si Kidman) prost, muzica de TELENOVELA, ingrozitor. Asteptam deja naibii sa se SARUTE odata cei doi, sa se trezeasca-n puii mei la realitate sa simta tensiunea dintre ei si sa vrea sa live happily ever after, ca poate-poate o incepe ceva din filmul ala.
No, partea a doua, DUPA sarutul descris, clasic, mai sus (a, mai e o moda…sarutul sa fie INTRERUPT de o faza “amuzanta” si toata sala sa rada nervos…) a inceput sa mai treaca-mearga actiunea, parca si actorii s-au mai dezmortit si si-au aratat o parte din valoare.
Oricum, gata, nu mai dau banii pe filme in oras, nu se merita riscul. Nota 6,5 din partea mea pt. Australia.
No, deci trezit fiind eu la ora 10 dimineata, al doilea dupa Sasha care a dormit in aceeasi claie si gramada cu noi, am parasit tip-til incaperea (ce expresie de kkt…”tip-til”…pf), sa vad ce se petrece prin cabana.
Era frig. Evident. Dar nu-l mai simteam atat de puternic (pe el, pe frig), intrucat aveam inca ramasite de tequila, cele 3-4 tipuri de bere (de la Corona la Bucegi), cele 4-5 tipuri de vin si niste wisky in sange cat sa-mi tina de cald. Erau cativa distrusi adunati la intrarea in cabana, fumau calm si adormiti, in paralel in bucatarie mentinandu-se haosul general-amuzant. O tipa se facea ca gateste niste…ceva…intr-o oala foarte mare care emana miros de…ceva. Nu m-am incumetat a manca.
Si deci plimbandu-ma eu pe-acolo sictirit si cu capul cat o comparatie, m-am dus de mi l-am bagat sub apa rece de la ro…izvor, a ma mai trezi si atunci, cand siroiam a H2O am realizat ca am…AVEM nevoie de SI mai multa nebunie si diversitate. Asa ca i-am dat mesaj lu’ frai-meu “Ba, Gicu, zi-mi si mie ce trenuri sunt din UCEA spre Sibiu, respectiv BRASOV. REPEDE!”.
Un caine FOARTE haotic
Peste o ora si ceva primesc Mersul Trenurilor prin SMS, comunic ca tre’ a ne grabi sa ajungem in Sibiu, cadem repede de acord si peste inca o ora parasim cabana.
Oameni de Sambata
(Aviz celor ce vor a merge la Sambata – Semnal aveti la Cosmote, la etajul 1, FIX langa fereastra cea mai din fund SAU, tot la Cosmote, afara, la 10 metri de cabana, FIX langa indicator. La VODAFONE aveti la 3 metri mai la vale de indicator. Orange, prindeti fragmente, asa…cum va e norocu’…)
Sun and Steel
Ne luam pa-pa de la baietele si baietii din cabana, schimb de numere/ID-uri/semnale de fum/coduri si altele, lacrimi, declaratii de eterna iubire, pfa, superb. Si incepem a cobori.
Dupa primele 15 minute o iau in fatza, fiind la vale imi place cateodata sa alerg ca capra. Adica RUPICapra RUPICapra, nu…asa.
Parte geniala la coborare. La 15 minute inainte de a ajunge in Pastravarie (18 kilometri de Ucea) dau nas in nas cu un grup. De vreo 6-7 persoane, fete si baiete. Care persoane stateau care pe jos, care in picioare, fumand a paguba si uitandu-se ingrijorate la drumul din fatza lor. Baietii si baietele, cu POSHETE, ADIDASI, BLUGI, pantofiori de Dorothy si GEAMANTANE!!!!
Raman nitel blocat dar zic ca…na…sa-i salut cand trec pe acolo ca asa-i frumos…
“Salut copii, spor la drum si la multi ani!”
“Salut….auzi….stai nitel”, zice un gagiu 4 pe 4, cu iz puternic de manelist prost. “Zi-ne si noua…cat mai este pana la vila??”
Muaaaa, in momentul ala s-a desprins o parte invizibila din corpul meu si a inceput sa se rostogoleasca pe jos de ras. Aparent eram f. serios …
“Mai, ce-ti pot spune…in primul rand NU este vila, este o cabana…in al doilea rand…abia ati inceput sa MERGETI pe drum drept, deci de acum incepe urcusul”, zic eu cat mai descurajant cu putinta. O vad pe o tipa ce zacea pe un trailer de-ala cu rotite ca se uita la mine cu groaza si ca sunt blestemat in gand. Deci NU ma opresc aici si continui!
“Nu stiu ce aveti voi de gand cu atatea bagaje, dar vedeti ca nu-s deloc conditii si este si plina cabana!”
Manelistul intervine ofuscat ca indraznesc sa-l mint asa…in fatza! “Haidi frate, ca am vorbit noi cu PATROANA (ma cutremur de ras IAR – sus nu este o tipa ci este cabanierul si probabil a facut misto de ei, dand-o pe vreuna la telefon sa vorbeasca cu ei….) si ne-au zis ca este bine si ca ne-au si rezervat 2 camere cu 6 paturi!”
“Bai frate…cum zici tu, insa nu stau lucrurile asa…acolo-i mai mult pe principiul “primul venit, primul servit” dar….oricum…SUCCES!”
Si fug, la 5 metri deja radeam in hohote de unul singur. la Pastravarie ma intalnesc cu un grup de vreo 6 tipi care au coborat mai repede decat noi intru a se aproviziona de Revelion si m-au intrebat daca i-am vazut pe SHOSHONARI (echivalentul termenului de PANTOFAR, in ardeleneasca…:D ) si daca nu le-am facut poze… Le-am zis ca n-am apucat si mi-au promis ca o sa-i FILMEZE ei si o sa-i puna pe YouTube, erau GENIALI!
Provizii Revelion - baietii de la Sambata
Asa, sarind peste niste parti, reusim cu chiu cu vai, dupa niste autostopuri pentru a parcurge cei 18 kilometri sa ajungem in Ucea (ce nume are orasul asta, Gizas…) cu jumatate de ora pana la personalul spre Sibiu. Era vreo 5 ceasul.
Personalul s-a dovedit a fi SAGEATA ALBASTRA, pentru prima oara cand merg cu el, ma simteam foarte lord, asa…. :D
In tren vorbesc cu Irisa (from Sibiu :) ), care m-a injurat ca n-am anuntat-o mai din timp ca vin, ca putea sa-mi rezolve cu Revelionul super misto, o petrecere faina, dar ca acum nu stie daca mai sunt locuri dar ca se straduieste. Fata, saraca, isi facea 1 miliard de probleme si nu puteam sa-i explic ca NU are de ce sa se agite atat doar pentru ca vin eu. Bine, ESTE o placere prezenta mea, asta nu pot nega, dar… :D Iris, daca citesti randurile astea, sezi fata verde calma. Bine, tot nu am reusit sa ne vedem intr-un final, intrucat fata a reusit sa se agite atat de mult sa-mi rezolve mie sa fac revelionul undeva f. misto incat a obosit, s-a culcat si s-a trezit a doua zi, la 12 dupa-amiaza, urandu-si singura La Multi Ani! :D
In Sibiu ajunsi, nemancati de dimineata, intram intr-un loc ABSOLUT genial, pe stanga pe strada comerciala a lor, unde am bagat in noi pana n-am mai putut, super mancare si destul de ieftin.
Piata Mare
Tot orasul luminat super tare, DOAR lumini albe, atat atarnand de fire cat si pe cladiri, arata bestial spre deosebire de Bucuresti unde s-au intrecut astia in a impopotzona DOAR arterele principale cu becuri de toate culorile.In Piata Mare, concerte, mici casute de lemn unde se vindeau diverse chestii de mancat/baut sau souveniruri si un frumos carusel. Ala mi-a placut in mod special, era nitel spooky…
Am mers apoi intr-un restaurant unde au venit niste colindatori SUPER pitoresti, parca rupti dintr-un film de Kusturica, le-am dat 5 lei ca erau f.f.f. amuzanti si apoi i-am si tras in poza. :D
Asta SIGUR a jucat in Pisica Alba,Pisica Neagra...
La 12 noaptea am iesit in Piata Mare care era SUPER full, niste numaratoare inversa, sampanie, focuri de artificii, chestii de-astea clasice apoi ne-am grabit spre o crama unde aflasem ca se tinea petrecere de Revelion. Intrare 20 de lei si 50 de lei consumatie obligatorie.
Piata Mare la 12 noaptea
E, si de aici…inceputul sfarsitului firului meu. Stiu doar ca pe la un fel de 2 mi-am adus aminte ca trebe sa ma fac ca am spiritul noului an asa ca dadui cateva SMS-uri aberante si cateva telefoane, afara, in frig, ca inauntru nu era semnal, apoi m-am intors cu chef SI MAI MARE de dans. Oricum, eram sufletul petrecerii pe acolo, in mod clar si evident. Locul, impartit in vreo 4 incaperi, noi nimeriram in cea mai mica si intima, doar 4 mese, dar dupa 2 sticle de vin rosu si un vin fiert, am intrat DIRECT in camera mare si am inceput sa dansam pe-acolo, eram frati/surori cu toti, le luam alora mancarea de pe masa cu cea mai mare nesimtire (sorry guys…mi-era FOAME!), faceam fotografii, eram pe banci, pe jos, nu mai conta.
P.R.A.F.
Intorsi la noi in camarutza, am spionat nitel 2 tipe foarte pline de ele care se asezasera la agatat la una dintre cele 4 mese si ne spionau si ele la randu-le foarte atente. In spatele nostru, mult mai interesanti, erau doi – cuplu. Am decis ca este timpul de o mare sticla de TEQUILA, asa ca am chemat-o pe barmanita (intre timp ma imprietenisem si cu ea dar mai ales cu unul de la intrare, angajat acolo, care tot venea sa-mi spuna nu’sh ce aberatii despre nu’sh ce chestii extrem de neinteresante…
Dupa ce veni Tequila (cu majuscula, stiu, stiu….), m-am dus la cei doi la masa, GATA, beti cu noi si dansam. Ceea ce am si facut apoi toata seara. Si de la Tequila, s-a rupt firul la mine.
Aveam sa aflu abia in trenul spre Bucuresti ce am facut. Am dansat cu totii pe rupte, le-am dat de baut tuturor pe acolo si la randul lor aia ne-au luat si noua bere, ba chiar am primit si din partea casei. Cica am si vorbit cu aia, ce sa mai…am vazut ca le-am facut si o poza, nu mai tin minte. Cica am fost ULTIMII care au plecat, ne-au dat aia afara. Pe drum eram CONVINS ca-s din Bucuresti si eu voiam sa duc pe fiecare acasa, degeaba mi se spunea ca-s in Sibiu, eu NU si NU, ca-s in BUCURESTI de fapt.
In gara nu mai stiu cum si la ce am luat bilete, dar am adormit FIX ca aurolacii, pe SCARI unii, altii pe JOS, intinsi la propriu. Puteau sa ne fure si hainele dupa noi, n-aveam nicio problema. Cica ma mai ridicam din cand in cand, ca prin vis, asa, si intrebam daca am aparatul foto la mine, in rest…cold-out, baby!
Aveam sa aflu a doua zi ca am luat bilete la RAPID, super expensive. Asa ca am calatorit TOT cu sageata albastra.
Din Brasov s-a urcat numita Alexadra (am tinut minte cum o cheama ca, na, mi-e tiza, hahah!), o tipa interesanta de traieste de 10 ani in Franta (undeva pe langa Lyon, or something…), de loc ea fiind insa din Alexandria. Dupa vreo 2 ore de stat de vorba mi-am dat seama ca-i o.k., numind-o deci o noua prietena de unica folosinta. Asa ca schimb de numere/mail-uri, dracii de-astea. A, mi-a placut de ea, mi-a zis ca sunt lider de grup, ca se simte asta. :D (muama ce simt aici oprobriul tuturor, hahah)
Am ajuns in Bucuresti seara, la ora 8-9 dormeam dus, varza. Pam-PAM!
Si incalecai pe-o sa si va facui un rezumat “de numa-numa”. :D
Conform LUANEI, vremea in BRASOV era ieri noaptea de -22 grade.
Ma intreb cat este la 1.400 de metri.
Avem de mers vreo 4 ore pe forestier (lejer deci) plus inca nu`sh cate urcat panta de nivel si mai pieptis.
La UCEA (localitate pe langa Fagaras) ne vedem cu 2 amice de-ale mele din Sibiu, care cunosc drumul. Am un rucsac de vreo 20 de kile LEJER, sac dormit, 3 lanterne, izopren, absolut tot necesar.
Daca mor, i-am zis Luanei sa-mi faca un Obituary la ea pe blog. :D
Maine va trebui sa merem a cumpara BILETE de tren, cred ca o sa fie OMOR, toata lumea o sa mearga inspre munte, deci…hopefully o sa mai gasim, daca nu…stam pe culoar. Soooo fun. :D
De asemenea, tre’ sa mai cumpar(am) cel putin O lanterna, cine stie cum e pe-acolo…
Oricum, pana pe un fel de 3 ianuarie, pauza de blog, pauza de orice aproape, mai putin munte, cabana si tot ce implica acestea. :)
In primul rand, pentru fanii Heroes of Might and Magic (3 sau 5, in special), am descoperit ieri un joc absolut demential – am stat calare pe el ore-n sir, n-am realizat cand a trecut timpul. De mult nu s-a mai intamplat asta cu mine, hahah…
Acesta chemandu-se (in mod cam insipid) King’s Bounty, the Legend. Mai multe amanunte gasiti AICI si AICI.
Alta treaba. M-am apucat de o noua carte (merci Irinaaaaa! J )- Povestea lui O, scrisa prin anii 50 de o tipa, Pauline Reage. Este scrisa in tonul DeSade, fara perdele – o femeie devine sclava sexuala intr-un bordel-castel, fara alt drept decat acela de a se supune capriciilor si fanteziilor cele mai bolnave ale tuturor barbatilor de acolo. Ii este interzis sa priveasca in ochi, este legata si biciuita cu regularitate sau aleator. Partea socanta este ca ea accepta toate acestea pentru ca “iubitul ei se afla acolo”, fiind unul dintre stapani. Inca nu am terminat-o, este destul de…hmmm…. hm. :D Mai multe, aici.
Inca una! Azi a nins in Bucharest, mai serios, asa. Pentruo secunda “I was a beautiful and unique snowflake!” :D
Va cer estetic, dar oglinzile sunt manjite cu bucati din mine. Va cer suflet, dar creerul meu arde imputit. Va cer putere, dar eu sunt Goliath, va cer decizii, dar viata mea este un teatru, in spatele cortinei ma ascund si imi joc singura. Va cer viata, dar eu sunt pamantie la suflet, va cer sinceritate iar in schimb eu va pot oferi drumuri pe care sa va rataciti. Va cer sa ma facceti sa ma simt bine, dar eu va ofer iluzii, vreau sa ma tineti in brate, dar eu nu simt sa fiu tinuta de toti. Vreau sa ma sprijiniti, si eu ma ajut de voi, vreau sa imi cantati, dar eu nu o sa va cant voua sufleteasca moarte. .
Am fost intrebata de ce scriu. De ce scriu randurile vietii pe care le pun pe foaie! Scriu ca sa-mi raspund. Scriu ca sa exprim, sa ma inteleg. Scriu pentru angoasa, deznadejdea, erorile, influentele, amintirile, sentimentele, trairile, observatiile, plagierile, ura, prefacatoria, superficialitatea, dispretul din mine. Scriu pe foaie, sau scriu vorbind cu tine, cu voi.
Da, sunt o egoista. Scriu si pentru tine, pentru ca tu sa ma poti ajuta. Scriu cu tine vorbele ce le-am purtat in clipele, minutele, orele, zilele pe care le-am petrecut si am scris impreuna, scriam si scriu pentru a-mi oferi sprijinul pe care il vreau. Pentru ca sunt o egoista.La fel cum si tu esti! Candva, iti voi citi epilogul vietii tale pentru mine, fie de pe o foaie, sub forma unui poem, fie prin vorbe reci si distante, ce iti vor spune `nu te mai vreau`, fie sub forma unui pumn de tarana, aruncat pe un sicriu din lemn. Si, ca si pana acum, voi face acestea gandindu-ma doar la mine. Ma urasc. Exista o arta in a omori si a muri. Eu le detin pe ambele.
De cate ori ti-am taiat vorbele, de cate ori ti-am intors spatele, gandindu-ma la felul in care ma simt eu, si uitand de tine? De cate ori te-am inselat, pentru a exista eu? De cate ori ti-am ignorat nevoile, oferindu-ti doar o mangaiere rece si de complezenta, pentru a trece mai departe, la eternul eu? De cate ori am ales ceea ce era comod pentru perpetuul sine? De cate ori am trecut pe langa tine, fara sa-ti arunc macar un gand?
Probabil ca voi uita imediat ce voi termina de scris aceste cuvinte, cine sunt si de ce le-am scris. Iar daca altii le vor citi si se vor regasi aici, de ce le-ar lua in serios, daca nici eu nu-i iau pe ei?
…asa ca ma intorc la inceput, citesc din nou, rar de data asta, o sa-mi propun sa retin ceva din cele scrise chiar de mine, si sper ca ma voi regasi inca in acele cuvinte.
Baiatu’ nostru preferat se ridica somnoros din pat…isi pune slapii, isi trece mana prin par… “Imediat, imediat…”…cascand lenes si scarpinandu-se pe piept.
“Iisuse!!! Iisuse! Hai mai repede!!!!”, urla Mohamed la usa, dand cu pumnii si picioarele in ea.
Iisus, lent, cu ochii impaienjeniti de somn, se indreapta spre usa si o deschide.
Se uita la Mohamed lung, intrebator apoi, lent, se intoarce:
Gata, l-am primit. Este PRIMUL! Vor mai urma inca Gizas stie cate.
“Fie ca lumina NASTERII LUI IISUS sa iti aduca…”
“A venit Craciunul! Vreme de visare, dorinte…”
“IIsus s-a nascut! Bucurati-va caci El iti va aduce tie…”
“Din IESLEA lui Iisus, acesta te va proteja…”
Bai tata! Niste imaginatie va IMPLOR, o MINIMA imaginatie. De ce trebuie sa primesc an de an `j` mesaje care incep cu “Fie ca…”!?? Nici nu citesc mai incolo, multumesc in gand expeditorului si…delete.
Inteleg frumoasele intentii dar…
A, de acum vreo 2 ani am inceput sa primesc si MASS-uri pe mobil – mesaje de sarbatori cu “Fie ca…” de la oameni cu care n-am mai vorbit de secole. Ma indoiesc ca m-a luat special separat sa-mi compuna un SMS cu “Fie ca…” original! :D
Mai jos, un fragment din dialogurile mele inteligente cu fata semi-invizibila (sau semi-vizibila? hmmm…tre` sa ma gandesc la asta…) de la care am pornit…
Alex: o sa-ti urez de Revelion PASTE fericita.
Alex: :D
Alex : ti-am mai zis, dar abia astept, din MUNTI
Ea: pfa
Ea: imi inchid telul!
Alex: da?
Alex: te vor asalta atatia oameni?
Ea: fac infarct dk o sa se trezeasca vreo fosta colega/coleg (de obicei astia sunt mai idioti….fie ca’s de la scoala sau munca)sa imi dea un sms d’ala
Ea: cu lumina
Ea: pacea
Ea: fericirea
Ea: nou inceput
Ea: viata
Alex: daaaaaaaaaaaaaaaaaaa
Alex: sunt GENIALE alea!
Alex: deci le sterg
Alex: instant!
Alex: vad inceputul si deleteeeeeeeeee :)
Ea: pur si simplu ..imi bate inima mai tare cand le vad….mi se face frica numa’ cand vad un cuvant de genul “fie ca ” sau “iti doresc”
Alex: HAHHAA
Ea: da…deci ma panichez imediat ce vad! Ma gandesc – God! cum de am resuit sa imi fac asemenea cunostinte!? cum de nu am stiut sa le fac sa se simta neplacut cu mine cat sa nu vrea sa imi dea astfel d sms –uri??
Alex: stii cand sunt mai dese astea? de PASTE.
Alex: cu LUMINA DOMNULUI
Alex: sa-ti LUMINEZE!
Alex: cand citesc
Alex: “fie ca LUMINA Domnului sa-ti LUMINEZE” ma sparg de ras.
Concluzia…o trageti singuri, evident. :)
A, PS (va urez de acum…) Fie ca Craciunul sa va aduca multa bucurie si fericire in casa, masa sa fie plina, spitalele goale, familia ranjind in fata sarmalelor! Sa aveti parte de cat mai putine momente in timpul mesei cu familia in care sa va ganditi “GIZAS, DE CE stau aici, in loc sa ies la o bere!?”! FIE CA…
