Adicatelea atata primi pe acest blog.
Nu-s genu` de om care sa fie atent la statistici, dar vazui acu’ intamplator ca am 599 comentarii. Ma amuza. La 301 post-uri. Sunt maniac, damn! A, cu postul asta o sa am 302 si nu mai e asa misto. Uf. Ce dilema am…daca nu pun post-ul asta…nu o sa stiti! Dar daca-l pun, nu mai e intr-un fel…simetric! kkt!
CE DILEMAAAAAAAAAAAAAA!!!!!!!!!!!!! Neah, daca tot scrisei, ii dau drumu’.
Du-te cu GIZAS, post-ule…du-te!
Care mi se pare (doar mi se pare oare??) foarte tare. M-am holbat la ea vreo 20 de secunde si de fiecare data simteam altceva/vedeam mai multe.
Marti am reusit pentru prima oara performanta de a da o stire falsa. Cam total falsa. :D Despre plecarea unui tip, director, din cadrul unei companii.
Stirea a iesit asa din cauza unei “glume” a unui angajat a respectivei companii care mi-a transmis cum ca seful sau direct nu mai lucreaza acolo si ca, mai mult de atat, nici nu a fost inlocuit pana in prezent, dandu-mi detalii ce mi s-au parut reale si, evident, din cauza mea pentru ca m-am hazardat neprofesionist crezand un singur om.
Am incercat sa verific informatia sunand pe acel ins de vreo 10 ori, apoi pe general manager, care mi-a zis sa-i dau pe mail si nici pana in ziua de azi nu a raspuns. Apoi am sunat o data la relatii cu presa si nu a raspuns nimeni. Drept pentru care am dat stirea dintr-o singura sursa si niste zvonuri…(greseala mare)…
…stirea dovedindu-se falsa, ulterior.
Drept pentru care am reusit sa si apar in presa, cu nume and tot, facandu-ma EU de rahat (ceea ce nu prea-mi pasa in mod special…) dar, din nefericire, publicatia la care lucrez fiind implicit si ea afectata.
Ce am invatat, dragii mei, si ce puteti invata si voi? Faptul ca INDIFERENT de nivelul companiei, fie ea Microsoft, Vodafone sau HP, aceasta este condusa in primul rand de OAMENI.
Care OAMENI, indiferent daca poarta sau nu costum, pot avea la un moment dat chef sa “faca misto”, in cel mai romanesc mod cu putinta. Daca ai o functie inalta, nu te face mai inteligent/rational/uman, ci doar iti intra, in unele cazuri, mai multi bani in buzunar.
Ce am mai invatat eu? Faptul ca nu renteaza sa crezi un singur om, IN GENERAL in viata, si cu atat mai mult in presa sau in domenii unde poti influenta opinii exterioare.
Si un sfat direct de la red. sef. (care o sa ma traga de urechi ca scriu asta aici, dar e usefull in general…)
“Dezvolta-ti simtul critic, al neincrederii cu granita catre paranoia :). Pleaca de la ideea “lucrul asta pare neadevarat si trebuie sa demonstrez absolut sigur ca e adevarat”, nu invers “lucrul asta pare adevarat, n-am gasit inca niciun motiv sa cred ca e neadevarat, rezulta ca e adevarat”. Paranoia (altii ii spun rigurozitate impinsa la extrem) e cel mai sigur prieten al jurnalistului, care te fereste de gafe si te tine cu picioarele pe pamant, lucru esential ca jurnalist”.
…si as adauga in unele cazuri, si in viata de zi cu zi. :)
Exista doar MAXIM trei variante, in cazul formatiilor care sunt, intr-adevar, de valoare. De genul 3SudEst, AnimalX, Valahia etc., formatii de un cert talent.
Glumeam.
1. Dupa cativa ani de succes si 4-5-6 albume de valoare (si perspective roze), unul dintre membrii formatiei (de obicei ala mai sexy/fondatorul/creerul) alege sa se sinucida. Droage,streang,pistol,aruncat in gol, se lasa futut de oameni cu SIDA etc. Vezi Nirvana, Hendrix, The Doors, Queen sau EverEve.
2. Dupa cativa ani de succes si 4-5-6 albume de valoare (si talent), unul dintre membrii formatiei (de obicei ala mai sexy/fondatorul/creerul) alege sa moara. Impuscat de vreun fan, calcat de vreo masina, intr-un accident rutier, etc. Vezi Beatles sau starul Reggae “Lucky” Dube…
3. Membrii formatiei, dupa ce ating un punct culminant, se cearta ca boii si se despart. Dupa un timp, cand li se termina banii, incearca o patetica reuniune, cand sunt bosorogi si nu prea-i mai baga nimeni in seama. SAU, si mai naspa, dupa ce unul dintre ei moare violent, sau linistit, in casutza proprie dupa o supradoza (de vise, nu?), dupa cativa ani formatia incearca sa renasca din propria-i cenusa. Vezi Queen, The Doors…
Exceptiile se cunosc – formatiile de canta de 40 de ani in gen Rolling Stones, Deep Purple, Uriah Heep sau Maiden.
Daca vreti sa observati cam ce viata au dus si mai ales cum au MURIT niste foste staruri….check THIS out! :D
Siiii….pentru o relaxanta zi de vineriiii KULTUR SHOCK! In Joy kids! :D
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=j25ZHE4CwAs&feature=related]
Si TUTTI FRUTTI!!!!
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=ut5AUS5AV68&feature=related]
Pentru ca il urasc.
De ce il urasc? Pentru ca o idee BUNA, trebuie sustinuta si prin usability! Si asta, sa ma tai de are asa ceva…
Trebuie refresh la fiecare post, tre` sa ai `n` ferestruici deschise ca sa urmaresti mai multe chestii de-odata, se misca prostutz, e URAT grafic (a se citi anost), are destul de putin optiuni si cu toate acestea…al dracu’…are succes.
Azi am fost OBLIGAT sa urmaresc o conferinta/sa particip la o conferinta virtuala pe acest program si a trebuit sa-mi fac si eu cont. Si deci, inca un “succes” pentru cei de la Twitter.
Hate it, hate it, hate it, ma doare CAPUL, imi face TwitTwitTwit! Gizas…
Sunt din ce in ce mai captivat de “micile povestioare/episoade” din viata partenerilor mei de discutie.
Episoade nu neaparat “Seinfeldiene” ci…pur si simplu. Povestiri ce incep ceva de genu’ “Sa-ti zic ce am facut azi! eram in masina si am intalnit…” sau “Muama, deci URASC pe omul ala, sa vezi ce PRIVIRE are!” sau “Bai, deci ieri eram in Diverta si am vazut o super carte, m-am apucat sa o citesc si…”
Chestii din astea marunte, dar care arata FOARTE multe despre om! Arata multe despre perspectivele sale, despre idei si deseori sunt si amuzante/placute/ascultabile.
Asa, ca post-ul asta relativ insipid, nu? :D
Desi nu este FOARTE Balcanica…suna extrem de bine si…regional. :)
A se observa atmosfera absolut bestiala!
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=ZwkjdvgY5ts&feature=related]
Adicatelea s-au apucat sa asfalteze baietii plaja. U know…de-ala de-ti sfarami degetele daca sari descult pe acolo…
Urmeaza clar sa vina tziganii sa vanda flori pe marginea potecii din beton si seminte la margine de-ocol.
Intrebare (semi)retorica.
De ce unii OAMENI chiar nu pot sa priceapa ca un dialog poate rezolva foarte multe chestiuni? Foarte multi prefera sa traga concluzii bazate pe propriile instincte/cunostinte, fara sa dialogheze si cu altcineva decat propriul eu.
De ce ne tragem noi pe noi insine in jos, spre animalitate, spre instincte, in loc sa profitam DIN PLIN de faptul ca suntem inzestrati cu mijloace de comunicare MULT mai complexe decat toate celelalte vietuitoare de pe Terra? Am putea sa FOLOSIM aceste mijloace cat mai des, NU sa fugim de ele, NU sa ne ascundem gandurile, NU sa fim salbatici sau atat de siguri pe noi incat sa presupunem ca “stim deja tot, nu are sens sa mai vorbesc/sa cer o a doua opinie/un alt punct de vedere”.
Si culmea! Majoritatea celor care aleg sa NU comunice cu ADEVARAT in foarte multe cazuri sunt persoane inzestrate cu o inteligenta peste medie.
Poate sunt prost, dar am invatat cat de important este sa deschid gura asta si sa SPUN ceea ce am de rostit, sincer si deschis.