Ne asezam la masa. Nu conteaza restaurantul, in majoritatea este la fel.
Suntem intampinati foarte formal – “Buna ziua, poftiti meniul”. Mai apoi, dupa 5 minute, cu gesturi ample, ne ia meniurile si, la fel de formal “Cu ce va putem servi? Aha…asa…doriti si o salata langa peste? Mhm…da…Desert doriti?”
Pleaca. Dupa 15 minute, ne aduce mancarea. “Comanda dumneavoastra, va urez pofta buna!”
K. Sesiseaza cineva ceva gresit? Hai sa va zic ce ma deranjeaza.
POLITETEA EXCESIVA! Omule, facem parte din aceeasi rasa. EU nu am 70 de ani si, thank God, nici nu arat ca si cum as avea. TU, cel angajat ca si chelner, esti de o varsta similara cu a mea. In alte circumstante, ne-am fi vorbit fara nicio problema cu TU.
De ce simti sa pui distanta intre MINE, clientul tau, si TINE, ca reprezentant al restaurantului? Chestiunea aceasta ma respinge, ma face sa ma simt deloc confortabil. Daca as incerca o gluma cu TINE, draga chelner, stiu ca ai zambi politicos, din coltul buzelor, si ai pleca, oripilat de non-conformismul meu.
2 exemple pozitive!
Un tip din Jos Palaria, care este EXTREM de viu si care glumeste, face misto, rade si data trecuta cand am fost acolo chiar a venit sa dea noroc cu mine, recunoscandu-ma, desi nu eram in “aria lui de acoperire”. Super tare, m-a/ne-a facut sa ne simtim BINE VENITI in acel loc, “de-ai casei”.
In Canada, TOTI chelnerii din TOATE restaurantele/locurile unde se mananca sunt SUPER VII! Ma asezam la masa, singur sau cu cineva, si invariabil tipa/tipul care venea sa ne ia comanda radea, ne intreba “How are you today guys? Came for the greatest lunch ever? My name is Lidia, if you need anything…just wave your hands! :) ” Ma facea sa ma simt SUPER welcome.
Dar nu, la noi, 9 din 10 angajati sunt instruiti sa fie PREA politicosi si implicit formali. PREA formali. Shit man…daca as fi patron de restaurant…i-as da afara pe acestia cat ai zice “Buna ziua, v-ati hotarat?”
