Fiecare dintre noi traieste intr-o masura mai mica sau mai mare stari contradictorii. Este ceva natural… de la marunte chestiuni de genul…”am pofta de mancare. ba de fapt…NU AM. Ba am! Ba nu! DAMN!” pana la “God…deci…sa ma-nsor? e bine? nu e bine! Ba e bine! Ce simt oare!!??! DAMN!”.

Nu fac insa nimic. Doar ma bucur de…multiplele mele personalitati.

Hai sa ne ascundem sub sanii tai, ca dupa doua transee
Si de acolo s-alunec in prapastie, sa-ti bombardez pubisul
cu grenade si sa gresesc tinta, sa-ti trepideze abdomenul si
sa nu stii cum sa te aperi cand imi fac din maini avioane
ce patimas te-ating pe coapse si pe gat.

Intr-un tarziu tu vei striga
ca nu era nevoie-atat razboi prostesc
ca sa-ntelegi ca-mi plac sanii tai,
usor atinsi, usor
tarzii.

Mmmm…k, nu eram cel mai optimist. Asta ascultam in clasa a VI-a…intru alternarea formatiilor gen Scorpions, Metallica, Maiden, Zeppelin sau The Doors cu ceva mai dur.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Ytpt3c5dtZs]

Ti s-a stricat putred copilul in pantec. Nu stiu exact daca era al tau. Ti-a putrezit in timp ce faceai sex tantric, maine, pe o canapea mov-lila presarata cu coji de lamaie.

Si dupa ti-a desfacut pantecul cu un cutit. I-a scos intai coloana, apoi piciorul, apoi restul. Dupa ceva timp ai inceput si tu sa sangerezi si apoi ai incercat cu sange sa ii colorezi parul alb, barba alba.

A luat cutitul mai apoi si a inceput sa se taie pe el – de la buric pana la baza falusului, s-a tot taiat. Apoi falusul in doua, in cinci, in sapte si l-a aruncat pe geam.

Si azi mai stau cainii maidanezi turbati acolo, asteptand…

Pe inserat v-ati asezat la masa, frumoasa masa din sufragerie. Te lua de mijloc si-ti sopti la ureche “esti buna precum o mama alba, iubita mea, si ai gatit asa frumos pruncul sfant la aragaz…”. Si ea, usor de tot, lasa capul in jos si rosi in obraji, cu un zambet pal pe buza de sus.

Deschisera o sticla de sampanie in timp ce tandru leganau copilul in farfurii.
Maine, cand au facut acestea, pesemne au murit amandoi impreuna cu el.

Mai tine oare minte cand o viola tatal?

Cu o strasnica dorinta de afirmare pot spune foarte sincer si cu mana pe inima ca… nu am absolut nimic de spus.

Stii…imi aminteam ca in fata scarii mele, iarna trecuta, se asternuse zapada. Banal. Dar m-am oprit nitel in capul scarii si mi s-a parut ca acea zapada acoperea parca, din loc in loc, gleznele, sanii sau coapsele a sute de indragostiti pacatosi.

Am zambit si m-am gandit cum ar fi sa iau o lopata, ca in copilarie, si sa fac doua gramezi mari de zapada, una pe stanga si una pe dreapta cararii, care sa semene de peste drum cu doua fese indreptate spre strada.

Oricum, intrarea in scara ramane si astazi la fel de neinteresanta, intunecata si incerta, precum acea bolta de gheata pe care ne e frica sa nu alunecam asa ca ne tinem cu disperare de ceva.

Acum…mi-ar placea sa suflu in geam si sa se formeze norisori sub diferite forme. Mai sterg din cand in cand fereastra si va astept la un ceai.

Dintotdeauna m-am bazat pe planurile de rezerva, intrucat niciodata nu am avut un plan A.

…era obsedat frati-meu cand eram eu mic de The Doors, asa ca eram obligat sa-l suport dansand in casa pe chestia asta… Ceea ce…ARTA! :D

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=KInGbj3pRu8&feature=related]

Un cover dupa una dintre cele mai tari balade ale Blind Guardian. Nu au cantat-o cand au fost in Romania. Bummer.

Am mai renuntat la chitara electrica for now, invat ceva misto insa…si puteti vedea si tabloul Car cu Boi in Parc din spate (am primit critici ca lately il mascasem…:D). A. Si deja sunt f. sigur ca astia de la Blind sunt niste deprimati. Pf.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=rvlaJ7jEiiI]

She is gone
Leaves are falling down
The tear maiden will not return
The seal of oblivion is broken
And a pure love’s been turned into sin

At the dawn of our living time
Hope may cover all cries
Truth lurks hidden in the shadows
Dreams might be filled with lies
Soon there will be night
Pain remains inside

Suddenly it seemed so clear
All the blindness was taken away
She closed her eyes
And she called out my name
She was never ever seen again

Harvest of sorrow
Your seed is grown
In a frozen world full of cries
When the ray of light shrinks
Shall cold winter nights begin

She is gone
And I fall from grace
No healing charm covers my wounds
Fooled’s the dawn
And so I am
Fooled by life and a bitter doom
To bring you the end of the day

K, avand in vederi ca oricum umblu cam non-stop cu camera foto dupa mine, introduc o noua…mmm…”sectiune” in asta pagina – “Fotografia saptamanii”, insa facute de mine. O sa incerc sa le editez cat mai putin in Photoshop, intru a lor spontaneitate.

Evident, nu renunt la a posta saptamanal cel putin o poza arta :)

Azi ce zi e? mmmm…sambata. Asa. Deci sambata, este acest personaj.

“Nimic nu se pierde, TOTUL se transforma”.

Nu-mi vine NICIUN exemplu in cap care sa contrazica expresia asta. Pornind de la ORICE obiect fizic, trecand prin fiinte de ORICE tip ( de la cei mai mici atomi la balenele albastre ) si pana la ORICE fel de sentiment(e), TOTUL se recicleaza ca mai apoi sa se transforme. Uneori mai repede, alteori mai incet.

Si cred ca e normal, avand in vedere ca Universul NU STA NICIODATA in loc, la fel si timpul. Totul se dilata.

Urasc staticul, ador dinamismul!

Tocmai vazui un status al unei persoane in a mea lista de nume de oameni (si animale, unele…), o persoana destul de desteapta de altfel. Acest status zice “Don’t take me the wrong way, BUT…”

Si mi s-a intamplat si mie treaba asta, si raman nitel blocat cand aud aceste exprimari.

“Alex, nu ma intelege gresit, DAR (si aici urmeaza) – esti un bou cretin ordinar dement terminat distrus vai de mama si de rudele tale ai un creier cat o nuca (de cocos, ma gandesc eu…) etc.”

NU imi mai insulta inteligenta cu introduceri “diplomatice”. In momentul in care zici o propozitie si pui “DAR…” dupa ea, se duce dracu’ cam tot ce ai zis inainte. Spune fix ce ai de zis si lasa-ma sa imi dau seama din alte planuri ce ai in cap.

Tot va iubesc. Si tot pe rand.