Category Archives: relatii

dragoste, introspectie, Introspectii, relatie, relatii, sex, Uncategorized

Cum, ai o relatie perfecta? Hahahahaaaaaaaa!

5 Comments

Ieri mergeam cu Cristina pe strada si, ca de obicei, palavrageam haotic si haotizant despre cele mai cretine lucruri. Evident ca am ajuns si la partea de relatii inter-umane si de aici a mai fost doar un pas pana a ajunge sa discutam despre “efectele distructive si negative ale unei relatii”. Evident, exista, si le si constientizam desi uneori incercam sa nu le bagam in seama/sa le ignoram ca si cand n-ar exista. Sa nu ne ascundem dupa degetele de la piciorul drept. Printre ele, am putea enumera:

- “Iubire, de ce nu ma mai asculti?…mi se pare ca nu ma bagi in seama”. Din experienta-mi, aceste fraze incep sa fie auzite din ce in ce mai des, dupa vreo 3 ani de relatie. Desi uneori fara baza, ele se fac auzite si sunt stresante.

- Imbatranesti prematur, supus stresului/metehnelor/atentiei marite pe care trebuie sa o acorzi persoanei de langa tine.

- Pierzi din prieteni/amici, fiind “prins” in relatia de cuplu. Pierzi oportunitati, fara ca nici macar sa realizezi.

- Tre` sa zambesti si sa fii amabil, chiar si artificial, cu parintii ei/lui. Daca nu te plac, naspa, chiar daca efectele nu se vad imediat.

- “Ce-i aia STAR WARS? Ce-i aia ‘sa iesi cu baietii la bere’, eu de ce sa nu vin?! Ce-i aia ‘sa te joci la computer’ seara, fara mine? Adica eu ce-am de nu vrei sa te joc cu mine!??!Nu ma mai gasesti atractiva si frumoasa?!?!” sau, de partea cealalta “Gilmore Girls!?!? fuck THAT!” sau “Nu, pe bune…chiar vrei sa mergem la filmul asta romantic?! C`mooooon…” sau “Hai mai, la ora asta chiar MORI daca nu mananci o prajitura cu ciocolata?!”

- “Mi se pare ca incepi sa-mi acorzi din ce in ce mai putina atentie….”

- “Erai altfel la inceput!” (no SHIT!)

- “Ce s-a intamplat…? Nu te mai excit ca inainte!?…”

- “Let`s hugggggggg!!!!!!!! Hug me, hug me, hug meeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee!!!!!” “Mai, te ‘hug’ non-stop, MANANC ACUM!” “….hm! BINE! MANANCA!” FUCK, BINE, te HUG! “Nu mai vreau, merci. mananca.pf.”

- “…Cine este…MARICICA!? huh, huh, HUH?!?! Si de ce te suna la 12 noaptea!?” O colega… “AHA! O colega…si…cum arata?” E o.k., nu ma intereseaza cum arata, avea nevoie de ceva. “Aha! Si de ce-ti zice ‘te pup’ la final!?” Pana mea, asa-i ea, vrei sa vorbesti cu ea, sa te calmezi…!? N-ai incredere in mine, or what!? “Pf. Ba da…” – si zicand acestea, se intoarce cu fundul la tine si face pe suparata sau chiar se supara pana cand, dupa 3 ore de chinuit si de giugiulit, alintat si mangaiat si ridicat statui, devine mai sigura pe ea si pe el.

- Certurile intr-o relatie de cuplu pot fi cu pana la 100 de ori mai intense decat cu orice bun prieten.

- Cele doua parti din cuplu au tendinta de a se plange exagerat si exasperant de mult unul catre altul, chiar daca unul dintre ei chiar NU ARE CHEF sau TIMP sau DISPOZITIA NECESARA pentru a asculta toate maruntele probleme ale celuilalt. Si daca-i zici asta, ai pus-o! “CUM??! Nu vrei sa ma asculti!?! Adica n-ai timp de MINE!??!” Da, dar stii…am o migrena de innebunesc, mi-a murit unchiul, ieri am fost la biserica, azi am o stare de tot kkt-ul, imi curge sange din masea si simt ca INNEBUNESC! ” AHA! Deci asa PRIETEN(A) IMI ESTI! Cand ai si tu niste probleme, nu esti CAPABIL(A) SA LE ASCULTI si pe ale mele, NU!?!” “Iubire…ai un examen maine, este o.k…toti avem…”

- In ciuda a ceea ce se crede in general, cheltuiesti MULT mai putin intr-o relatie, decat daca iesi din ea. In timpul relatiilor cheltuiesti pentru floricele, bombonele, mici atentii, o iesire la un restaurant, o excursie pe nu`sh unde, un film, un teatru, chestii de-astea. Odata afara din relatie, iesi cu 100 de prieteni si cu fiecare cheltuiesti zilnic de spargi, in cele mai diverse activitati. O placere.

- “Este a 1001-a oara cand intarziiiii! M-am saturat sa te astept!”

- Provoaca dependenta sexuala.

- Hai la munte!!!! YEY! O sa fie BESTIAL! Aer curat, chitara, misto… “HAI LA MARE MAI BINE!!! :D” aaa…o.k….cum vrei tu, iubire….:(

- Mai tii minte ca mi-ai promis acum 2 ani si 3 zile ca-mi cumpari o cana cu un catelush pe ea?! Tot o astept! “aaaa…” AI UITAT, NU?! Asa mult te intereseaza persoana mea! “aaaa…de ce nu mi-ai amintit?…” Pentru ca voiam sa vad cat de mult ma iubesti. “FUCK! BINE! Maine iti iau cana, scuze… pe bune, scuze…nu pot tine minte chiar TOT…iarta-ma.” “Te iert, insa nu o mai vreau. Voiam doar sa-ti zic, asa…” Aaaa… dammit.

Evident, acestea sunt doar cateva dintre micile-marile chestiuni negative dintr-o relatie. Uneori nu se intampla, alteori se intampla mai multe, difera in mod clar de la cuplu la cuplu.

Have fun, kids!

dragoste, introspectie, Introspectii, relatii

Ma simt…

Leave a comment

“…ca un bulgare mic. Dar un bulgare mic de spini. Nu, de fapt nu de spini…ci de sarma ghimpata, da, de sarma ghimpata.”

….?

“Da, iar pe aceasta sarma ghimpata, se infasoara o sfoara uda, si se lipeste de sarma, si se inteapa, si sangereaza si tipa si urla! Asta sunt eu acum. Un ghem mic-mic de sarma cu sfoara uda din vene si sange. Mhm!”

Cam ca forma norului alauia de acolo, huh?

“Dap. Cam ca norul acela!”, zise ea si se intinse mai comod pe iarba, uitandu-se insistent la acel nor. “Insa …norul acela se schimba. Vrei…nu vrei sa fii tu vantul meu?”

…si daca suflu si te transform in ceva mai dureros? Daca te va durea mai rau?

“Mai rau decat un ghem de sarma ghimpata infasurat intr-o sfoara uda de vene si sange? Nu…nu vei putea. Hai, sufla-ma, asa cum suflai o papadie cand erai mic!”

Imi este frica…dar….iti promit sa suflu tot timpul din directia in care sa nu te doara, neiubita mea. Sa te protejez si sa-ti fac doar bine.

“Chiar promiti?”, zise ea, fara sa-si ia ochii de la nor.

Promit.

Si se ridicara de pe iarba, tinandu-se de mana, departandu-se zambind, tineri si fericiti.

Norul mai pluti nitel acolo sus, apoi se rupse. O parte din el pluti un timp si acoperi cu o umbra neagra locul unde intinsi au stat cei doi. Cealalta parte ii urmari si ii urmareste si azi.

introspectie, Introspectii, relatii

Sinceritate

Leave a comment

“Alex, ieri m-am gandit la tine, putin, inainte de a adormi, si am ajuns la concluzia ca esti un om terminat”. SAU “Alex, de fapt, tu incerci sa redevii ceea ce erai acum cativa ani. Te imbraci la fel, ai aceiasi blugi negri ca si atunci, dar esti poate doar o palida replica.” SAU “Alex, daca vrei, poti sa te ridici si sa pleci, nu m-ar afecta enorm”.

Aceste fraze mi-au rasunat in timpane sambata dupa-amiaza, spuse natural si sincer, deschis, de o PRIETENA.

Acum, inlocuiti pronumele personal “Alex” cu numele vostru. Cum va simtiti? Va place ideea?

Mie personal, da. La nebunie. Nu am mai avut parte de un astfel de calup de sinceritate de…uau…enorm de mult timp, parca a trecut o vesnicie. Initial am fost afectat, m-am aparat cat de calm am putut, prin argumente. Nu conteaza daca SUNT sau NU SUNT de acord cu cele spuse de omul de langa mine, daca sunt sau nu adevarate afirmatiile ei, important este ca a zis CEEA CE CREDE, ceea ce considera, ceea ce simte. Fara floricele, ascunzisuri, fara subterfugii, fara mici sau mari minciuni, fara compromisuri. La fel de usor stiu ca omul acela spune si ceea ce ii place, la fel de deschis.

Nu ar fi mai simplu daca toti am fi ceva mai sinceri? Daca nu neaparat cu cei din jur, macar cu noi insine. Nu ar fi mai simplu daca nu ne-am mai ascunde, daca nu am mai fugi de idei, sentimente, emotii, ci le-am spune, sau macar le-am accepta, in al nostru creer si n-am mai fugi de ele?

Poate este mai comod sa traiesti in minciuni, sa te ascunzi, poate unii numesc asta “diplomatie” sau “comoditate”. Sau pur si simplu, necomunicand complet ceea ce credem…consideram ca facem un bine celor din jurul nostru. Din punctul meu de vedere, este fals.

Vreau sa pot sa devin in timp, fata de toti oamenii, total sincer, deschis, sa zic ceea ce cred, cand cred. Daca voi fi judecat pentru asta, daca voi fi condamnat si voi pierde oameni din jurul meu, inseamna ca acestia nu inteleg de ce anume fac asta si ca de fapt ar putea sa le foloseasca spusele mele.

“Alex, ceea ce ti-am zis acum ar fi deranjat poate 90% din alti oameni. Insa acei oameni, foarte multi, nu ar fi realizat ca cele spuse de mine i-ar fi ajutat si nicidecum daramat”.

Si a avut perfecta dreptate. Dammit.

Introspectii, relatii, Timp liber

Poate, posibil, probabil…nu stiu…mmmaybe…MAI VORBIM

8 Comments

Mai nou, am observat un trend absolut imbecil printre oameni. Acela de a fi absolut nesiguri si evazivi in ceea ce vor, in ceea ce fac, parca nu ar fi stapani pe timp ABSOLUT deloc.

La banala intrebare “iesi la o bere maine, cand ai timp?” a inceput sa se raspunda cel mai des (nu numai mie, am facut niste sondaje printre oameni si multi au observat asta) cu… “Nu stiu inca, probabil” sau cu “Mai vorbim” sau cu “Poate” sau cu “mmmm….vedem…”.

Oare sa fie o chestiune cauzata de trecerea anilor? Oamenii devin din ce in ce mai nesiguri si mai “frunze-n vant” in ceea ce priveste PROPRIUL TIMP liber?? O.K., si eu muncesc 8 ore pe zi, si eu am casa, masa, familie, obligatii, facturi si Internet de platit si alte cacaturi de-astea DAR sunt capabil sa stiu ce VREAU sa fac peste o zi, doua, chiar si o saptamana, cand sunt 95% sigur ca o sa am timp liber. Sunt constient ca traiesc in societate, intr-un oras cu vreo 3 mil. de locuitori si ca sunt DEPENDENT de oameni si in special de prieteni/amici. Si ei merita timpul meu si un loc in planurile mele de scurta-medie-lunga durata.

Sunt capabil sa stiu ca VREAU sa merg la MUNTE weekendul asta, sa si SPUN asta si, culmea, sa ma tin si de cuvant!

Da, pricep ca este cateodata safe sa fii putin vag si nesigur in a promite ceva (nu o sa tai niciodata nimanui gatul daca se intampla ceva grav si nu apare la ora si data stabilita) dar de aici, pana la a arata nesiguranta in legatura cu cele mai banale si normale lucruri sociale si de socializare, in mod frecvent, este cale lunga.

Poate ca viata devine de la o anumita varsta din ce in ce mai complexa, mai imprevizibila, dar nu cred ca a raspunde din ce in ce mai des cu “poate” sau “probabil” rezolva lucrurile. Din contra. Denota nesiguranta, proasta gestionare a timpului si chiar, uneori, mai mult de atat.

Oare acesti oameni care raspund cu “poate”, desi nu au motive anume, pragmatice si practice, se vor descurca cand vor avea o familie, serviciu si doi copii pe cap?

In lumina celor scrise aici… PROBABIL ca o sa mai scriu despre asta.

Al vostru, poate,

Alex.

Clip, fotografie, relatii, teatru

Fotografii Nikon D40. Noul meu Nikon. :)

2 Comments

Acum doua zile am fost cu Alina prin Herastrau, cu scopul principal de a vorbi/plimba/relaxa si a trage niste fotografii cu my newest camera – Nikon D40.

Nu am mai fost de ceva vreme prin ast parc, preferand pentru astfel de activitati recreative Tineretului sau Parcul Carol. Exceptand manelistii si rocalarii care gasesc interesant sa bea si sa epateze in mijlocul potecii, totul a fost perfect. Ba chiar am ascultat o formatie LIVE, pe langa un gard, si am dansat nitel cu Alina…ma rog, ea a dansat, eu m-am miscat haotic si am sarit in diverse parti.

Primul meu contact cu camera a fost destul de friendly si, desi mai am mult de lucru, (nu-i asa Cristina, alias Tzeava Mica?) indraznesc sa incarc cateva fotografii si pe aceasta pagina.

Oricum, per total a fost una dintre zilele, din ce in ce mai rare ce-i drept, in care m-am simtit liber si am zambit mult si natural. (da Alina, data viitoare, sarim si gardul ala. Daca ne impusca, te bag pe tine in fata, scutul meu! :D)

dragoste, introspectie, Introspectii, relatie, relatii, sex

Creatie (erotic)

9 Comments

Picaturi de pian se lovesc, reci, pe sanul ei drept, in timp ce cu arcusul viorii el incearca sa le prinda, sa le adune, sa le miroasa, sa le guste.

Stropi de chitara sunt adunati de pe buzele-i, intr-un sarut aprig, sunet de padure, stropi de ploaie pe acoperisul unei colibe la malul marii. Geamat de tunet si inceput de simfonie cand, lasand arcusul de-oparte, el o cuprinse si, atingandu-i coastele reci cu mainile, infometat gasi cu gura intredeschisa melodia picaturilor de pian. Si o aduna, nota muzicala cu nota muzicala de pe pieptu-i dezgolit.

Cu unghiile infipte-n carnea-i cauta sa dezgroape secretele pierdute ale sirenelor, sunetele lor negre si pagane tragandu-l in neant de carne, fiori si placere.

Strigat ascutit de violoncel ii fu dat sa simta, atunci cand el, intr-ansa fiind, rupse orice ritm a oricarei melodii a oricarei simfonii. Crescendo aprinsera lumanarile placerilor, ascultand cum tobele inimilor bat din ce in ce mai repede, mai tare, mai adanc, cu fiecare acord al corpurilor impreunate, dezgolite.

Fluierul piciorului ei se incolaci, gol, pe trupul lui, parul ei ramase prins aprig in mainile sale, privirile se intalnira undeva, intre doua timpuri diferite si doua cantece de nimfe. Profund se pierdura in reverie, impletiti printre corzile ludicului si singuraticului bard, plutind si inaltandu-se inspre placerea suprema, strigandu-si dorinta intregului Univers. Explozie a simfoniei iernii, punct culminant al dezlantuirilor, se agata cu unghile de al lui spate, cu ochii inchisi si gatul intins precum o struna de chitara, daruindu-se placerii totale, sub privirile Zeilor.

Mana lui deveni piele pentru sanii goi ai ei, rasuflarea lor deveni vifor fierbinte intr-o noapte de iarna, placerea lor impreunata, misterul din privirea verde a unei femei frumoase sub lumina lunii.

Si apoi, intr-o explozie stelara de lumini si culori distrusera orice granita si, pasind apasat, tinandu-se impreunati, se regasira unu-ntr-altul printre muzica ce-o desavarsisera prin creatie

introspectie, Introspectii, relatii

Locuri si oameni

2 Comments

Ieri am fost cu un grup la o terasa de manele.

Iep, si inca o data, daca mai era nevoie, am realizat ca nu conteaza atat locul, cat oamenii cu care mergi.

Si de fapt, este banal sa spun, oare, ca de fapt nu ne este dor de un loc anume, ci de momente traite acolo, de cele mai multe ori cu niste oameni arta?

“Mi-e dor sa merg la Paltinis”, inseamna de fapt “Mi-e dor de momentele placute petrecute si traite acolo, cu anumite persoane”.

Motiv pentru care da, mai vreau sa merg in Piatra Craiului, sa stau atarnat de o banca, la Curmatura, cu o chitara in mana si cu un vin fierbinte in dreapta, sa cantam, uitandu-ne cum soarele dispare dupa creasta. Da, imi este dor de Piatra Craiului.

Motiv pentru care, da, mai vreau sa merg la Sibiu, sa ma plimb pe strazi, sa merg intr-o anumita terasa si intr-un anumit parc, sa incerc sa ma dau intr-un anumit leagan, cu o persoana speciala.

Motiv pentru care, nu, nu mai vreau sa merg la Barcelona, sa calc pe strazile pe care calcam cand inima-mi plangea din cauza unui om, motiv pentru care nu, nu mai vreau sa merg in Vama Veche, loc in care ma uitam, zambind, cum cineva lingea, la propriu, farfuria de ciocolata lasata de o nefericita clatita. Nici clatita dar mai ales omul nu mai sunt.

Dar da, mai vreau la terasa de manele. Oricand, insa nu cu oricine.

introspectie, Introspectii, relatie, relatii

So much disharmony

Leave a comment

Stau si ma uit in jurul meu, la oamenii pe care-i cunosc, si vad cum din ce in ce mai multi dintre ei, pe masura ce trec anii, incep sa faca din ce in ce mai multe compromisuri, in special in relatiile inter-umane.

Cel mai des mi-a fost dat sa vad in ultimul timp, reimpacari. Persoanele in cauza sunt perfect constiente ca nu va (mai) merge relatia respectiva, cu toate acestea, de dragul de a….nu stiu ce….se impaca si pornesc, iarasi, la drum. Un drum care s-a terminat, la un moment dat. Reconstructia relatiei va fi, evident grea si, in cele mai multe cazuri, dupa cateva luni relatia se va destrama pentru a doua oara lasand fostul cuplu cu un gust poate si mai amar.

Ce este cel mai trist in astfel de situatii, sau, subiectiv, ce ma irita pe mine cel mai mult este ca la cateva saptamani dupa (prima) despartire, ambii oameni care formeaza cuplul neaga vehement ca vor mai fi/ca ar mai putea fi ceva intre ei. Ca mai apoi, cand vad ca starea de anxiozitate nu trece, cand vad ca gandurile negre nu trec, cand vad ca nu pot lega cu succes o alta relatie (mult prea repede de altfel…), sa uite tot ceea ce ziceau, sa uite motivele despartirii, sa se MINTA pe ei insisi si sa se intoarca, sfiosi si spasiti, cu capetele plecate, unul catre celalalt.

Nightmare Couple

Apoi, compromisuri in ceea ce priveste oamenii cu care stam si vorbim, iesim la bere, suc sau cafea. Daca nu

iti place un om, daca te deranjeaza mai mult decat este normal, daca nu ai mari dialoguri cu el/ea…de ce sa insistam? Renunta la el/ea, oricat de greu ar fi la inceput, sau afla printr-un dialog serios daca omul acela poate sa se abtina in a face/zice unele chestiuni de fata cu tine.

Concluziile mele sunt urmatoarele: acesti oameni nu au incredere in primul rand in ei insisi, de aceea ajung

sa faca astfel de compromisuri auto-distructive. Apoi, acesti oameni au ramas inchistati la un anumit nivel, refuza intr-un fel sa se auto-depaseasca, sa iasa dintr-o “carapace”, sa scoata capul si sa vada ca in vastul Univers ce ne inconjoara sunt `n` oameni superiori si poate mai interesanti si mai compatibili cu ei. Si nu in ultimul rand, pe langa alienare, frica de singuratate si mintire a sinelui, consider ca mai exista si o doza, uneori mica, uneori mare, de masochism.

Succes, o, voua, ce v-ati regasit aici… veti avea nevoie…

dragoste, relatie, relatii

Joaca de-a cartile

2 Comments

Jucand carti:
“Tu chiar crezi ca vei castiga cu o pereche. Esti nebun.”
Am doua dame. Un popa, un valet si un as. Ce vrei mai mult?
“Da, vei avea nevoie de popa ca sa mori, un as, sa te conduca si un valet sa-ti serveasca ultima gura de aer, dar doua dame, ce faci tu cu ele…”
Le iubesc, draga mea…
“Eu am patru zecari si as. Am castigat?”
Nu. Eu am castigat.
“Bine, am incredere in tine, eu si asa nu stiu inca sa joc.”
Eu stiu sa pierd.
“Ai grija de damele tale. Sunt frumoase. Dar cea de inima neagra, nu stiu, nu e de tine, tu ai inima rosie. Mai bine ia-o pe cea cu inima ei rosie. Va potriviti…”
Draga mea, tu ce inima ai?
“Eu am inima dintr-un colt de zambet. Dar nimeni nu o vede.”
Cred ca o iubesc. Sa stii…
“Atunci, eu te mai astept, sper sa te mai astepte si ea.”
Multumesc.
“Nu-mi multumi, iti sunt vesnic datoare… Hai, mai vorbim noi. Sa ma inveti sa joc carti.” La revedere.

Si plecand sopti catre pamant, “lasa-ma sa te iubesc…”, gandind la ea. Iar ea, plecand, privi spre el si sopti, “nici nu stii cat de mult te pot iubi, sper sa realizezi inainte de sfarsitul frumos, te iubesc, probabil doar eu..Ai grija si de ea, si de inimile voastre rosii.

Si azi imi lipseste un colt din zambet. Si inima mea rosie. Maine pictez orasul cu tine.