Prima zi, vreme imprevizibila – Joanna & Cristina s-au comportat bine/f. bine pe Jepii Mici. Am gafait insa toti.
Ceata fuginda. Atmosfera faina, catarari frumoase, umed, alunecos.

Pe platou, uber ceata. Caraiman, refacuta…foarte cosy si “ca acasa”. Am bagat in noi vin fiert/ceaiuri fierbinti. Plin pe-acolo.

La Babele…gol-golut. Nimeni. Am stat ca boierii, uscat picioarele (vezi foto) pe calorifer. Am dormit bustean. Ma rog, cu exceptia momentului cand a sunat dezertorul de Paul pe Cristina, am injurat rau de tot. Ai simtit, Baulonex? :D : ))

Dimineata la 8 eram in picioare. M-am uitat pe geam si era TOTUL…alb. Nu, nu de la zapada. Super ceata. Nu vedeam decat la cinci metri. Am zis totusi sa mergem Omu-Valea Cerbului-Busteni.

Ne-am invartit nu mai putin de 45-1 ora pe platou, cand in final am gasit marcajul bun, am intrat intr-o cladire a salvamontului si ne-a zis un tip fain de acolo ca…no way Omu-Cerbului pe vreme asta. Asa ca ne-am aciuat pe langa alti doi, un el si-o ea, si am mers toti spre Piatra Arsa.

La Cota 2.000 am salvat de la moarte 2 sarmane germance, venite sa “see Romania!! WHAT’S TO BE SEEN!?!?! Only some GRASS and some ROCKS!! Everything else is FOGGY!!!” : )) Ne-au multumit la greu ca le-am luat…si au ramas f. placut impresionate de amabilitatea romanilor, pe munte. : ) Cul, imi pare bineeee.

La Piatra Arsa, ajunsi prin ploaie si grindina, vant si ceata, uzi PANA LA PIELE, am chemat un Jeep a ne lua. 50 de lei de caciula a ne lua, dar si pana la Sinaia.

Asa ca am facut un mare offroad super fain, intr-un Nissan de teren, 8 oameni inghiesuiti, cu bagaje cu tot.