De ce cu varsta oamenii, in loc sa evolueze, se tampesc si incep sa faca chestii din ce in ce mai eratice/prostesti/imbecile/reprobabile?
Cunosc `n` oameni care…la o anumita varsta erau (sau PRETIND ACUM ca erau) foarte o.k…si dupa aia…din cauza unor mici-mari sechele, au luat-o razna. De ce oamenii nu invata din trecut, din intamplarile pe care le-au depasit si, din contra, ii doboara??! Oh, c`moooon…
Ce … trist este sa crezi ca ai prieteni si oamenii sa stea de fapt cu tine din mila… Si tu sa te minti si sa zici ca cei care stau pe langa tine CHIAR te apreciaza.
Sau cel putin asta discutam sambata pe la 2 noaptea cu doi pretini, despre un om cunoscut comun. Pf.
People, wake up! Luati o gura de realitate! Uitati-va bine in jurul vostru, ce si cui puteti sa oferiti si, mai ales, cine ESTE CU ADEVARAT langa voi si cine doar…aparent.
Asta fuse pilda (!) de luni dimineata. Inca casc si mananc Skittles. Nu, nu mi-am cumparat EU, dar mi-a dat o colega deci … trebe mancate! :D
Mi se pare doar mie sau odata cu venirea prima(verii) oamenii au inceput sa aiba mai multa imaginatie? Nu`sh…urmaresc asa, oamenii pe strada si parca au alta…sclipire! Sau poate sunt eu mai…zambaret decat de obicei, nu`sh. :)
Ce INSEAMNA “imaginatie”? Ce trebuie sa arati pentru a fi considerat un om “cu imaginatie”?
Hmmm… cred ca a vedea amanuntele acolo unde altii vad doar suprafetele si contururile. A iti face scenarii in cap despre anumiti oameni/obiecte/animale.
A crea ceva. Orice. A construi, a cladi. Apreciez si iubesc oamenii care creaza ceva, fara nicio obligatie fata de o terta entitate.
Cand ai cel putin o doza consistenta de non-conformism, de joaca, de …. dans mintal (sau mEntal?! hmm…), de deschidere catre nou si inedit. Nu-mi plac oamenii rigizi, ii consider oameni fara imaginatie.
In fine, oamenii care vad in orice POSIBILITATI si nu PIEDICI. Oameni care se bucura de ceva nou, nu care fug de lucruri inedite. Oameni care zic mai degraba DA sau INCERC decat NU, NU POT, NU VREAU, NU STIU.
Yep, hai sa ne…imaginam cum ar fi o lume plina de…imaginatie! :)
Va iubesc pe toti pe rand, in ordine dezalfabetica!
Am trimis un mesaj acum 10 minute in care ziceam doar “Zambeste! Da, da, ACUM! :)”. L-am trimis fara sa gandesc, ci doar pentru ca…am simtit.
Si destinatarul raspunse cu “Am zambit, dar tu?”.
Pare simplu, nu? Ia gandeste-te nitel insa. Cati din oamenii din jurul tau sunt intr-atat de … atenti incat sa fie interesati DES sa te intrebe acest “DAR TU? (esti bine/te simti bine/esti fericit/ai vrea sa…/ai ras/esti multumit(a) de…etc….)?
Pare banal. Poate este, pentru unii. Experienta insa ma/te/ne invata ca de prea multe ori omitem chestiuni atat de marunte si atat de importante, care fac diferenta dintre Om si om. Ca un simplu “dar tu”.
“Alex, iti zic ceva foarte important POATE CEL MAI IMPORTANT LUCRU PE CARE O SA IL AUZI VREODATA DE LA CINEVA.
Poti sa imi faci orice, sa imi zici orice, sa arunci cu cacat, noroi si uitare in mine, eu raman aici, si iubirea mea la fel. Nu frica de judecata mea sau de actiunile mele ulterioare trebuie sa te faca atent la ce zici sau ce faci, ci constiinta ta trebuie sa te indrume, sa te impiedice sa ma ranesti. Sunt in dreapta ta si o sa vreau tot timpul sa fiu, asta e cea mai mare responsabilitate pe care o poti avea.Ce ti-am oferit si ce iti ofer e prea valoros ca sa fii neatent , si imi asum ce zic, nu sunt nici vorbe mari nici ingamfari; eu pot sa nu valorez nimic, dar inima mea valoreaza TOTUL.”
De cate ori ai simtit asta in viata ta?
Retelele sociale castiga foarte multa popularitate si nu va mai trece deloc mult timp pana cand majoritatea dintre internauti, cu atat mai mult cei ce au bloguri, vor fi prezenti pe cel putin una dintre ele. La alegere…Feisbuc, Tuitar, HaiFaiv, Lincdin etc.
Ce se intampla odata cu asta? Devi mai cunoscut. Si ce se mai intampla? Incepi sa interactionezi cu oameni. Si ce se mai intampla? Incepi sa fii injurat, incepe sa se vorbeasca despre tine si pe alte medii, bloguri, site-uri si deseori nu prea des.
Daca mai ai si o slujba ce implica “dat” pe net, cu atat mai multe sunt sansele ca in dreptul numelui tau sa apara tot felul de articole/idei negative.
Da-ti un search dupa numele vostru pe net. Sau folositi platforme de genul SocialMention, Technocrati, TweetBeep pentru a vedea si mai clar ce/daca s-a scris despre voi, cum sunteti vazuti in deja foarte marea societate online.
E…dezamagitor cand gasesti articole negative, mai ales nedrepte despre tine. Cred ca viata pe Internet va deveni din ce in ce mai apropiata de activitatea intreprinsa in offline, lucruri pe care le faci pe Internet te vor afecta din ce in ce mai mult, reactiile “prietenilor virtuali” sau “mai putin prietenilor virtuali” vor avea efecte din ce in ce mai profunde asupra spiritului fiecaruia si in afara activitatilor online.
Pe langa faptul ca trebuie sa avem grija de imaginea/numele nostru in viata de zi cu zi, tre` sa avem grija acum si pe Internet in ce facem si sa monitorizam ce parere au oamenii despre noi in acest mediu! Gizas…
Toti avem obiceiul, mai des sau mai putin des, sa dam zoom pe poze. Sa vedem figurile oamenilor de aproape si sa ne radem, cel mai adesea, de vreo mimica amuzanta.
Incearca sa faci asta cu unele poze mai vechi, cu oameni care SUNT in continuare langa tine, intr-o forma sau alta. Deseori, o sa ai surprize…. o sa vezi in ele MULT mai mult decat ai vazut prima oara. O sa simti MULT mai multe si o sa-ti vina ganduri la gramada.
E un exercitiu fain de introspectie/evolutie relationala. :)
Orice sfarsit este un nou inceput. O fi valabil si invers? Orice inceput sa insemne un nou sfarsit?
De multe ori cred chiar ca a doua sintagma este mai adevarata si mai potrivita decat prima. Deseori inceputul inseamna doar un prim pas spre final. Si poate nu doar finalul a ceea ce ai inceput, efectiv, atunci…ci si oameni/activitati adiacente acestui inceput.
De aceea, haideti sa ne bucuram de fiecare final si de fiecare inceput, pentru ca ambele sunt la fel de bune sau de rele. Si de ce sa fim tristi cand putem sa zambim? :)
haide sa incepem sa zambim mai des…
Spirituale. Schimbari spirituale. Toti oamenii cu care am vorbit luna asta so far au planuri marete privind propriile existente. Toti vrem sa devenim mai:
- buni
- corecti
- eficienti
- bogati
- spiritualmente superiori
- mai calmi
- mai rationali
Ce riscam? Sa cream in noi insine un…amalgam spiritual care s-ar putea dovedi negativ. Trebuie totul facut dar calm, cu rabdare si constienti de ceea ce vrem de fapt. sa nu iscam crize de identitate, sa ratucim oamenii din jur, sa-i zapacim cu totu`.
Deci…succes maxxxim.
Va iubesc pe toti, in rand, aleator.
Oamenii judeca tot. Oamenii sunt fiinte judecatoare. TOT ceea ce facem, TOT ceea ce vedem, judecam/caracterizam, intr-un fel sau altul. ORICE am face, nu scapam de judecata oamenilor. Si e mult mai usor sa fim judecati negativ/gresit, decat pozitiv, de aceea este si greu sa fim…buni.
Spunea Alex acum cateva zile ca “Orice am face, dar ORICE am face, oamenii ne judeca. Chiar si daca ne SINUCIDEM, pentru a scapa de judecata oamenilor…acestia o fac si dupa ce murim, judecandu-ne felul in care am murit!”. A punctat foarte bine si Silvia, care a spus iarasi o chestiune foarte adevarata si care mi-a dat de gandit “Nu exista OM pe Terra care sa nu fi gresit si sa fi facut pe cineva sa sufere. Este imposibil sa treci curat prin viata…”. Ceea ce, legand de cele spuse mai sus, arata ca CEL PUTIN O DATA un om a fost judecat, condamnat.
Eu acum vreau pauza…liniste…sa ma transform. Sa incerc ca cumulul judecatilor oamenilor asupra mea sa fie din ce in ce mai mic, mai redus, mai putin negativ. Si pentru asta, orice om trebuie sa se cunoasca pe sine insusi, sa stie ce poate, ce vrea, sa fie SINCER si deschis cu el insusi. Orice om trebuie sa rationeze dar trebuie sa si simta. Si e greu de mentinut acest balans, de INTELES acest balans, si a fi si fericit pe deasupra (orice ar insemna aceasta “fericire”, nu o sa intru in polemici).
Acum cateva zile am primit ceva dragut…ecologic, mi-a placut. Am primit o felicitare de la o agentie de PR, cu mici…bulbi…iesituri pe ea. M-am uitat ca are si instructiuni! Spune, in fotografii, sa ingrop in pamant aceasta felicitare ecologica si din ea…vor iesi flori. Imi place ideea de felicitare ATAT de reciclabila…care se transforma in flori si ingrasamant natural.
O sa am grija de aceste flori, pentru prima oara in viata mea, voi avea grija sa CRESC plante, sa le ud, sa le iubesc. Si canv vor fi mari si frumoase voi zambi si voi stii cine sunt si ce caut aici.