Am ajuns sa stim cu totii unde calcam. Pe ce anume, unde anume. Zona unde stam nu mai are secrete, stim fiecare frantura de asfalt lipsa, stim fiecare lucru unde trebuie sa fie.
Si asta ne arata limitarile. Cand a disparut masina din fata blocului, tata a considerat ca a gresit adresa.
Pentru ca ceva anormal se intamplase, tot restul deci trebuia sa fie gresit.

hai, si acum sa incercam sa mimam inteligenta – spuneti, copii, macar in gandurile voastre… ce paralele putem face intre aceasta scurta istorioara si existenta noastra de zi cu zi? Sau de…viata cu viata? m?
………………
………………….
……………………………
BRAVO!
Stiam eu ca am cititori inteligenti…

Oamenii radiaza de interes cand vad/aud/afla de un om ciudat. Un om care face lucruri deosebite. Altfel. Uneori fapte nebunesti.
Cu toate acestea, aceiasi oameni fug de ei. In timp, ii calca si ii arunca precum niste carpe.
Pentru ca suntem atrasi de contraste, dar, simultan, atat de respinsi de ele.
E doar o chestiune de timp pana cand rolurile se inverseaza insa.

Nu-i asa ca acum cateva mici milenii traiam in societati matriarhale? Nu-i asa ca linia dintre a iubi si a uri este atat de subtirica? Nu-i asa ca TU ai avut candva un om iubit tocmai pentru ca era…altfel…si de care acum nu mai stii nimic? Nu-i asa ca multe stele devin gauri negre?
nu-i asa ca ai pornit sa citesti randurile astea sperand la altceva?

Uneori cand te uiti insistent la un obiect…se intampla ceva cu el.
Eram mic si ma uitam la un tablou si a doua zi a cazut si s-a spart rama. Era in cui de o viata de om.
Alteori m-am uitat la pisica si la cateva zile dupa aia a disparut.
La fel si cu strabunica mea. Ma uitam si gandeam la ea si a murit, langa o cana de ceai pe jumatate goala. Au inmormantat-o si nu m-am uitat la nimeni atunci.

ce fain este ca existam…

Deci se face ca omoram…oameni! Si nu orice oameni ci oameni dragi mie familie colegi prieteni si-i…omoram in cel mai sadic mod si-i stivuiam apoi sau aruncam in rape sau pur si simplu cioparteam!
Apoi…am inceput sa alerg…haituit…urmarit de niste…un fel de…spectre! Sau ceva supraomenesc oricum, si eu aveam puteri supranaturale dar nu ca ei/ele, asa ca fugeam!
Si se succedeau anotimpurile…ba era iarna, ba vara, si din cand in cand ma mai duelam cu spectrele alea… si stiu ca sufeream, eram ranit…
si la un moment dat am vrut sa salvez viata ei si ne-am ascuns sub apa sub stanci si pietre si in vis puteam sa respir(am) sub apa! (asta-i cul, asta-mi place acu`!) Dar si acolo ne haituiau asa ca am iesit si doar ce m-am intors putin intr-o parte cand a…disparut! Si am crezut ca am omorat-o dar..
a venit un spectru mare-mare la mine…cred ca se unisera toate sub … acea forma…dihanie… si credeam ca voia sa ma omoare dar mi-a zis doar “asta sa-ti fie pedeapsa!” si apoi hohot de-alea…de ras…oribil(e)!!!

Kkt, o sa ma apuc sa citesc Sandra Brown!!!!!!!
(*!@^%*&!@#$^!@*#!!!

Ieri fusei surprins… desi nu ar trebui sa fiu, kkt, eu insumi fiind asa… insa e placut sa descoperi, din senin, oameni super deschisi/interesanti…pe care abia-i cunosti! Adica…oameni ce vorbesc cu tine super lejer despre orice aproape, ce sunt naturali si sinceri. Culut(z)…si astfel de oameni ma fac sa zambesc, asa…natural.

Asa, acu` ca reusii iar sa fiu borring, va iubesc pe toti pe rand! Dinamic combinat cu platonic.

…cum se transforma…s-a transformat si probabil se va mai transforma acest blog. Initial l-am pornit cu ideea de a scrie creatii de-ale mele. Cu mai mult sau mai putina rima. Apoi s-a transformat si intr-o platforma de expulzare, metaforica, a starilor mele. Sau, uneori, de atragere a altor stari. Dupa care am realizat ca sunt in presa, si ca poate deveni si un instrument de promovare a stirilor/articolelor mele. Apoi fotografii, excursii, top-uri…de toate.

Va iubesc! Pe toti! Pe rand! :D