Nu, nu este A. Dumas. Nu, nu este nici (macar) Odiseea lui Arthur C. Clarke.
Este revenirea unui star. Unui Mare Jucator ce, candva, acum fix 15 ani, in clasa a IX-a, lovea (sec) dintr-o lovitura de la 20 de metri bara (shtanga, cum se mai zice) si se retragea apoi in ovatii si confetii.
De atunci, acest star, acest Gulit al Romaniei, nu a mai dat cu piciorul in minge, axandu-se pe sporturi mai dificile si mai nobile precum tenisul, basketul sau ping-pong-ul.
Ieri (sau alaltaieri!? ma rog), datorita colegilor, a vremii, rotatiei si gravitatiei Pamantului, vremii favorabile si altor factori ce nu vor fi numiti, Alex si-a facut reintrarea triumfala pe terenul de fotbal – Tineretului. Suier de soare, raze de vant, ovatii, fete ce abia se stapeaneau sa nu se dezbrace in fata lui (actually era o tipa plictisita pe banca de afara care mesteca lenes o guma – pare-mi-se Orbit dupa puterea de inclestare a maselelor), iarba artificiala ce tresarea de fericire la simtirea adidasilor eroului nostru.
Prima pasa, primul gol, primul hi5 (depasit de Facebook). Doua, trei, patru goluri, curgeau ca apa din galeata gaurita a bunicii lui de la tara! Nu Alex alerga, terenul il impingea! In fata viforului ce era, John, Marius, Clau, Dragos si restul nu puteau decat sa se minuneze. Mingea devenea foc si de foc nu se apropiau decat incaltarile Sale! Legenda renastea, precum Batman in cinematografele din intreaga lume.
Terenurile adiacente paleau, jucatorii se opreau pentru a observa suierul de virtuozitate al eroului nostru.
Dupa trei ore si zeci de goluri, Alex a lasat si pe altii, retragandu-se in glorie, doar pentru a putea reveni
peste
15 ani.
…………
(actually dupa 5 minute de alergat am obosit si am zacut precum o comparatie in aparare, am dat doua goluri, si-alea la plezneala. Am plecat dupa o ora, lac de transpiratie si insetat. Tipa nu mesteca guma. George era cel mai activ si sufletist. Dar astea-s amanunte!!!)
