Da! Lately, am avut o viata destul de…hmm…speciala, zbuciumata, ciudata, interesanta, incitanta, plina de subintelesuri si intelesuri, dinamica and so on.
Un lucru am realizat din toata tevatura de idei, sentimente, emotii etc. Sinceritatea RENTEAZA, si inca in DRACI! Da, stiu ca stiti ca ne MINTIM la greu. MINTIM in draci si vom mai minti. Si daca acum iti spui “dar eu nu (ma) mint!!”, inseamna ca tocmai ai facut-o.
Este absolut BESTIAL sa poti sa renunti naibii la MARE PARTE din mastile pe care ti le pui pe fata zilnic, cand te trezesti si te duci in fata oglinzii, sa ti-o schimbi mai apoi cand te duci sa te vezi cu un prieten, amic, iubit, iubita sau mai stiu eu ce si in schimb sa ai curaj sa fii sincer(a), fara sa faci compromisuri, sa ai CURAJ, dammit!
Este super sa pot sa ma uit in oglinda, seara tarziu cand ajung acasa (si sa ma plac, ca de obicei.. :D ) dar sa ma plac si pentru ca, dupa ceva timp, MA RECUNOSC ca fiind EU. Alex. Total si IAR, Alex. Care nu se minte, nu mai face compromisuri, nu se mai calca singur in picioare. Si totul, pentru ca, DA, sinceritatea RENTEAZA, chiar de doare, chiar de poate atrage dupa sine oprobriul presedintelui SUA, iubitei, iubitului, parintilor sau mai stiu eu ce.
Analizeaza-te nitel. Ia zi…de cate ori (te)-ai mintit AZI SI IERI? De cate ori pe zi TE MINTI, cu buna stiinta? Sau deja minciuna este ATAT de la ordinea zilei, incat a devenit parte integrata din tine!? Din eul tau? De cate ori nu te mai REGASESTI, de cate ori REALIZEZI ca ai UITAT cu desavarsire CINE esti, de fapt, confruntat(a) cu atatea masti?
A, frica? Ti-e frica de ceea ce ar putea urma dupa ce spui un adevar ce ar putea sa doara…sau sa te doara… Daca nu esti inteleas(a) de interlocutor, inseamna ca nu te merita. Daca gresala recunoscuta este prea mare, inseamna ca TU ai o problema si ca, in loc sa o ascunzi, mai bine o recunosti si incerci sa o rezolv.
Vorbesc la modul general, dar, FUCK, am vazut la OAMENI care se mint, care se calca in picioare singuri, pe ei insisi si pe altii, God…Mult prea mult. Prea multe compromisuri…
Si da, imi propun sa devin din CE in CE mai sincer, mai deschis, mai comunicativ, iar cine nu intelege asta, sau daca sochez prea mult sau daca…stiu eu ce…inseamna ca acei oameni nu m-au inteles niciodata si nu ma merita. De fapt, nu ne meritam, unul pe altul, si decat sa waste my time…mai bine ma duc fac altceva mai util. Gen…citesc sau vad un film misto, pana mea.
Din seria “iar a scris asta mult, deci imi doresc sa nu citesc, dar, la dracu’, poate de data asta gasesc ceva interesant!”, incerc sa sintetizez in cele ce urmeaza SASE TIPOLOGII DE INDRAGOSTITI. Vezi pe unde esti, din sexperientele anterioare… Enjoy! :D
1.EROTICUL – se identifica cu partenerul. Tine minte toate detaliile importante legate de viata acestuia. Este un romantic si crede ca exista cineva anume pentru el. Se implica sexual de la inceputul relatiei si este fidel. (hmmm…deci manelistii sunt fideli? J –n.r.) Acest tip isi va aminti totdeauna preferintele, ziua de nastere, dorintele si intentiile partenerului. Exista totusi cazuri cand brusc poate intrerupe relatia pentru altcineva, deoarece se poate indragosti foarte usor. Este foarte onest si septic, comunica motivul despartirii si pleaca in cautarea fericirii alaturi de noul partener.
2.LUDICUL este un personaj cu o mare siguranta de sine si o imagine personala foarte buna. Este senzitiv, imaginativ, fantezist, cunoaste arta seductiei. Doreste si pretinde o anumita dependenta si responsabilitate din partea fiecarui partener, ceea ce ii asigura continuitate in planul atitudinilor si comportamentelor. Superficialitatea in relatii este o trasatura marcanta. Prefera relatiile paralele si superficiale dar atrage in general persoane dependente afectiv. Este un “vanator de recompense amoroase”, o eticheta care contribuie la mentinerea imaginii pe care o are.
3.STORGICUL este cel care crede in relatie, isi trateaza partenerul ca fiind de neinlocuit. Relatia sexuala incepe mai tarziu, dar este foarte puternica. Partenerii decid asupra fidelitatii. Cei doi se securizeaza reciproc, sunt foarte buni prieteni. Discuta totul, ajung sa se cunoasca foarte bine. Prin intermediul dragostei, storgicul se descopera si se valorizeaza. Chiar daca relatia se incheie la un moment dat, cei doi pot ramane prieteni.
4.MANIACUL are o imagine de sine scazuta, nu isi vede nicio calitate. Are tot timpul in suflet teama de a nu fi abandonat, respins. Este dependent emotional si extrem de gelos. Atractia lui creste o data cu frustrarea. Chiar daca partenerul este la distanta, atractia si gelozia persista. Este genul care, dupa terminarea unei relatii, se mai intreaba o buna perioada unde a gresit.
5.AGAPICUL este foarte rabdator si cel mai putin posesiv. Tolereaza aproape orice fel de comportament din partea partenerului. Chiar se lasa parasit, daca incheierea relatie este spre binele celuilalt. Paradoxal, ofera partenerului tot ceea ce isi doreste, face sacrificii si ramane in relatie chiar daca nu mai are sentimente puternice fata de celalalt.
6.PRAGMATICUL nu este niciodata atras de o persoana care nu are si o coordonata materiala. El simte nevoia de putere, de prestigiu economic si de aceea este atras de “zestrea” celuilalt. Daca partenerul nu-i mai ofera asta, se considera indreptatit sa caute pe altcineva. Intotdeauna cauta cea mai buna partida si vrea sa aiba control asupra bunurilor celuilalt.
Subsemnatul este preponderent storgic, dar are stuff si din ludic..hmm…se bat nitel cap in cap, dar…mere. Oricum sunt o fiinta conflictuala.
“Nu-ti pierde aripile, nu plange si sa nu cazi…te rog, neiubito!…te rog…”
Nu ai dreptul sa ma rogi nimic. Nu fii nebun!
“Stiu ca tie-ti plac nebunii…oare am devenit cal, regina mea…?”
Esti undeva intre, pe o tabla de sah spatiala. Nu stiu de mai vreau sa ma joc…de mai pot…sunt confuza, nu stiu nimic. Cine esti tu?
“Eu? Eu sunt omul care sta intr-o prescura si am in mana un cutitas de argint si doi stropi de vin dulce pe buze. Eu sunt cel ce priveste, preoteste, icoana din oglinda, rugandu-ma sa ma manjesc pe jos sa ma zbat si sa mor rastignit. Eu sunt cel caruia i-ai spus ca ai vrea sa se prefaca in fetus si sa-ti intre-n abdomen. Eu sunt acum acela care-ti urca de acolo prin amigdale, si te saruta pe buze din interior, pagan!”
Ma tulbur cand ma impingi in mine, iti amintesti? Oare cine sunt eu…?
“Tu…tu esti cea care s-a casatorit peste hotare cu mine. Tu esti mireasa alba de la fereastra, mireasa alba de aproape din noptile cu neon in care nu asteptam rasaritul. Tu? Tu esti ploaia care nu ma mai atinge dar care ma ineaca, pacatos. Tu esti…
TACI! O sa-mi frang coloana vertebrala si o sa te sugrum cu ea! O sa te inec in sangele meu in timp ce te strig! O sa…
“O sa ma smulgi din tine cu frenezia sangelui tare. O sa-mi frangi membrele cu gandul dizlocat la un dumnezeu feminin si trufas. O sa chemi pe zeu sa danseze intre noi si pe coapsa o sa-mi adormi spiritul.
chiar daca….chiar daca nu mai sunt in biserica alba”.
………………………………………
Vreau liniste. Multa liniste, neiubitule…
“Am in mana cheia pentru liniste. De ce ai daramat usa? Te prefaci in mine, dar eu nu mai sunt. Parintele tau am fost. Incearca sa ghicesti personajele tale. Proasta sclava, prefa-te in puzzle si risipeste-te, caci in iadul fiintei tale nu e loc pentru doi. Biserica alba nu e pentru noi. Si daca diluez sangele in ploi?! Atunci resping pamantul cu tine si cu noi, ard mastile trufiei mele si ma duc la dumnezeu.
Unui dumnezeu libidinal ii plang in surdina acum. Te-am parasit.
“Nu e nimic mai dezgustator decat mine mort.”
Asa este, de aceea te vreau viu. Inca. Nu m-ai intrebat cine sunt EU!
“Vrei sa te intreb? Bine. Cine esti tu…neiubito? Cine suntem noi, de fapt? Si apoi…dupa ce vei fi raspuns, vom tacea. Si ne vom odihni.”
Ah, da… Pe asfalt inca se mai vad umbrele noastre in piruete. Coloana mi-a crescut pana la infinit, intr-o bolta pana in cimitirul din Cismigiu. Nu mai exista niciunul dintre voi si toti sunteti unul, acel absent care se tot pierde printre umbre. Incerc sa gasesc ratiunea informatiei pure. Si am aripi. Si am aripi albe care mi se desprind din oase si ma ridica si ma dor ..si ma ridica…. si am aripi si ma inmultesc in doua, in trei , in sapte… si ma inmultesc pana la infinit. Mi-au crescut aripi si nu mai am maini si capul e plumbuit si zidul e tot mai aproape. Acelasi ceva de mine ma desparte. As vrea sa rad la infinit in noapte. Am aripi cu care imbratisez esenta, iar tie ti-am daruit mainile mele….ca sa le mangai cu ele. Am adormit pe altarul fricii pure. Am adormit cu un prunc in cortex si m-am deconectat. E nesperat de frig aici si aripile mi s-au ingreunat. Am crezut ca zbor in sus, dar zbor de-a lungul unui punct in contratimp cu mine. Am scris cu aripile si….tacere. Si nu ma prind si nu ma rastignesc de aripi si coloana. pentru ca eu sunt Universul. Pentru ca eu sunt a patimei si patima nu a fost a mea. Obsesiv pasesc in Cismigiu pe oglinzi si ma concentrez sa nu pierd firul povestii. Si ma scurg catre dreapta si nu mai am ganduri si aripile scriu fara mine. Am crescut inalta pana la cer …. ma surprinde elasticitatea centrilor mei nervosi si mi-as vomita propria chemare. Din spate vine cate un val si e octobmbrie si ploaie in mare si in munte. Daca ma arunc in spuma o sa-mi creasca coada…. voi vorbi din ce in ce mai rar de niciodata…. acum ating oglinda si e paralizata. Eu nu ma misc. Nu mai misc. Dar voi continua sa
Brusc, incerca sa si-o imagineze goala. Nu goala, dezgolita. De orice. Sa ramana, ea, fiinta considerata o persoana incantatoare, doar un schelet, un craniu gol, sustras de orice ganduri, idei, simtiri. Ochii-i verzi patrunzatori, sa ramana doua orbite goale, parul saten razvratit, ondulat, sa dispara, luandu-i locul crapaturile de pe un craniu gol, sanii-i sa faca loc unei cutii toracice plate, reci, fara simtire, fara tresarire, senzualitate si feminitate, gatul, atat de senzual, sa ramana o prelungire goala si rece.
Se plictisise. Nu mai stia ce sa faca, nu mai simtea sa o vada asa cum i se paruse la inceput, nu mai voia sa se minta ca o sa aiba ceva de-a face cu ea, si sa o minta. Asa ca incepuse acest joc al imaginatiei, dezgolind-o din priviri.
Si, brusc, reusi. In clipa imediat urmatoare, disparu orice dorinta, si-o imagina imbatranita, ridata, posaca, ragusita, ghemuita pe scaunul ala, senila. Si renunta. Nu mai era interesat, relaxandu-se, devenise el, acel EL care, rezemat de spatarul de lemn, privea undeva, prin ea, vorbea fara sa-si priveasca cuvintele din unghiuri diferite, o vedea si nu o simtea. Fata, dintr-una interesata, capata mimica ce se potrivea unui om ce se concentra la ce avea sa faca maine, cum avea sa…
`Tu, hei….esti atent la ce-ti zic? Sa stii ca este interesant, am nevoie de un sfat…`
Parca auzise ca a spus ceva…Mda…Incerca sa o priveasca ca inainte, sa revina si el pe scena jocului dus pana acum, sa isi continue dansul zambetelor, dansul ce-l voia prenuptial. Cuvintele, ce inainte gandite fiind, se potriveau de minune in al sau joc de puzzle, acum se rostogoleau, in aer, lovindu-se de craniul gol, de orbite innegrite. Interesul disparuse, actorul ramasese, pe scena, doar cu o paiata cu care sa vorbeasca.
Ridica bricheta catre ea, sa-i dea foc.
Tigara se aprinse, un norisor de fum se ridica, undeva, deasupra lor. Acolo se gandi nitel ce sa faca si se raspandi deasupra lui si a fostei scene pe care jucase. Acum, actorul, cu machiajul inca pus, statea posomorat si plictisit pe un pat. Asternuturi albe, curate, alaturi de el, spate-n spate, un schelet, cu orbitele goale, cu craniul crapat, cu gatul inele de oase. (oare eu cu asta m-am prefacut atat!? Ca sa ce?! )
Se scuza, nu astepta raspuns, se grabi inspre incaperea cu oglinzi.
Apa, rece, i se strecura printre degete, inainte sa ajunga la fatza. Isi mangaie chipul, se privi in oglinda si nu se vazu. Incerca din nou, de asta data, apa se izbi cu forta de chip si privi cum spuma si machiajul se raspandesc lasandu-l pe el. Clipi des,prvindu-se pentru prima oara, trezit dintr-un joc egoistic al sinelui. Scutura cu forta din cap, se sterse. Da, acum, era curat. Era el.
`O sa numar pana la trei, si o sa dispari. Nu ma mai interesezi, nu meriti masca mea! Pleaca! `
Si, disparu. Ramase, singur, intr-un colt, el, tigara, fumul. Savura, in tacere, momentul reintalnirii cu sine. Singuratatea, ii oferea relaxare, incredere, putere. Putea privi inauntrul sau, fara bariere si piedici, putea privi adanc, putea sa vada binele si raul, uratul si frumosul din el. Avea puterea sa se regaseasca, sa existe ca o entitate singulara. Scheletul ei disparuse, se plimba acum, pe strazi, in cautarea altor jocuri ale altor actori, patul, cu asternuturi albe il gazduia acum doar pe el. El, sincerul el. Atat de sincer….Atat de singur in patul acela… Atat de singur….singur…. In curand frigul il cuprinse.
Isi puse haina pe sine, oglinda, il privea. Acum, i se paru ca nu mai este atat de curat, i se paru ca este…simplu. Plictisit de sine. Atat de ordinar si gol. Scoase din haina un nou chip, lipit de fata lui arata bine, se potrivi perfect. Zambi oglinzii care-l privea, nerecunoscandu-l.
Si apoi….din nou….
O vazu, singura, la o masa, chipul, se transforma ca la o comanda intr-un zambet, ochii i se schimbara cu un licar. `Poate ca ea este…`
`Buna seara, te deranjez daca stau cu tine cat sa beau cafeaua? Stii…am venit singur si sper sa putem socializa…tu si cu………mine…`
Scena, capata viata, patul, alb, curat, era iar ocupat. O femeie si un actor, cu un zambet trist si o noua lacrima sub ochi, pe un colt.
Ieri mergeam cu Cristina pe strada si, ca de obicei, palavrageam haotic si haotizant despre cele mai cretine lucruri. Evident ca am ajuns si la partea de relatii inter-umane si de aici a mai fost doar un pas pana a ajunge sa discutam despre “efectele distructive si negative ale unei relatii”. Evident, exista, si le si constientizam desi uneori incercam sa nu le bagam in seama/sa le ignoram ca si cand n-ar exista. Sa nu ne ascundem dupa degetele de la piciorul drept. Printre ele, am putea enumera:
- “Iubire, de ce nu ma mai asculti?…mi se pare ca nu ma bagi in seama”. Din experienta-mi, aceste fraze incep sa fie auzite din ce in ce mai des, dupa vreo 3 ani de relatie. Desi uneori fara baza, ele se fac auzite si sunt stresante.
- Imbatranesti prematur, supus stresului/metehnelor/atentiei marite pe care trebuie sa o acorzi persoanei de langa tine.
- Pierzi din prieteni/amici, fiind “prins” in relatia de cuplu. Pierzi oportunitati, fara ca nici macar sa realizezi.
- Tre` sa zambesti si sa fii amabil, chiar si artificial, cu parintii ei/lui. Daca nu te plac, naspa, chiar daca efectele nu se vad imediat.
- “Ce-i aia STAR WARS? Ce-i aia ‘sa iesi cu baietii la bere’, eu de ce sa nu vin?! Ce-i aia ‘sa te joci la computer’ seara, fara mine? Adica eu ce-am de nu vrei sa te joc cu mine!??!Nu ma mai gasesti atractiva si frumoasa?!?!” sau, de partea cealalta “Gilmore Girls!?!? fuck THAT!” sau “Nu, pe bune…chiar vrei sa mergem la filmul asta romantic?! C`mooooon…” sau “Hai mai, la ora asta chiar MORI daca nu mananci o prajitura cu ciocolata?!”
- “Mi se pare ca incepi sa-mi acorzi din ce in ce mai putina atentie….”
- “Erai altfel la inceput!” (no SHIT!)
- “Ce s-a intamplat…? Nu te mai excit ca inainte!?…”
- “Let`s hugggggggg!!!!!!!! Hug me, hug me, hug meeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee!!!!!” “Mai, te ‘hug’ non-stop, MANANC ACUM!” “….hm! BINE! MANANCA!” FUCK, BINE, te HUG! “Nu mai vreau, merci. mananca.pf.”
- “…Cine este…MARICICA!? huh, huh, HUH?!?! Si de ce te suna la 12 noaptea!?” O colega… “AHA! O colega…si…cum arata?” E o.k., nu ma intereseaza cum arata, avea nevoie de ceva. “Aha! Si de ce-ti zice ‘te pup’ la final!?” Pana mea, asa-i ea, vrei sa vorbesti cu ea, sa te calmezi…!? N-ai incredere in mine, or what!? “Pf. Ba da…” – si zicand acestea, se intoarce cu fundul la tine si face pe suparata sau chiar se supara pana cand, dupa 3 ore de chinuit si de giugiulit, alintat si mangaiat si ridicat statui, devine mai sigura pe ea si pe el.
- Certurile intr-o relatie de cuplu pot fi cu pana la 100 de ori mai intense decat cu orice bun prieten.
- Cele doua parti din cuplu au tendinta de a se plange exagerat si exasperant de mult unul catre altul, chiar daca unul dintre ei chiar NU ARE CHEF sau TIMP sau DISPOZITIA NECESARA pentru a asculta toate maruntele probleme ale celuilalt. Si daca-i zici asta, ai pus-o! “CUM??! Nu vrei sa ma asculti!?! Adica n-ai timp de MINE!??!” Da, dar stii…am o migrena de innebunesc, mi-a murit unchiul, ieri am fost la biserica, azi am o stare de tot kkt-ul, imi curge sange din masea si simt ca INNEBUNESC! ” AHA! Deci asa PRIETEN(A) IMI ESTI! Cand ai si tu niste probleme, nu esti CAPABIL(A) SA LE ASCULTI si pe ale mele, NU!?!” “Iubire…ai un examen maine, este o.k…toti avem…”
- In ciuda a ceea ce se crede in general, cheltuiesti MULT mai putin intr-o relatie, decat daca iesi din ea. In timpul relatiilor cheltuiesti pentru floricele, bombonele, mici atentii, o iesire la un restaurant, o excursie pe nu`sh unde, un film, un teatru, chestii de-astea. Odata afara din relatie, iesi cu 100 de prieteni si cu fiecare cheltuiesti zilnic de spargi, in cele mai diverse activitati. O placere.
- “Este a 1001-a oara cand intarziiiii! M-am saturat sa te astept!”
- Provoaca dependenta sexuala.
- Hai la munte!!!! YEY! O sa fie BESTIAL! Aer curat, chitara, misto… “HAI LA MARE MAI BINE!!! :D” aaa…o.k….cum vrei tu, iubire….:(
- Mai tii minte ca mi-ai promis acum 2 ani si 3 zile ca-mi cumpari o cana cu un catelush pe ea?! Tot o astept! “aaaa…” AI UITAT, NU?! Asa mult te intereseaza persoana mea! “aaaa…de ce nu mi-ai amintit?…” Pentru ca voiam sa vad cat de mult ma iubesti. “FUCK! BINE! Maine iti iau cana, scuze… pe bune, scuze…nu pot tine minte chiar TOT…iarta-ma.” “Te iert, insa nu o mai vreau. Voiam doar sa-ti zic, asa…” Aaaa… dammit.
Evident, acestea sunt doar cateva dintre micile-marile chestiuni negative dintr-o relatie. Uneori nu se intampla, alteori se intampla mai multe, difera in mod clar de la cuplu la cuplu.
“…ca un bulgare mic. Dar un bulgare mic de spini. Nu, de fapt nu de spini…ci de sarma ghimpata, da, de sarma ghimpata.”
….?
“Da, iar pe aceasta sarma ghimpata, se infasoara o sfoara uda, si se lipeste de sarma, si se inteapa, si sangereaza si tipa si urla! Asta sunt eu acum. Un ghem mic-mic de sarma cu sfoara uda din vene si sange. Mhm!”
Cam ca forma norului alauia de acolo, huh?
“Dap. Cam ca norul acela!”, zise ea si se intinse mai comod pe iarba, uitandu-se insistent la acel nor. “Insa …norul acela se schimba. Vrei…nu vrei sa fii tu vantul meu?”
…si daca suflu si te transform in ceva mai dureros? Daca te va durea mai rau?
“Mai rau decat un ghem de sarma ghimpata infasurat intr-o sfoara uda de vene si sange? Nu…nu vei putea. Hai, sufla-ma, asa cum suflai o papadie cand erai mic!”
Imi este frica…dar….iti promit sa suflu tot timpul din directia in care sa nu te doara, neiubita mea. Sa te protejez si sa-ti fac doar bine.
“Chiar promiti?”, zise ea, fara sa-si ia ochii de la nor.
Promit.
Si se ridicara de pe iarba, tinandu-se de mana, departandu-se zambind, tineri si fericiti.
Norul mai pluti nitel acolo sus, apoi se rupse. O parte din el pluti un timp si acoperi cu o umbra neagra locul unde intinsi au stat cei doi. Cealalta parte ii urmari si ii urmareste si azi.
Orice relatie de prietenie se bazeaza si pe atractie sexuala, este un lucru stiut. Nu conteaza daca sunt relatii intre tip-tip, tipa-tipa sau tip-tipa, toate acestea se bazeaza, mai mult sau mai putin, pe atractie sexuala.
Stateam ieri cu Irina in Jack si dezbateam si acest fapt, printre multe altele.
Mi-ar placea, pentru prima oara in viata mea de dupa varsta de 14 ani, sa pot sa fiu prieten cu o tipa, fara sa simt NICIODATA, dar NICIODATA atractie la alt nivel decat de pura si sincera amicitie/prietenie. Sa pot sa NU ma gandesc NICIODATA, indiferent de atmosfera, cantitatea de alcool in sange sau numarul de lumanari si stele ce se consuma in raza noastra vizuala, la “cum ar fi daca as saruta-o acum?” sau “oare cum saruta?” sau “bai, fata asta de o stiu de `n` luni/ani si chiar arata super fain!” sau “mmm…niccccceeeee”!!!
Acum, daca e sa faceti si VOI un mic exercitiu, ganditi-va fata de cati din oamenii din jurul vostru de sex opus, PRIETENI, nu v-ati simtit NICIODATA, dar NICIODATA, atrasi sexual. La mine, dammit, nu se intampla. Pana mea, si consider ca nu-s CHIAR atat de obsedat…
O posibila explicatie a acestor sentimente pe care le am fata de oamenii la care tin am gasit-o tot in dialogul cu Irina – atrag si caut si imi fac prieteni/amici buni DOAR tipe care arata bine sau foarte bine, si gandesc super o.k.. Ma uit in jurul meu si oamenii cu care ma inteleg cel mai bine arata super. Uneori mai mult de atat. Yeah, I know, I`m superficial…sau pur si simplu foarte pretentios.
Mi-as dori sa merg pe strada cu o tipa care sa arate foarte bine (sa si aiba intelectul pe masura…) si sa nu simt niciodata in asta viata alta atractie decat pura si “simpla” prietenie. Dammit.
Mi-ar placea sa pot doar sa VORBESC cu ea...prietenesc...
Picaturi de pian se lovesc, reci, pe sanul ei drept, in timp ce cu arcusul viorii el incearca sa le prinda, sa le adune, sa le miroasa, sa le guste.
Stropi de chitara sunt adunati de pe buzele-i, intr-un sarut aprig, sunet de padure, stropi de ploaie pe acoperisul unei colibe la malul marii. Geamat de tunet si inceput de simfonie cand, lasand arcusul de-oparte, el o cuprinse si, atingandu-i coastele reci cu mainile, infometat gasi cu gura intredeschisa melodia picaturilor de pian. Si o aduna, nota muzicala cu nota muzicala de pe pieptu-i dezgolit.
Cu unghiile infipte-n carnea-i cauta sa dezgroape secretele pierdute ale sirenelor, sunetele lor negre si pagane tragandu-l in neant de carne, fiori si placere.
Strigat ascutit de violoncel ii fu dat sa simta, atunci cand el, intr-ansa fiind, rupse orice ritm a oricarei melodii a oricarei simfonii. Crescendo aprinsera lumanarile placerilor, ascultand cum tobele inimilor bat din ce in ce mai repede, mai tare, mai adanc, cu fiecare acord al corpurilor impreunate, dezgolite.
Fluierul piciorului ei se incolaci, gol, pe trupul lui, parul ei ramase prins aprig in mainile sale, privirile se intalnira undeva, intre doua timpuri diferite si doua cantece de nimfe. Profund se pierdura in reverie, impletiti printre corzile ludicului si singuraticului bard, plutind si inaltandu-se inspre placerea suprema, strigandu-si dorinta intregului Univers.Explozie a simfoniei iernii, punct culminant al dezlantuirilor, se agata cu unghile de al lui spate, cu ochii inchisi si gatul intins precum o struna de chitara, daruindu-se placerii totale, sub privirile Zeilor.
Mana lui deveni piele pentru sanii goi ai ei, rasuflarea lor deveni vifor fierbinte intr-o noapte de iarna, placerea lor impreunata, misterul din privirea verde a unei femei frumoase sub lumina lunii.
Si apoi, intr-o explozie stelara de lumini si culori distrusera orice granita si, pasind apasat, tinandu-se impreunati, se regasira unu-ntr-altul printre muzica ce-o desavarsisera prin creatie
