Category Archives: creatie

creatie

Suflet

Leave a comment

Rupe-te si-asmute-te
prinde-te si-arunca-te
lasa-te si uita-te
si-ti vom canta la groapa,
ingenunchiindu-te!

Zbate-te si striga-le
smulge-l de langa tine,
barbatul ti-e aproape,
de-l vei uri pana-n moarte
nu-ti va canta la groapa,
singura vei zace pret de-o
eternitate!

“Deschide portile, fiica mea, si lasa-i sa intre in tine. Imbratiseaza-le dorintele si mangaie durerile din ei… palmele si urletele sa-ti trezeasca zambete si cand te vor ingropa, cu totii-ti vor canta…asta sa-ti fie rasplata!”

Ingenuncheata si speriata
aruncata putreda stricata
un glonte-n teasta sparta
te-a bagat in groapa.
Si ei scuipara pe cadavru-ti,
nu zambira, nu cantara…
nici macar nu
jucara.

“Iarta-ma…”

creatie, dragoste

Sacrificiu

6 Comments

Lua fierul de pe jos, se propti de zidul cel alb si incepu, incet, sa racaie rugina de pe el. Lama cutitului lovea ritmic in halca moarta de fier in timp ce praf rosiatic se depunea treptat pe foaia de pe jos. Cu ranjet, termina o treaba bine facuta, arunca cat-colo fierul jupuit si stranse cu grija foaia si rugina.

Se uita in jur, putin nauc, si gasi ceea ce cauta. Trusa de scule din coltul camerei fu dintr-un zvacnet rasturnata si barbatul incepu sa taie in mici bucatele, meticulos, cu panza de bomfaier, micile suruburi. Le presara, precum boabele de piper, deasupra ruginii.

Fata statea in continuare inmarmurita in colt si privea cu ochi mari si umezi ce facea barbatul.

Procesul lent continua cu putin rumegus de lemn, apoi omul stranse putin praf si-l presara multumit deasupra.

“Opreste-te, ce fa”

Fata nu termina, oprita de privirea rosie a lui. Nemultumit, barbatul lua si o lama de ras de pe un raft dintr-un dulap de lemn si o facu farame pe foaia alba.

Contempla putin opera lui de arta apoi, brusc, se ridica si cu pasi repezi se indrepta spre fata. Se opri chiar inainte de a o atinge. Doar un deget, incet, usor, ii atinse fata si apoi se departa, tremurand.

Se duse spre foaie si dintr-o inghititura dadu totul pe gat. Primele vorbe iesira cu sange

“Uite…atat de mult te iubesc!”

creatie

Cioburi

Leave a comment

Mi-am pus visele-n pachet, uitand ca e plin de cioburi in desaga. Si chiar inainte sa plec m-am mai uitat putin pe fereastra si parca te-am vazut o clipa prin zapada, zambindu-mi larg. Se facea ca voiai sa arunci in mine cu un bulgare bine format de mainile tale frumoase. Instinctiv, m-am lasat in jos sa ma feresc si o umbra de zambet parca mi-a strabatut chipul. De fapt era doar umbra. Zambetul il ingropasem printre vise, vise si cioburi.

M-am intors alene, cu desaga pe un umar si am intrat pe holul meu lung, pe care l-am strabatut molcom, in vreo o suta cincizeci de pasi marunti. Intr-o ora eram afara, imbracat in haina mea ponosita, cu palaria mea de tigan pe crestet si cu bocancii rosi de ploaie, stanca si ninsoare. Acolo unde mi s-a parut ca era zambetul tau era tot umbra.

M-am prabusit in zapada si am sarutat pamantul.

creatie

Tot una

1 Comment

Sprijinita de rama odata alba, acum galbenita, de lemn putred si scorojit, cu piciorul stang balanganind in gol la doi centimetri de podeaua murdara, cu cel drept impins in caloriferul ruginit; sta si fumeaza inauntru din tigara ieftina, si e vizibil iritata. Imi porunceste dintr-un gest sa dau otrava spre in afara. Eu o ignor.

In urma zambetului meu cinic, aceasta lasa capul intr-o parte si roseste putin.

Ii vad iarasi (pentru a cata oara?) aceeasi pereche de cercei – in dreptul are unul sub forma de papuc (se vrea pantof, probabil), iar in stangul un zar roz. De sub sutienul albastru semi-transparent se intrezaresc sanii mari si lasati ce se misca la fiecare zvacnire din corp, la fiecare pala de curent ce trece pe sub fereastra prost asezata.

Si eu totusi ma grabeam.

Scurt, i-am spus ca deja o platisem. Ea tacu. Era fix aceeasi proasta careia ii faceam deservicii de ani si ani, platind-o substantial pentru o urma de extaz platonic.

M-a intrebat daca sa stinga lumina…

creatie

Poem (de) nebun(ie) e(ste)

6 Comments

Am chef sa compun poeme, cu rime
deloc perene,
sa ramana samanta nebuniei mele, tele,
scrise-adanc pe vopsele.

Am chef sa visez copaci, albi galbui
si-aurolaci
sa stau protapit pe-un gard sa privesc
spre un asfalt.

Si mai vreau sa stau in centru, sa va
vad cum va rotiti,
sa ma joc cu voi cu totii iar eu sa zac
protapit.

“Saltaret in ritm de vara, ti-as rosti in asta seara, ca te-ador si te iubesc, ca ma joc si te prostesti, ca nu stii ce vrei, dar vrei dumnezei si paralei, si mirosuri de-asomie, si lamaie prea galbuie, si un brat pe antebrat si o buza ca o spuza – de amor neincetat”.

Stop. Ati innebunit mai?

Hai mai manati flacaiiiiiiiii (hai hai haiiiiiii)

creatie

Patru

3 Comments

Sunt Patru si o sa am un monolog pentru Domniile Voastre, cei ce stau si trec prin…mine. Sunt nascut sub zodia schimbarii si nesigurantei dar si a placerilor si incantarilor. Mai am vreo 10 ore si ma termin, dar in scurta-mi existenta vreau sa va ofer ceva placut, bun si anume…Speranta. Speranta a fost si in fratii si surorile mele, Una, Doua si Trei. Acum este insa mai hotarata, mai decisa, aceasta Speranta.
Nu as vrea sa va dezamagesc, dar veti mai avea de munca pana cand Speranta sa devina Certitudine, sa se concretizeze.

Succes! Eu ma duc sa vad ce se intampla intr-un sex-shop.

creatie

Trei

1 Comment

Salut. Sunt Trei si sunt lovit si bulversat.
Salut Trei! Sunt Alex… le-am cunoscut pe surorile tale, Una si Doua! Ele pareau mai linistite…ba chiar Doua era chiar aproape luminoasa. Tu, de ce nu esti asa?
Eu…eu ma zbat intre lumina si intuneric, atat de mult incat nu mai stiu care este una si care este alta! Eu vreau sa fac bine si eu gresesc, pentru ca nu vad ziua si vad noaptea deci nu stiu care-i una si care-i…alta.
Suna…o experienta. Cu “e” mare, daca intelegi…
Da, este o experienta ce, din pacate, te consuma, Alex. Si eu sunt consumat. O sa plec si eu…ca si Una si Doua, eu insa mai daramat.
Dar…cum pot sa te ajut? Eu stiu ca daca darami, poti sa recladesti! Si poate ceva mai puternic si mai frumos!
Pentru asta, trebuie intai sa vad ce e negru si ce e alb.
Hai sa te tin de mana si sa iti arat eu, vrei?
Eu nu am mana, eu am doar ore.
Atunci sa te tin de…ore? Daca ai ore, poti sa le opresti, nu? Opreste-le putin in loc si hai sa recladim impreuna, in acel timp, ceva frumos!
Alex…vreau sa incerc macar. Iti multumesc.
Eu iti multumesc ca ma lasi sa te ajut. Deci, cand ne vedem, cand incepem?
Cand o sa fiu Patru.

creatie

Doua

7 Comments

Ma cheama Doua si sunt aproape luminata.
Buna Doua. Ma cheama Alex si…inca nu stiu cine sunt. Am senzatia ca te cunosc, insa…?
Nu e doar o senzatie. Chiar ma cunosti. Ieri eram Una…Prima. Ti se pare ca sunt foarte diferita?
…intr-un fel da, intr-un fel nu. Te vad ceva … ceva…mai clar. Esti mai…luminoasa, parca mai plina de…speranta? Poate mai plina de…pur?
Si ce te face sa crezi ca de fapt nu sunt mai … goala…si atunci mai usor de descris? Poate ca sunt mai schitata, ma vezi mai bine si mai luminos pentru ca doar trece lumina prin mine.
Nu stiu, s-ar putea sa ai dreptate. Dar de ieri pana azi mi-am schimbat perechea de ochi. Urmeaza sa imi pun si ochelari, sa vad si mai bine.
Si cand iti vei lua oglinda, sa te uiti cu noii ochi?
Mi-am luat deja. Si e…aproape luminata. De ce nu vii mai aproape…?
Pentru ca ma voi termina si eu. Dar o sa-i soptesc lui Trei, fratele meu, sa lumineze el in locu-mi!

creatie

Una

5 Comments

Ma cheama Una. Si sunt Prima.
Buna Una, ma cheama Alex, si nu stiu cine sunt. Ce faci tu? (si ma intreb acum de ce exista obiceiul prost de a pune pronumele “tu” dupa intrebarea “ce faci”, adresata unei singure persoane…in fine)
Buna Alex. Uite ce sa fac…Ma luminez si ma intunec. Trec si parca prea incet pentru unii, prea repede pentru altii. Respir dar parca nu prea as vrea. In curand insa o sa dispar.
Cum adica o sa dispari?
Tu nu vezi…? Se intuneca si o sa mor. O sa ma transform.
Asta-i rau, nu?…
Inca nu stiu, vom vedea maine, cand voi fi Doua.

creatie

Schimbare

Leave a comment

Varsa-ti minciuna pe un rau negru
si varsa-ti si ura si greata pe un val
si-arunca-ti si hainele lase
si zambeste celor ce in fase
inca sunt puri.

Floarea geloziei nu o sadi adanc
si nu ii da apa sa te sugrume,
sa-ti creasca-n vene si sa nasca
genune, durere, frica si-amaraciune.

Cand vezi un om schioapat de-auz
da-i simtirile tale de-antregul,
el va stii sa-ti dea inapoi un suflet
si calda imbratisare te va ostoi,
si cand vezi un om orbit de viata
da-i parte din a ta fiinta,
si el sti-va sa iti dea auz de ti-a fost
luat sau de l-ai dat.

Si lasa-ti dementa prin coclauri uitate,
nimeni sa n-o gaseasca nicicand,
si lasa-ti temerile orbitoare sa zaca,
in balta cea neagra,
de la-nceput.