“Hai sa nu ne negam.”
Pai de ce nu?
“Nu e bine daca nu ne negam.”
…tot nu ai raspuns.
“Nu-i asa ca esti dobitoc?”
…daca nu ma prind nu inseamna ca sunt asa!
“Daca ne negam, nu suntem unul singur.”
…si ce, daca nu ne negam, devenim?
“nu.”
Pai si-atunci?

“Macar am incropit dialogul asta, prin de negatii. nu?”
Ce imbecilitate…
“Merci”.

Hypocrisy of the devil’s lair lies inside
each and one of us, thus we end our puny lives
in which we love to hate and hate what we must love
leave one life and surrend the mortal soul
inside
we put our anger at bay just to explode in one
single blow
a row of misery and redemption but it`s just too late.
We end, just before we remember to repent.
We`re afraid of so many things we forget what we feel
Of heights
of sorrows
of regrets
of madness
of misery
and sadness.

Crucea-ntoarsa o desenam in joaca, chiar si pe-o banca
intr-o clasa
si radem si dansam in cerc fara sa stim ca ce facem
este mizer, auster, mic rebel ipocrit subnutrit
in orice limb-ai vorbi ipocrizia si frica de greata
raman, span om nebun si prea putin stapan pe propria-ti
greata joasa.
Ridica-te, macar si-n joaca si arata-ti rictusul
langa sfinxul sufletelor ingemanate si
inganate vorbe incearca sa mai spui inainte sa aluneci,
despuiat, distrat si prea-putin amuzat
in groapa adanca, plina de frici.
Te ridici,
sau inca stai?
Hai!

Draga fata,

de ce alergi tot timpul?
iti vad spiritul scurgandu-se peste canalele de pe pitorestile strazi
departe insa de tine, departe de tot,
chiar si de mine, ca tot veni vorba.
dar desi sunetul cizmelor tale
au devenit sunetul inimii mele,
nu am cum sa alerg dupa tine si sa te prind.

Draga baiete,

felul in care lumea se misca in ritmul picioarelor mele
imi aduce aminte de ritmul meu cu tine, deci te inseli, insa
tot imi aduc uneori aminte de cum te-ai strecurat candva
de langa mine, intr-un alt carlig.
stii ca inca imi este frica de intuneric, si te strig,
desi o fac doar in gand?
Unii spun ca tu te joci de-a v-ati ascunselea,
dar eu niciodata nu am zabovit prea mult in colturi intunecate
pentru a cauta
monstrii.

Draga fata,

nu stiu cum sa iti spun cum ma simt de fiecare data cand
imi aduc aminte de umbrele si fantomele din spatele
irisilor tai.
oricat as inchide sau as deschide ochii, tot imi aduc aminte,
nu dispar, si astfel stiu ca de fapt iti place sa te ascunzi
in umbre si penumbre, sa fii spirit.
dar desi tu poti sa dispari, urmele tale vor ramane,
si eu ma voi ascunde in spatele lor, cautand refugiul
de mult pierdut.

uneori, cand sunt singur si nu ma vede nimeni,
amintirile mele se preumbla printre imagini cu tine alergand
si cu mine ascunzandu-ma,
si pe masura ce fotografiile se repeta, precum o melodie la un patefon,
imi este din ce in ce mai putin clar daca
incercam sa ne pierdem unul de altul sau de noi insine.

Draga baiete,

dar este ca si cum ai vrea sa ajungi la capatul curcubeului,
de fiecare data cand simt ca ma apropii, tu te misti iar.
nu ma intelege gresit – nu esti insa facut din aur, esti o piatra
ce isi schimba forma si culoarea
continuu.

Draga fata,

intr-o zi pasii tai vor deveni prea agili pentru restul corpului tau
si poate atunci vei intelege ca nu a alerga este solutia
si te vei aseza, vei astepta, si eu voi aparea.
si stii ce voi face atunci? iti voi da jos cizmele, cu grija,
iti voi saruta gleznele goale
si vei intelege ca alergarea ta a luat sfarsit.

am putea apoi sa plangem impreuna in furtuni,
nu pentru ca este poetic sau romantic, ci pentru a ne
ascunde de oameni si a nu afla niciodata
ce a fost lacrima si ce apa.

Draga baiete,

cand timpul se va opri pentru noi, macar atunci
sper sa ne intalnim si sa
cadem impreuna, in bezna
si liniste.

Trezeste-te! nu vei dormi acum cand
vantul bate printre blocuri si intra in scari si intra
in oameni
Trezeste-te si misca macar bratul
misca un deget sau de nu o pleoapa
caci fluturii nu au murit si nu mor niciodata si ei renasc
in si prin noi
Trezeste-te om bun si canta din strunele sufletului
si ale mintii si danseaza printre fire de plumb si ace
de gamalie si tresalta simtind durere si placere si iar
si iar iubire si durere Nu e timp de somn, revino
si stai incet intr-o doara iara si sopteste-mi cu glas
de seara povesti nemuritoare despre ei si noi si
chiar despre voi
cei ce cititi fara semne de punctuatie si fara
intonatie
Trezeste-te.

bine ai revenit printre noi si mine
copila de lumina

Moartea misca piesa incet si zgarie tabla cand regina imi ia primul pion urmaresc impasibil cum viata se scurge si ma gandesc oare e frig la Pol acum? misc si eu anemic o piesa la intamplare ca viata se misca piesa aia parca mana mi-e suspendata si un fior ma ia din calcaie si se opreste undeva in gat unde se afla un nod
moartea imi ranjeste si ma invita la o partida de table ii zic ca sunt prea prost sa joc table hai mai bine sa jucam tot sah unde nu trebuie sa depun atat efort
si moartea zice ca este intr-o pasa buna asa ca e o.k. sa jucam in continuare 2 din 3 si viata alor mei in joc ma intreaba ca la iarmaroc
ii zic bine pentru ca oricum ai mei nu mai sunt si jucam in continuare
trebuie sa ma ridic la un moment dat sa ma duc la baie poate va fi ultima mea baie asa ca macar sa mor spalat ii zic si moartea ranjeste spunandu-mi ca pentru mine au cazane speciale deci e bine sa vin si murdar mie nu prea mi se pare amuzant dar zambesc (palid) totusi
in baie ma spal cu sapun luat din piata acum cateva secole
apoi revin si intreb daca moartea nu vrea cumva sa manance ceva si ea casca gura si-mi arata niste spirale ca cica moartea nu mananca decat suflete si eu inghit nitel in sec dar nu vreau sa arat ca mi-ar fi teama pentru ca nu-mi este teama de moarte ci de felul in care mor asa ca intreb
si-mi zice ca inca nu stie cum ma va lua si ca sa misc o piesa
ma uit pe tabla si-i vad regele vulnerabil si ma gandesc daca sa-i dau sau nu sah
dar misc un nebun si-l las liber pentru ca ce naiba nu era sa misc calul el nepotrivindu-se cu stilul meu de a sari prin viata si cu atat mai putin prin moarte
……………
acum sunt mort dar nu stiu cum se face dar inca ma simt viu mama ma auzi mama ieri m-am impuscat si cred ca aproape sunt mort te rog mama nu ma lasa sa mor caci daca acum mor o sa ajung in iad te rog nu ma lasa
si balta de sange imi da iluzii mama ma simt singur nu stiu unde sunt toti acum cand zac aproape mort si e cald si frig si mi se pare ca joc sah cu moartea si misc prost mama si e iarna si incepe sa fie frig oare va ninge afara si daca da tu unde vei fi
oare ma vei cauta prin nameti si fiecare colt iti va spune ca acolo am fost candva cu tine
si cu cat te vei uita in multimi cu atat te vei simti mai singura
partida se incheie
prietenii nu mai sunt si nici iubitii si iubitele
toti sunt afara in frig in nametii ce se pun strat-straturi
si ce aburi le ies pe nari
dau mana mortii si ii spun ca sunt gata
mana ma ia reverentios si ma trage in jos
ce cald este aici.

“Nu exista fluturi giganti! Toti sunt plati”.
Ea clipi scurt, zambi, ii intoarse spatele, isi desfacu aripile
si zbura.
Plat.

Azi sunt. Nu stiu cat am fost in trecut, dar azi ma simt. Azi aerul are o greutate. Nu stiu cat de apasatoare, dar are o oarecare…greutate. Azi e soare, umbra, ceata, ploaie si totul cade in reluare. Se misca incet, de sus in jos si apoi iar cade si apoi iar se ridica.

In spate, camera rotunda isi etala mobilierul agatat pe pereti. Ferestrele conice priveau spre desert. Lumina, de toate culorile, se misca peste obiectele imprastiate in mici piramide si sfere.