Stau
Cooperez
Ma prefac
Zambesc
Am o mare toleranta
Ma uit
Ascult tipetele
Balbaielile
Vocile insistente
Sunt fortat sa stau
Nu vreau sa fiu egoist
Rau
Mincinos
Nu vreau sa impun
Ci doar vorbesc
Rar
Din cand in cand
In rest stau
Tacut
Si tolerant
Nu mai pot
Sa inghit
Simt ca
E timpul sa
Dispar
Category Archives: creatie
noi suntem cei vii
suntem rebelii ce cauta aventura cu fiecare privire ce ingheata, piratii ce infrunta marile de spuma, extremistii ce au sangele in clocot. suntem cei fara lege ce fura inimi si le lasa in rugina, insurgentii ce sfasie continente si seaca rauri fara fund.
suntem adolescentii rebeli ce pun la cale revolte in mijlocul strazilor, neintelesii ce isi urla cantecele din adancul plamanilor, hotii ce scriu poeme cu majuscule. suntem cei ce fac reguli doar pentru a avea ce calca in picioare, aruncand flori ingrijite pentru a planta salbaticie – suntem cei ce nu inteleg ordinea aliniata si rafinata.
suntem cei ce cred intr-o frumusete ce este pe jumatate stirbita, cei cu zgarieturi la suprafata si inauntrul corpurilor. suntem cei ce cred ca arta este vulnerabila si nebuna, egoista si meschina, tinuta intr-o cutie de insectar departe de atingerea oamenilor, dar aproape de praf si de timp.
suntem cei ce cred intr-o iubire ce poata reteza cel mai gros brat indeajuns de puternic pentru a o ridica odata. suntem cei ce cred ca totul devine putred si invechit, chiar de candva era neted si viguros. suntem din cei ce cred ca forta sta intr-o soapta, simpatia intr-o privire, speranta intr-un zambet, credinta in orice.
nu suntem perfecti, nici clasici sau eleganti, nci ordinari. suntem toti gresiti, toti egoisti, toti ardem in intrebari si nu avem simtul granitelor. suntem prea multi pentru a putea fi staviliti, prea multi pentru a fi apreciati, prea multi pentru a fi tinuti deoparte.
noi suntem tu, blestematii, cei in grija diavolului.
noi suntem cei vii si nu disparem.
Take it All – Marion Cotillard
Excelent
[youtube UlQ5d9bEYH8&feature]
Dupa moarte
sunt mort si tot joc cu Moartea jocul desfacerii vietii mele si imi ranjeste
si-mi spune “nu e de-ajuns sa mori doar o data in viata” ii raspund
“dupa ce atingi o limita a durerii incetezi sa simti ci te transformi te desfigurezi deci nu imi pasa de ma omori inca o data”
si moartea ridica din orbita dreapta a mirare si-mi zice “sah la nebun, nebunule”
ii explic ca nu ii apreciez umorul
ma ridic de la masa alba si rece ca marmura si ma duc la baie sa ma spal pe fata
sa mi se duca alcoolul din sangele rece dar la robinet curge doar vin
“inca o gluma proasta”
si Moartea e in spatele meu si-mi zice “vezi asa a facut si Iisus de ce nu as face si eu la fel”
si rade grotesc
ii explic ca nu ii apreciez umorul
si ma intorc mahmur la masa ca marmura rece si ma gandesc daca are sens
sa ies din sah la nebun
doare iar mama si unde esti iubire sa ma scoti din impas nu mai stiu sa mut
nu mai vad bine mama sunt rece ca masa din marmura am depasit limita durerii si incep sa ma transform
dar inca nu stiu in ce si de ce si cand se va sfarsi odata totul
pana atunci vreau sa nu mai vad negru si moartea ce ranjeste
ascutit
Cu mandrie
Stateam langa Moarte pe balcon
si peisajul ne facea sereni
incet dar cursiv
inspiram permanent
si expiram uneori.
picioarele ne erau atarnate
pe margine si le miscam precum
mimii
am impartasit o ultima gluma privind felul in care poetii se folosesc
aproape tot timpul de idiotenii vizuale lipsite de imaginatie
dar care incanta cititorii creduli si imbecili
Si inainte sa imi dau seama
C
A
D
E
A
M
Mai devreme eram alaturi de Moarte
pe balcon
si peisajul ne facea sereni
si atunci in ultimele mele secunde
pe masura ce calculam fara sa imi dau seama
distanta pana la pamant
Ne-am separat
eu am inceput sa cad in reluare
sa ma gandesc la ce faceam
la oamenii pe care ii ranesc
la lucrurile care o sa imi lipseasca
si totusi nu imi pasa.
moartea nu e o mandrie.
Ura
am gasit intr-o zi perfectiunea.
intr-un raion din Cora.
mama cu doi copii si par lung si carliontat
si ochi mari si luminosi.
bratele acoperite de vanatai
si zgarieturi
si mi-am dat seama…
intotdeauna imi dau seama…
pentru ca aici, in tara asta
a democratiei
o femeie este batuta
o data la 20 de secunde.
…si acum danseaza!
Dansand cu oglinda
este mai bine
decat sa dansezi
singur
Nu vreau sa mori
niciodata! auzi tu!
NICIODATA!…
Despre post-uri
Un post bun/articol bun este cel pe care, dupa ce-l scrii, il recitesti. Si iti place.
Si dupa ce mai trece niste timp, vrei sa-l rerecitesti.
De exemplu, fara falsa modestie, ma bucura ca am reusit sa fac materialul acesta, cu un fotojurnalist renumit.
Acum zambeste frumos
Daca nu poti sa
stralucesti
dinauntru
sa stii ca nu
o sa-ti confund
zambetul