Category Archives: creatie

De ce

care cand unde in ce fel spre ce huh cum?!
si alte intrebari tampitele pe care le punem zilnic si stii de ce?
pentru ca vrem
putem
alunecam spre ele
si pentru ca suntem oameni
si deci imperfecti
si vrem sa aflam
sa mimam

ce unde cand de cine in ce mod poftim?

da ba, ai auzit bine ce mai vrei mai mult
intrebam toate cacaturile
deseori ca sa nu tacem
sa ne aflam in treaba si nici macar nu ne intereseaza
care cum si unde s-au dus pentru ca pot sa dispara
si maine si vai, ce durere, pf. pof. puf. s-au dus.

huh? ce-ai zis ma?
mai taci odata, ma plictisesti.
hai pa

Secrete

Noaptea trecuta am luat un cutit
si l-am implantat adanc
O taietura fina dar precisa ce
a intrat puternic prin fasii
violete
si acum poti sa te uiti in sfarsit
in sufletul tau, este deschis,
“acum poti sa imi dezvalui ce ascunzi?”
imi raspunzi cu sange ca poti
sa pui pe doua farfurii fasii,
sa inteleg mai bine.

draga mea, ai cazut pe spate
noaptea trecuta
cred ca nu prea iti place
sa vezi sange

Aripi

O fata atat de mica
intr-o lume mare
unde viata pare
ca alearga fara tinta

Un film pe fast forward -
nu poti pune pe pauza
incetini sau opri

Un tren care nu o asteapta
ci doar alearga pe sine
cu ea agatata de
un ultim vagon ruginit

Inauntru e ingenunchiata,
in intuneric, asteptand
sa ii creasca aripi,
sa zboare spre ceruri

“Zboara spre Regatul Ceresc
unde nu o sa mai simti durere”

Sta insangerata si
simte cum coasa se apropie
Zambeste si inca traieste
din inima nu-i curge inca sange

Durerea
nu o face sa planga
sa strige

Inchide ochii si se ridica
o fiinta mica
in spatele unei biserici
ii cresc aripi.

orice

.orice tipat orice strigat
orice plans si ras
orice vorba si orice sunet
orice zgomot si orice icnet
orice ecou si orice silaba
orice liniste orice zambet
orice imbratisare si orice cuvant
si orice suflet si orice desen
incep cu o soapta.

Inspiratia e o tarfa

Draga Inspiratie,

Hei, sunt eu, bunul tau amic.

Iti aduci aminte ce s-a intamplat ieri noapte? Da, da, atunci cand ti-am zis ca esti o tarfa? Ei bine, imi pare rau sa iti spun, dar este adevarat. Tot timpul faci figuri de-astea, de “nopti salbatice”, cu mine. Indiferent cat te rog si te implor, dimineata dispari. Macar de ai lua bancnotele de la capul patului.

Multumita tie, am cam fost morocanos. Sunt convins ca familia, o mana de prieteni si iubita mea sunt de acord cu asta.

Deci uite ce targ iti propun:

Fara atacuri aleatoare ale saracului meu creier noptile. Fara sa pleci perioade indelungate de timp.

Daca te supui, iti promit ca iti voi permite sa imi ataci creierul cu armata ta fioroasa de iepurasi sadici si masochisti oricand o sa vrei (evident, mai putin noptile, da?).

Cu dragoste,
Eu.

Timp

Mananc copii. Le putrezesc chipurile mici si slinoase si le distrug inocenta.
Tintuiesc pasarile la pamant. Le fortez aripile libere sa se transforme in tarana si sa se contopeasca cu pamantul ud.
Fur norocul. Ti-l iau chiar atunci cand ai nevoie de el cel mai mult si il inchid undeva unde nu ai putea sa ajungi niciodata. Departe, unde niciun om nu poate patrunde.
Distrug piatra. O sfaramitez si o fac sa zboare in toate zarile. O pravalesc in rauri si o inec, o dizolv mai repede decat ar putea ochiul sa indure.
Nu fac “tic-tac”. Vocea mea este groasa si neiertatoare. Atingerea mea este cea a cosciugului lipit de spatele tau. Gustul imi este carne de viermi. Mirosul este al disperarii – nu poti scapa.
Esti captiv. Esti prins in ghiarele Timpului.