All posts by admin

Sunt versat si am valoare!

La un moment dat au aparut manelele. O explozie de incantare, muzicalitate, veselie, hippiotism si bun-gust.

Cu manelele, au intrat in vocabularul manelistilor si cuvinte noi, importante, precum “masini, femei, bani, dolari, bishtari, gagice, cur sau palate”.

N-am nimic cu astea. Oricum, ori sunt cuvinte foarte uzitate, banale, ori sunt trivialisme pe care nu prea le folosesc (cum ar fi “tzatze” sau “bani”)

La un moment dat insa, un manelist mai $chm3k3r a luat DEX-ul in brate si a gasit un sinonim pentru “$chm3n@r” – VERSAT!

Si de atunci, “oamenii normali” care folosesc acest cuvant, care intamplator este NEOLOGISM, pot fi confundati cu manelistii. Ceea ce e de KKT, avand in vedere ca ESTE, TOTUSI, un cuvant bun, folosit si folosibil des.

Multumim manelistilor pentru faptul ca nu mai pot folosi cu inima curata “VERSAT” in fraze absolut banale precum

“Am intalnit ieri o persoana foarte frumoasa, inteligenta, versata in ceea ce face…”

“Am chemat ieri un instalator versat”

“ Sunt un om atat de versat, incat pot face din chiuveta, frigider”.

…fara a parea un manelist. Mdeah. Sa le multumim in cor!

Vis

Merg pe o strada pustie. Totul este alb-negru, ma vad de undeva de sus, izometric. Strada foarte lunga, pustie, nemiscata, blocuri inalte si gri in stanga si in dreapta. Si merg.

Ajung la o cabina telefonica. Un unic alt obiect pe strada, exceptand praful si cladirile. Intru in cabina, introduc o moneda in aparat si inainte sa apuc sa formez eu un numar, suna telefonul. Am receptorul in mana, il duc la ureche si aud o voce. Sumbra, sinistra.

“Iti este frica de moarte?” Raspund masinal – NU. Imi este frica de…scris.

Si pun receptorul jos.

Merg mai departe. Praf, apasator, greoi, monoton, cenusiu, alb-negru, singuratate, tacere.

Ajung la o a doua cabina telefonica. Acelasi lucru, aceeasi voce: “Iti este frica de moarte?” NU, imi este frica de SCRIS.

Non-sens.

Merg in continuare, ajung la o intersectie mare. Ma opresc in mijlocul intersectiei. Ma uit in stanga…nimic, doar o strada lunga, la fel cu cea de pe care veneam. In fata, la fel. In dreapta insa, in mijlocul strazii, o fetita.

Aplecata, in genunchi, cu parul lung lasat pe fata, cantand o melodie, inganata, se tara pe jos, cu spatele.

Scria.

Toata strada era scrisa, de mana ei. Lent, ea scria. Si scria. Si se tara prin praf, in mijloc de strada.

In departare, vad o masina venind, direct spre fata. Incerc sa strig, raman blocat. Nu pot sa fac nimic, vreau sa ma misc, sa o ajut, sa o salvez, macar sa tip, dar nu fac nimic.

Masina spulbera fata. Sange, alb-negru, oase, par, sunet.

…………………………………………………………………………………………

Ma trezesc apoi intr-o gara. Totul galben de asta data, semana cu Gara de Nord, insa totul era vechi. Oamenii erau putini, imprastiati, imbracati de epoca si erau TOTAL imobili. Doar eu miscam.

M-am invartit intre ei, un timp, i-am privit cum stateau ca statui de ceara, ca fotografii ingalbenite, apoi m-am indreptat spre peroane.

Toate liniile erau goale, mai putin una, unde era un tren. Un tren de epoca, cu aburi, colorat de asta data. Ma indrept lent catre el, ma apropii si cand vreau sa urc in primul vagon, aud ceva in dreapta mea. Ma intorc.

Tarandu-se, cu parul lasat pe fata, naclait de sange, era aceeasi fetita din strada. Se tara catre mine, cu mana intinsa, strivita de masina, contorsionata.

Am inceput sa alerg, am urcat in tren, dar oriunde ajungeam, oriunde intram, acolo era si fetita. La un moment dat am cedat si am lasat-o sa ma atinga. Moment in care….

…………………………………………………………………………………..

Se schimba decorul si intru intr-o camera de spital, lunga, totul alb, linistit, paturi aranjate perfect, fara nimeni in ele. Ultima scena din vis.

Ma plimb printre paturi, ele in dreapta, in stanga ferestre mari, luminos, liniste.

Merg putin si la un moment dat, vad un asternut ridicat, cineva se ascundea sub el. Stiam deja cine este, asa ca am ramas inghetat pe loc.

M-am intors incet, spre stanga si ma apropii de fereastra.

Afara, totul era distrus, totul era in razboi, multi oameni morti, explozii, nimic cum este normal.

Inauntru insa, doar eu, fetita moarta-vie si in rest….liniste.

Dupa 4 ani, mi-am luat bocanci – KAYLAND. Si da, inca urasc shopping-ul…

Mergeam eu astazi, fericit, cu aparatul foto atarnand de gat greoi, prin ploaie marunta si rece, ascultand Maiden in casti si dand din cap pe strada, cand am realizat ca mi-a intrat apa in bocancul stang.

Muaaaaa, TRAGIC!!!! Deci gata, nu se mai poate. Avand in vedere ca mai erau 30 de minute pana la conferinta de presa de la Diverta, am cotit dreapta si am intrat la Mountain Experts, un magazin chiar secsi de la Universitate, la coloane. Care magazin nu are site din cate vad, deci nu-i totusi atat de in pas cu tehnologia…

Am intrat si in 5 minute am ales si am si platit o pereche de bocanci super tari…

Marca este KAYLAND (daca ar fi inlocuit prima litera cu altceva, nu i-as mai fi cumparat, evident… :D ), Vibram si eVent – acesta din urma fiind un material similar cu GoreTex, insa beneficiind de o tehnologie mai performanta. Amanunte despre bocanci puteti vedea aici, sunt exact ca astia. (eu macar nu stau sa le fac poze singur, ca Blonda…lame-oooo :D )

Si da, urasc sa fac cumparaturi…sa intru in magazine sa caut produse, sa stau sa compar si sa masor. Am dat pe bocanci 500 de lei, fara sa clipesc, stiind ca oricum o sa-i port inca cel putin 4 ani…sper. :D

Acum, vreau la munte, iar, sa-i probez cum trebe. Oricum, sunt super faini si se potrivesc cu…aaa… personalitatea mea.

bocanci

Intre timp, poate gasesti ceva sa-ti placa pe FashionUp.ro. Am cumparat de la ei, sunt seriosi/faini! ;)

Prieteni de unica folosinta (part II)

Dupa cum scriam aici, imi propusesem sa vad daca prietenii “de unica folosinta” din trenuri sau avioane pot deveni ceva mai mult, macar la nivel de pastrat legatura si baut un cico din cand in cand.

Se pare ca DA, si mi-a iesit din prima incercare. Mi-s mandru de flerul meu.

Am fost sunat de Tanja, fata din Rep. Moldova, a iesi la un cico, and so we did. Impreuna cu noi doi am chemat si pe Irina si Mircea.

Ideea este ca am reusit fara nicio dificultate a comunica cu Tanja, ba chiar am INVATAT some interesting shit…ea fiind studenta la 2 facultati simultan si este si membra a Scolii de Filozofie. Foarte pragmatica, directa, naturala, mi s-a parut o.k. Dupa juma’ de sticla de vin (sange de rusoaica…) a luat-o nitel razna si era sa-mi sparga dintii (la propriu!) dar…

Deci da, cand o sa-mi (mai) placa vreun om de pe tren, nu o sa-i zic la final “Bafta/Succese/Noroc/Ciao” ci o sa-i zic “Bafta/Succese/Noroc/Ciao, ai un numar de telefon, de pantof, ceva, sa tinem legatura? Nu, chiar vorbesc pe bune…stiu ca nu crezi ca o sa te mai sun…dar o sa vezi tu…nu scapi asa usor de mine!!” :D

Tanja in trenul spre Sibiu
Tanja in trenul spre Sibiu

Arizona Dream

Am rererererevazut Arizona Dream, de Emir Kusturica. Este bestial cum de fiecare data cand vad filmul asta, ma simt intr-un fel diferit, il VAD si il SIMT altfel.

Acum am simtit, par example, o puternica empatie in special fata de caracterul Grace, jucat de Lili Taylor, care face un rol exceptional.

M-au trecut fiorii again. Muzica se incadreaza incredibil de bine cu atmosfera filmului. De nu l-ati vazut pana acum…go ahead! NEAPARAT!

Nu am gasit secventa care mi-a placut cel mai mult, asa ca am pus mai jos trailerul si scena mesei (SPOILERS), pentru cei ce vor sa revada aceasta secventa doar.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=5xgHBIHUqfc]

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=OdJfZGMxg50]

Romanian Dream

TheMostBeautifulThing

…sau cum “the most beautiful thing in the world” poate fi redus la nimic, ajutat doar de o pala de vant si obiecte ce sfasie.

Si mai apoi, fostele cele mai frumoase lucruri din lume vor fi separate de restul prin garduri de sarma.

Si cat de frumos se uita punga aceasta la trecatori…

Abis

Cand te uiti cu tarie in Abis, Abisul se uita inapoi la tine.


Cand te arunci in Abis, Abisul te imbratiseaza.


Cand zbori deasupra Abisului, Abisul ramane rece si nemiscat.

Deocamdata, eu doar am URLAT in Abis. Si stii ce?

Abisul mi-a raspuns.

“Te rog, nu mai tipa. Nu sunt surd!”

abis