Uneori cand te uiti insistent la un obiect…se intampla ceva cu el.
Eram mic si ma uitam la un tablou si a doua zi a cazut si s-a spart rama. Era in cui de o viata de om.
Alteori m-am uitat la pisica si la cateva zile dupa aia a disparut.
La fel si cu strabunica mea. Ma uitam si gandeam la ea si a murit, langa o cana de ceai pe jumatate goala. Au inmormantat-o si nu m-am uitat la nimeni atunci.
Uneori stau si ma uit la telefon. Sau la o usa…sau pur si simplu in ochi. Si astept sa se intample ceva bun. Uneori chiar functioneaza.
Alteori ma gandesc, pur intamplator la vreun fost amic cunoscut cu ani in urma si deja nu ma mai mira daca ma ciocnesc de el pe strada la cateva zile dupa aceea. Dar cine m-ar crede?… Eu ma cred, pentru ca mi se intampla.
Acum ma uit…de asemenea. Dar stiu ca uneori cu cat esti mai detasat, cu atat atragi mai multe lucruri bune. Asa ca respir adanc, iau o gura de ceai. Ah, ce bun este.
si…nu astept decat zambete. Si stiu ca vor veni, pentru ca am incredere
in scenele acelea din filme.
ce fain este ca existam…